La 7.30 dimineața, Daria este în biblioteca școlii. În fiecare zi, aranjează cărțile pe rafturi și pregătește sala de lectură pentru colegii din școală care vin să împrumute cărți, să citească în pauze sau să joace șah. Se ocupă voluntar de bibliotecă. Iubește cărțile, citește mult și și-a dorit să îi convingă și pe ceilalți să facă acest lucru. A împânzit școala cu afișe pro-lectură, a mers din clasă în clasă pentru a le vorbi colegilor despre cât de ”cool” este să citești și a reușit. Sala de lectură a școlii din Giarmata este tot mai plină. Chiar și elevi care nu au citit vreodată au ajuns să împrumute cărți pentru că Daria a știut cum să-i atragă: ”Fac totul din inimă.”
Daria Chirică (foto) este elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Giarmata, județul Timiș, și s-a oferit să se ocupe de biblioteca școlii, care funcționează într-un spațiu cu zonă de lectură, de relaxare și socializare, amenajat prin PNRAS. Conducerea școlii a apreciat ideea elevei și a fost de acord să o pună în practică.
”Nu pot să spun că am fost surprins de propunerea Dariei, ea tot timpul are inițiative, dar am fost bucuros. De obicei, copiii sunt reticenți în a avea inițiative, se simt poate temători… Noi încercăm să clădim spiritul acesta de leadership și se pare că facem o treabă bună”, spune Sorin Hagiu, directorul școlii.
Ideea Dariei de a fi responsabilă de biblioteca școlară a pornit de la pasiunea ei pentru lectură, dar și din dorința de a le transmite colegilor cât de importante sunt cărțile în dezvoltarea lor.
”Mie îmi plac cărțile. Eu citesc foarte-foarte mult. Am citit aproape toate cărțile din biblioteca școlii”, mărturisește eleva. A vrut să fie ”bibliotecarul” școlii, chiar așa își spune, și nu a avut emoții că propunerea ei va fi refuzată: ”I-am propus domnului director să fiu bibliotecară, să iau responsabilitatea aceasta pe umerii mei. Dumnealui avea deja încredere în mine și atunci efectiv m-a lăsat.”
A început cu reamenajarea sălii de lectură și este foarte mândră de ceea ce a realizat. Povestește cum a decorat intrarea, a rearanjat rafturile, a mutat canapelele, nu scapă niciun detaliu: mesele așezate în mijloc, pufurile, veiozele, luminițele. Ce face în fiecare zi – în pauze, înaintea orelor și după ore – este să se ocupe de rafturile cu cărți, să noteze cine împrumută cărți, să recomande titluri și să îi convingă pe elevi să citească.
”Vin copii care nu au citit niciodată o carte”
Ziua la bibliotecă începe pentru Daria la 7.30. Vine cu o jumătate de oră înainte de începerea orelor și stă aici până la 8.00. Revine în pauze și stă încă o oră-două după încheierea programului școlar.
”Chiar mă ocup în totalitate de acest spațiu. Îmi place să rearanjez cărțile în fiecare zi altfel, să li se pară mereu ceva nou copiilor. Îmi place să fac și reclamă cărților. Împrumut cărți, am o aplicație în care îi înregistrez pe cei care împrumută, înregistrez cărțile noi, fac listă pentru ce mai trebuie comandat. Am o agendă în care notez cărțile de care ar fi nevoie, cărțile pe care le recomandă profesorii elevilor și ei vin și spun de ce cărți au nevoie. Apoi iau legătura cu domnul director sau cu doamnele de la secretariat și le dau lista”, povestește eleva în clasa a VII-a.
Dariei nu i se pare o muncă grea ceea ce face, pentru că îi place, însă satisfacția ei mare este că a reușit să convingă mulți elevi să vină la sala de lectură.
A făcut afișe și le-a răspândit prin școală, a mers în fiecare clasă pentru a promova ideea de lectură și pentru a le povesti copiilor despre bibliotecă: ”Eu cred că și trei cuvinte dacă le spui sunt importante. Poate că, în momentul în care le vorbești, ei se fac că nu au auzit, dar puțin mai târziu poate recepționează și stau și se gândesc. Cuvintele mele chiar au avut efect.”
În sala de lectură, copiii nu doar citesc, ei pot să se și relaxeze, să discute, să joace șah sau alte jocuri. Daria subliniază cât de important este un astfel de loc pentru elevi și crede că fiecare școală ar trebui să îl aibă. Mai ales, când de la jocuri la citit poate fi un pas.
”Le spuneam să vină să citească sau dacă nu vor să citească, să vină să se joace. Eram sigură că, la un moment dat, chiar dacă vin să se joace, vor deschide totuși o carte. Ceea ce s-a și întâmplat. Vin copii care nu au citit niciodată o carte. Am un coleg care nu voia să citească. Într-o zi, l-am luat de la o oră – o oră mai ușoară, nu română sau matematică, deci nu au fost probleme – să mă ajute să rearanjez cărțile în bibliotecă. Pentru el, școala este cumva pe ultimul loc și când i-am spus că îl iau de la oră i s-a părut ceva foarte interesant.
