Teste cu mesaje pe foi colorate, la orele de matematică. Teo Zmeu, elevă în clasa a X-a: „Când profesorii fac lecțiile altfel, chiar înveți cu drag”

0
Teodora Zmeu este voluntar For Life, o comunitate creată de profesorul ei de matematică, Ovidiu Bădescu

Profesorul bun este profesorul care își cunoaște elevii, cel care trece de barierele didactice și încearcă să înțeleagă ce stă în spatele unor copii sau adolescenți. ”Este profesorul care vorbește cu elevii, îi lasă să se desfășoare așa cum sunt ei și îi îndrumă spre ceea ce trebuie, dar cu o oarecare libertate. ”Când profesorul spune <Eu cred că ar trebui să faci asta> are un alt impact asupra elevului decât atunci când spune <Trebuie să faci asta!>”, consideră Teodora Zmeu, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național ”Traian Lalescu” din Reșița. Teo își amintește de profesoara de engleză din gimnaziu care, la primul proiect, i-a dat libertate totală să-și construiască ideea cum vrea ea. 

”Când m-am dus la Teacher să îi spun ce vreau să fac, mi-a zis: <Eu sunt aici să te ajut, dar faci ce vrei tu!>. În secunda în care mi-a zis <Faci ce vrei tu>, mi-a dat libertatea aceasta, mi-a creat un spațiu al meu nelimitat de gândire și mi-am zis: <Faci ce vrei tu> înseamnă să fac imposibilul și am dat tot ce era mai bun din mine”, povestește Teo.

Teodora Zmeu este elevă la Mate-Info, are 16 ani, este pasionată de matematică și vrea să facă programare. Până să aflăm aceste lucruri despre ea, știam că este voluntar în For Life și că a obținut un premiu în cadrul comunității. Am vrut să aflăm de la ea de ce a ales să se implice în proiect, ce face exact și am ajuns la a discuta despre profesori, note și examene naționale.

Club foto-video

Ideea de voluntariat a atras-o pe Teo încă din gimnaziu, când se implica în activități extrașcolare, astfel că propunerea profesorului de matematică, Ovidiu Bădescu, de a se alătura proiectului For Life a fost exact ceea ce își dorea. ”Domnul profesor ne vorbește foarte mult despre voluntariat și chiar ne-a spus, la un moment dat, un lucru foarte interesant: la un job te angajează pentru ceea ce știi și te păstrează pentru ceea ce ești. Ne-a rămas întipărit în minte acest lucru și acum foarte mulți colegi, nu doar eu, suntem implicați în diferite activități. De exemplu, o prietenă lucrează la o carte de colorat pentru copiii de grădiniță”, spune Teo.

În For Life, eleva de 16 ani s-a implicat în organizarea unor tabere de matematică și de robotică. Încă din gimnaziu, Teo mergea în tabăra de matematică și îi plăcea pentru că aceasta ”nu însemna să facem mate neapărat, însemna să fim noi cu toții, să ne creăm amintiri”. ”Mie asta îmi place: să faci ceva să înveți, dar și să petreci timp cu ceilalți”, explică Teo.

Din cauza pandemiei, tabăra a fost organizată online anul trecut, iar implicarea în desfășurarea ei și în celelalte activități ale comunității i-a adus un premiu la final de an, o  bursă de performanță. Acum, Teo a venit cu ideea deschiderii unui club foto-video în cadrul For Life, în care copiii să învețe să facă fotografii, să ia interviuri, dar mai ales să își descopere pasiunile, așa cum și-a descoperit ea pasiunea pentru foto, dintr-un simplu joc. Clubul va funcționa deocamdată online, iar Teo vrea să îl lanseze în primăvară.

Teo a fost prezentă pe scena Conferinței SuperTeach, la Reșița

Testele de la mate

Teo și-a descoperit pasiunea pentru matematică în clasa a V-a. Primul lucru pe care i l-a spus profesoarei când a venit la gimnaziu a fost că urăște matematica. Din acel moment, a început ”povestea mea cu matematica”: ”Profa a fost atât de uimită că un copil de clasa a V-a poate să spună așa ceva încât s-a încăpățânat și m-a făcut să iubesc matematica. Țin mine că în prima oră ne-a adus o foaie pe care scria ce vrea de la noi. Nu era nimic scris de mate, nimic! Mi s-a părut neobișnuit ca o profesoară de matematică să vină cu o foaie în care nu era scris nimic de matematică. A zis doar că vrea să ne cunoască, să fie alături de noi. Așa a început orele profesoara care m-a făcut să îndrăgesc matematica.

