Raportul ministrului Educației: Meditațiile trebuie reglementate mai bine, astfel încât să nu interfereze cu procesul de învățământ la clasă/în școală

„Meditațiile sunt un mecanism normal într-o societate, dar acestea trebuie reglementate mai bine, astfel încât să nu interfereze cu procesul de învățământ la clasă/în școală (ex. nu se fac meditații în timpul celor opt ore zilnice dedicate procesului de învățământ) și să nu implice conflicte de interese”, se arată în raportul de diagnostic al educației și cercetării, prezentat luni de ministrul Daniel David. 

”Eu sunt un susţinător al meditaţiilor bine reglementate. Sigur că pare un truism, dar nu are sens să le ascundem. Dacă le ascundem se vor întâmpla oricum, prin mijloace pe care nu le controlăm. Ce ar fi să recunoaştem că există? Există şi în alte sisteme, dar hai să le reglementăm şi sub aspect fiscal, şi sub aspectul conflictului de interese, fiindcă aici sunt cele mai multe probleme, nu numai faptul că nu poţi să faci cu copiii de la clasa ta. Întrebarea este: când faci? Faci în timpul celor opt ore când ar trebui să fii la clasă? Profesorii înţeleg că sunt plătiţi pentru opt ore pe zi în şcoală? Haideți să recunoaștem că avem nevoie, există, dar să le reglementăm astfel încât să funcţioneze, dar protejând și copiii, şi sistemul, dar lăsând și profesorii să desfășoare această activitate”, a spus Daniel David, luni, în conferința de presă.

În „Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, o reglementare mai bună a meditațiilor se regăsește la capitolul ”Reformă curriculară”. Aici sunt enumerate mai multe soluții, printre care:

• Planuri-cadru: modificarea numărului de discipline/ore, având ca reper limitele europene (de preferat în jurul valorilor medii europene).
• Conținuturile programelor: conținuturi relevante pentru învățare și viitorul absolventului, fără ingerințe ideologice, ieșind din logica clasică „ora și lecția”. Un procent de 25% din timpul alocat fiecărei discipline trebuie utilizat pentru consolidare, activități remediale și aplicabilitatea competențelor dobândite la viața cotidiană.
• Trebuie regândite manualele (inclusiv temele), într-o formă atractivă, combinând varianta clasică cu cele digitale, cu extensii permițând activități online/gaming (cu formate/procente diferite în funcție de disciplină) și permițând niveluri diferite de dificultate (ex. remedial vs. mediu vs. performanță).
• Cadrele didactice trebuie pregătite, astfel încât să utilizeze metode moderne de predare-învățare cât mai personalizată, activate și dublate de noi dezvoltări tehnologice, care se dovedesc eficiente și sigure pentru copii.

În raport, Daniel David susține că ”în învățământul preuniversitar, educația este ineficientă, generând absolvenți cu o calitate slabă a competențelor, abandon școlar mare și analfabetism funcțional crescut, aspecte care devin risc de securitate națională”.

Ministrul semnalează că ”absolvenții nu asimilează eficient competențele cheie în relație cu conținutul programelor” și ”cu utilizarea conținutului programelor în viața cotidiană”, iar drept cauze potențiale menționează:

• proces de învățământ nemodernizat (curriculum prea încărcat, cu materii, ore și conținuturi; manuale neatractive; metode de predare-învățare ineficiente (inclusiv teme ineficiente); sistemul de evaluare și concursurile de tip „olimpiade” nu favorizează toate competențele cheie; meditațiile particulare pot afecta nepermis de mult procesul de învățământ; copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) nu sunt eficient integrați în sistemul de învățământ; abandonul școlar crescut);
• infrastructură școlară deficitară, care creează un context negativ pentru procesul de învățământ și învățământ simultan sau în mai multe schimburi (chiar 3 pe alocuri);
• ecosistem educațional necoordonat, care generează confuzie de roluri între actorii sistemului educațional, conflicte între actorii ecosistemului educațional și dezvoltări fragmentare și necumulative.