De atunci, vine mereu. Chiar a împrumutat o carte. Eu nu mă așteptam să înceapă cu acea carte pentru că este foarte groasă și foarte tristă. Eu când am citit-o, am zis că dacă ar fi fost prima carte pe care o citesc, cred că nu aș mai fi deschis o altă carte. Recunosc, nu a citit-o pe toată, dar a citit din ea”, povestește Daria, referindu-se la romanul „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman.
Pe de altă parte, Daria crede că a reușit să îi convingă pe colegi să vină la bibliotecă pentru că pune suflet în ceea ce face: ”Reușita într-un proiect depinde și de firea omului, uneori depinde și de cum te raportezi la cei din jur, cred că depinde și de dragul cu care faci ceva. Eu, sincer, chiar fac aceste lucruri din inimă și cred că de aceea a fost un impact atât de mare.”
În viitorul apropiat, eleva de-a șaptea vrea să organizeze și un club de lectură. ”Când voi pleca din școală la finalul clasei a VIII-a, voi preda munca mea unui alt elev. Se poate continua această idee și trebuie pentru că lectura este importantă. Ne ajută să comunicăm mai bine, ne dezvoltă vocabularul, ne dezvoltă creativitatea. De când citesc, eu pot inventa mult mai multe decât înainte”, spune, cu umor, Daria.
”Avem copii care vor să citească, cum să nu îi încurajăm?”
”O inițiativă extraordinară, simplă, sinceră și plină de sens”, a numit Sorin Hagiu (foto), directorul școlii din Giarmata, ideea Dariei de a se ocupa de biblioteca școlară. De când eleva a preluat această responsabilitate, ”sala de lectură e tot mai plină, copiii citesc, povestesc, împrumută cărți, se simte o energie foarte faină acolo”.
Directorul crede că succesul elevei de a-i atrage pe colegi la bibliotecă stă în faptul că mesajul pro-lectură a venit de la cineva de vârsta lor.
”A fost un mesaj venit de la cineva ca ei și nu a fost un mesaj venit de la o autoritate, cum poate uneori este perceput profesorul, și nu a fost văzut ca o obligație, cum ar fi tema sau lecturile obligatorii. Plus că ei percep tot ce se întâmplă acolo și ca o modalitate de a petrece timp împreună, stau unii lângă alții, citesc o carte, joacă șah.
Chiar astăzi mi-a spus o profesoară despre o elevă care vrea să vină mai repede la școală, la 7.30, să poată să stea cu Daria să citească înainte de ore. Este ceva extraordinar ce se întâmplă! Nu știu câtă lume o să creadă, dar chiar se întâmplă. Iată, într-un secol în care ecranele, telefoanele și jocurile video sunt la putere, sunt și copii care citesc”, punctează Sorin Hagiu.
În momentul de față, biblioteca are aproximativ 400 de titluri, însă se dorește a se ajunge la o mie de cărți. Școala are un buget special pentru cărți, 10.000 de lei, din care se face achiziție de carte nouă, de acum chiar pe baza listelor întocmite de Daria.
”Nu vrem să cumpărăm cărți care dau bine pe hârtie, dar nu sunt citite de copii. Vrem să luăm cărți care vin dinspre copii înspre noi. Una dintre ultimele cerințe a fost să luăm cărți despre sporturi. Unii băieți ar vrea să citească cărți legate de sporturi. Daria și colegele ei vor face listă și noi le vom achiziționa. Avem copii care vor să citească, cum să nu îi încurajăm?!”, precizează Sorin Hagiu.
Directorul își dorește să atragă cât mai mulți copii la bibliotecă, vor fi căutate și alte modalități de încurajare a lecturii, ”bineînțeles și cu ajutorul profesorilor, dar iată cât de valoroasă este implicarea elevilor și poate uneori fac mult mai mult decât am putea face noi, profesorii”.
Cât privește intenția Dariei de a deschide un club de lectură, conducerea școlii susține și această idee, iar directorul speră să se implice cât mai mulți profesori din școală: ”Cam în două săptămâni ne dorim să punem pe roate și clubul de lectură, împreună, cu fișe de lectură, cu prezența mea și a colegilor. Va deveni o școală și mai vie, pentru că se întâmplă lucruri care dau viață școlii, în spatele lecțiilor obișnuite.”
Sursa foto: Arhiva personală – Daria Chirică/ Facebook – Sorin Hagiu
Citește și:
- Scriitoare la 14 ani. Liliana, elevă într-o comună din județul Vrancea: „Mă voi opri din scris când va rămâne planeta fără hârtie și cerneală”
- Un copil care citește în timp ce așteaptă microbuzul. La școală, învățătoarea a creat un colț de lectură: „Am decis să fac Rai cu ce am”