Apoi își amintește de testele la mate din gimnaziu. Erau imprimate pe foi colorate și fiecare avea un mesaj scris. Un lucru pe care profesoara Mihaela Pușcașu l-a ”învățat” de la Ovidiu Bădescu, proful de mate din liceu al lui Teo, care așa concepe testele: cu povești și mesaje de încurajare pentru elevi.

”Profa mea de mate din gimnaziu l-a avut mentor pe domnul Bădescu și a preluat schemele lui, inclusiv testele cu mesaje. Venea cu teste pe foi colorate, albastre, roșii, galbene, de tot felul, și sus aveau un mesaj. De pildă, <Știu că ora trecută nu a fost tocmai bine, dar dacă veți obține media clasei peste 7.50, mâncăm chipsuri>. Am fost atât de concentrați să avem media clasei peste 7.50… Munceam toți, luam 9 și 10 și aveam o oră întreagă în care doar mâncam chipsuri și discutam cu profa de mate. Erau atât de inteligente mesajele! E minunat! Te face să înveți chiar cu drag. Chiar înveți când se întâmplă așa”, povestește entuziasmată Teo.

De la profesorul de matematică din liceu a învățat cât de importantă este comunicarea. În timp ce unii profesori nu îi lasă pe elevi să vorbească între ei atunci când exersează, pentru a nu copia unul de la altul, Ovidiu Bădescu asta încurajează: ”Voi să comunicați între voi, să discutați, să vă ajutați unul pe altul!” ”Și noi asta facem la mate: pe lângă faptul că învățăm matematică, învățăm să comunicăm, să ne ajutăm și să spunem ce nu știm și ce vrem să știm”, adaugă eleva de liceu.

Metode altfel la clasă aplică și profesoara de engleză, care vine cu exemple ce se aplică în viața reală. La una dintre ore, ea i-a întrebat pe elevi despre jobul visurilor lor. Atunci, povestește Teo, mulți dintre colegii ei și-au dat seama că nu știu ce își doresc să facă mai departe, deși sunt în clasa a X-a. ”Am discutat și totul a început de la simpla întrebare: <Ce îți place să faci?> Să îți dai seama din ceea ce îți place unde trebuie să mergi, nu să te faci neapărat doctor pentru că este un job renumit sau să te faci avocat pentru că ai văzut la televizor. Doamna profesoară ne-a explicat foarte frumos lucrurile acestea și unii dintre noi am înțeles unde ne este locul. Eu cu siguranță vreau să fac programare. Poate și pentru că are legătură cu matematica, dar îmi place”, mărturisește Teo.

La TIFF 2021, Teo a fost membră în juriu (Râșnov)

”Profesorul este un om ca și noi…”

Profesoara de română face de asemenea paralele între operele studiate și viața reală, iar un lucru pe care Teo îl apreciază este faptul că nu îi pune să memoreze. Obiectivul profesoarei este ca elevii să înțeleagă ceea ce învață și să întrebe dacă ceva le este neclar. ”La doamna de română, nu există cuvântul <Nu e corect>. <E bine, dar cum te-ai gândit la asta?> Întotdeauna te întreabă asta. Mie mi se pare foarte important ca profesorul să te lase să îți spui punctul de vedere și să vii cu argumente. În momentul în care profesorul zice <Nu>, elevul se închide foarte mult în el și învață că <Uneori poate este mai bine să tac și să nu spun ce am în cap>, ceea ce nu este OK. V-am spus că îmi place foarte mult matematica, aș lucra ore în șir la mate, dar româna este pură pasiune, este talentul meu, un talent ascuns. Îmi place să citesc, să scriu compuneri, să dezbat poezii…

Teo este convinsă, așa cum s-a întâmplat și în cazul ei cu matematica, că profesorul îl poate face pe elev să îndrăgească materia prin atmosfera creată la ore, prin metodele folosite și prin relația pe care și-o construiește cu elevii. Faptul că ei pot vedea și omul din spatele profesorului de la catedră, nu doar pe cel ”de care trebuie să ascultăm și pe care trebuie să îl vedem în fața noastră 50 de minute” este un lucru care trebuie să se întâmple în fiecare clasă. În felul acesta, elevii își dau seama că ”profesorul este și el un om ca și noi, are aceleași gânduri, aceleași emoții”, crede eleva din Reșița.

Ea își amintește și de prima oră de dirigenție, când diriginta, profesoară de franceză, le-a cerut să aleagă un cântec și au cântat toți atunci melodia ”Perfect fără tine”, de la Vama. ”Așa a fost prima noastră oră de dirigenție. Mie îmi place foarte mult Tudor Chirilă. De când i-am citit cartea, sunt într-o adevărată euforie când vine vorba de el. A avut concert în Reșița, am fost în primul rând, am urlat toate piesele… Îmi place că este abstract. Când i-am citit cartea, mi-am dat seama că o lasă la îndemâna ta, te lasă să o înțelegi cum vrei tu. Poate el în spatele a ceea ce a scris avea o poveste cu totul diferită față de ce am simțit eu, de aceea spun că te lasă să gândești tu”, declară Teo.