În ceea ce privește olimpiadele, în raport se arată că ”acestea trebuie gândite adecvat, astfel încât să nu ajungem la <olimpiodemie> și la un sistem educațional polarizat între <olimpici> (uneori și aici cu termenul de excelență diluat pentru a include cât mai mulți) și <analfabeți funcțional>”. Ce mai scrie ministrul:

• ”Nu încurajez organizarea de olimpiade la nivelul învățământului primar sub autoritatea ministerului, pentru că aici ne aflăm în faza în care punem bazele tuturor celor opt competențe cheie, iar olimpiadele sub autoritatea ministerului pot transmite mesajul că unele competențe trebuie accentuate în dauna altora și/sau generează competiții care afectează evoluțiile personale în asimilarea unor competențe, care apoi nu pot fi recuperate, generând probleme pe tot parcursul educațional obligatoriu. Dar ministerul nu interzice organizarea acestora în funcție de interesele școlii/părinților, mai ales în colaborare cu organizațiile științifice/profesionale de profil.
• Încurajez organizarea de olimpiade la nivel de gimnaziu și de liceu, sub autoritatea ministerului. Bazele competențelor cheie fiind deja puse, se pot accentua unele competențe în funcție de talentul și interesul elevilor. Dar numărul lor trebuie regândit! În acest moment, ministerul organizează în 2025 – cu suport financiar sau fără – peste 500 de olimpiade/concursuri/competiții naționale sau internaționale, fără a socoti etapele locale. Acest lucru aduce o presiune extraordinară pe sistemul de educație, care uneori poate afecta actul educațional obligatoriu și resursele financiare.
• Cred că organizarea de către minister, cu susținere financiară, a unei olimpiade per disciplină este o abordare rațională.
• Ministerul trebuie să încurajeze organizarea și a altor olimpiade sub egida ministerului, dar prin implicarea organizațiilor științifice/profesionale sau a altor unități certificate de către minister.”

De asemenea, Daniel David susține în document că ”trebuie regândit rolul profesorului în societate, pentru a încuraja cei mai buni absolvenți de studii superioare să-și dorească să devină profesori”:

• ”Salariul/veniturile trebuie să fie unul/unele atractiv/atractive. Salariul ar trebui să pornească de la nivelul salariului mediu pe economie la nivel de debutant și să crească apoi în funcție de vechime/grade didactice (cel puțin în corelare cu salariile din sănătate, prin anii de studiu/școală). Salariul trebuie anual raportat la atingerea unor standarde prestabilite de calitate (ex. printr-un Plan individual de carieră). Peste salariul de bază, în funcție de o serie de indicatori de performanță – cu indicatori de excelență și de incluziune –, asumați prin Planul individual de carieră, veniturile trebuie diferențiate.
• ”Creșterea salarială/a veniturilor trebuie dublată de responsabilitate crescută.
  • Trebuie stabilite standarde minimale de atins pentru obținerea salariului din grila de salarizare.
  • Indicatorii de calitate pentru veniturile diferențiate trebuie să includă atât indicatori educaționali de performanță/progres (ex. examene naționale, olimpiade), cât și indicatori educaționali de incluziune (ex. abandon școlar, recuperări remediale, progres).
  • Numărul de ore de predare/evaluare din norma didactică să fie cel puțin la nivelul mediei europene.
  • Activitățile asociate celor opt (8) ore zilnice trebuie să se desfășoare în școală – pentru a crea medii educaționale active între profesori și elevi, între profesori și colegii lor profesori și între profesori și părinți – sau, ca excepții, în alte condiții similare (ex. bibliotecă) aprobate de școală.”

„Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, prezentat luni de Daniel David, identifică ”problemele majore” din educație și cercetare și vine cu propuneri de reformă, care merg în zona preuniversitară de la curriculum și evaluările naționale până la reorganizarea inspectoratelor școlare județene.