”Învățăm să greșim și greșim ca să învățăm”…

… este un principiu pe care Teo l-a descoperit după ce a fost aleasă președinte al Consiliului Elevilor pe școală. A preluat această poziție în acest an și, dacă la început credea că poate face multe lucruri singură (”eram individualistă, în sensul că eu știu că ce fac eu este cel mai bine”), după o vreme și-a dat seama că are nevoie de o echipă pentru a face ceva pentru o întreagă școală, pentru o întreagă generație de elevi. ”A fost o greșeală să cred că pot face eu singură. Mi-am dat seama că greșeala aceasta este importantă pentru mine în viață, nu neapărat pentru liceu, pentru că am realizat că nu este OK să fii individualist”, spune Teo.

În această perioadă, pregătește împreună cu colegii tradiția liceului de Valentine’s Day – Love Box. ”Trimitem mesaje anonime între noi și sunt mesaje frumoase. Prin cutia aceasta, noi ne-am gândit că unii își vor da seama cât de iubiți sunt, cât de apreciați sunt și vor descoperi astfel că se gândesc unul la celălalt. Avem un întreg calendar de activități, vom organiza foarte multe, de aceea am și venit la liceul acesta, pentru că era foarte renumit pentru activități, iar faptul că eu pot să mă implic este minunat.

Extraordinar este că foarte mulți profesori ne susțin proiectele. Noul director, care îmi este și profesor de fizică, a venit de exemplu cu ideea să avem un semn al nostru. Vin cu idei, ne ajută, ne îndrumă să facem totul și mai fain și mai OK. Important este să comunicăm între noi, să învățăm prin a comunica, să ne placă și să ne facem amintirile. Liceul, până la urmă, asta înseamnă: cea mai frumoasă perioadă. Am fost atât de dezamăgiți cu pandemia pentru că să ratezi clasa a IX-a este trist. De aceea profităm acum la maximum, cât putem”, declară Teodora Zmeu.

Notele nu reflectă întotdeauna cât de bun ești

Teo a obținut media 10 la Evaluarea Națională. În gimnaziu era ”obsedată” să aibă numai note de 10 (”era o mândrie pentru mine să am notele perfecte”), însă la liceu a realizat că notele nu reflectă întotdeauna ceea ce ești: ”Acum când mă uit în carnet și văd că mai am și un 8, poate și un 7, nu mă deranjează atât de rău. Mi se pare că se pune o presiune foarte mare pe note, și de către părinți, și de către profesori. Dar faptul că ai un 7 la matematică nu schimbă cât de bun ești tu ca om.”

Despre Evaluarea Națională spune că a fost un subiect ”controversat” în viața ei, pentru că obiectivul a fost să ia 10 la examen și a învățat până la epuizare. ”M-am setat atât de rău să iau 10… Adică luni se postau zece teste de antrenament și eu luni seara le aveam gata pe toate. Ajungeam la epuizare psihică doar pentru ideea că eu trebuie să iau 10. Ulterior am realizat de ce am făcut acest lucru. Părinții mei au divorțat, eu am fost alături de mama de când sunt mică și faptul că nu l-am avut pe tatăl meu lângă mine m-a făcut să gândesc în felul următor: Dacă un om foarte important din viața mea nu mă pune pe primul loc, atunci mă pun eu singură. Obținerea mediei 10 la examen însemna să intru prima la liceu, să fiu pe primul loc. Practic am decis să mă pun singură pe primul loc. Am fost atât de ambiționată de ideea aceasta…”, povestește Teo.

În timpul unei activități de voluntariat

La examenul de Bacalaureat, nu ține să aibă 10, ca la Evaluare, deși crede că îl poate obține, iar dacă nu, ”nu e capăt de lume de data aceasta”. Până atunci, Teo și-a propus să se implice în cât mai multe activități pentru că își dorește să se dezvolte ca om: ”Vreau să îmi dau seama cine sunt, pentru că dacă este să mă întrebe acum cineva ce îmi place cel mai mult, o să enumăr vreo 20 de activități fără să stau pe gânduri. Asta vreau, să mă dezvolt eu ca om și să ajut și alți oameni să se dezvolte și să iasă din spațiul acela <mă simt confortabil aici, nu este nevoie să fac mai mult>. Cum îi pot ajuta? Prin exemple de oameni care au reușit, dându-le siguranța că nu vor fi judecați dacă încearcă să facă anumite lucruri și eșuează.

Sursa foto: Arhiva personală – Teodora Zmeu

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.