Copiii scriu pe pănuși de porumb la ora de istorie, își fac haine și arme specifice perioadelor studiate la clasă, pun în scenă atmosfera primelor cafenele sau vin îmbrăcați hippy. Profesoara Ionela Stanciu organizează activități practice la orele de istorie pentru a-i ajuta pe elevi să-și însușească mai ușor teoria, pentru a face ora mai atractivă și, nu în ultimul rând, pentru a stimula colaborarea, lucrul în echipă, creativitatea. Orele ținute de profesoară sunt ca o călătorie în timp. Într-un proiect desfășurat la clasa a VII-a, copiii au realizat o expoziție-muzeu cu obiecte din perioada comunistă. Ei au luat interviuri bunicilor, părinților sau oamenilor din sat, au cotrobăit prin poduri și beciuri și au adus la școală lucruri din acei ani.
Ionela Stanciu este profesoară de istorie la Liceul Tehnologic Topraisar din județul Constanța. Predă atât la gimnaziu, cât și la liceu și împletește teoria cu practica. La fiecare capitol parcurs, îi provoacă pe elevi la ore altfel, în care ei dau viață obiceiurilor și preocupărilor din vremurile trecute.
Astăzi, de exemplu, elevii clasei a VII-a au avut lecția despre protestul tinerei generații și mișcarea hippy. Au venit la școală îmbrăcați ca niște hipioți și au afișat mesaje anti-război. Acasă, profesoara le-a spus să asculte Janis Joplin, Bob Dylan și Led Zeppelin, iar la școală să își spună impresiile și să prezinte biografiile unor artiști din acea perioadă.
La clasa a V-a, la lecția dedicată inventării scrierii, copiii au adus pănuși de porumb, au făcut un fel de papirus și și-au scris numele cu hieroglife. Din plastilină, ei au modelat tăblițe ”de lut” și au ”sculptat” în ele cu litere și cifre feniciene numele și anul nașterii.
Când au studiat Grecia antică, tot cei de-a V-a și-au confecționat haine și arme din hârtie, au adus produse de acasă și au pregătit meniul grecilor antici. Și la capitolul Roma antică, copiii au realizat arme, în timp ce elevii clasei a VI-a au scris ”cărți” despre personalitățile din perioada Renașterii. ”M-a uimit creativitatea copiilor care au venit cu pagini învechite, pe care le-au obținut după ce au înmuiat foile în ceai sau cafea. Am învățat și eu astfel ceva de la ei, cum să obții o foaie veche. Foarte frumoasă a fost activitatea, au legat paginile… Am avut elevi care au lucrat și digital”, povestește Ionela Stanciu.
Tot la clasa a VI-a, la lecția despre opinia publică din secolul XVIII, copiii au creat în clasă o cafenea. Au venit cu prăjituri, s-au îmbrăcat în haine specifice acelor timpuri și au reconstituit atmosfera primelor cafenele. Ei au ”tipărit” atunci și un ziar în care au prezentat evenimente și personalități ale secolului.
În schimb, elevii de clasa a VIII-a au avut de realizat postere cu personalități culturale din România, la ora în care au studiat cultura în secolul XIX – XX. Au lucrat în echipe, câte doi, explică profesoara, și foarte mult au impresionat-o două eleve care au ales să îl prezinte pe George Enescu și au realizat un pian din hârtie.
Activitățile practice de la ora de istorie merg astfel către alte domenii, devin multidisciplinare, iar Ionela Stanciu chiar colaborează cu profesoara de desen din școală. De pildă, când le-a predat elevilor de clasa a V-a lecția despre ceramica greacă, profesoara de desen a pictat cu ei tipuri de vase grecești, pe care copiii le-au expus apoi în holul școlii. De asemenea, după lecția în care au aflat legenda întemeierii Romei, copiii au făcut la ora de desen benzi desenate.
În viitor, Ionela Stanciu și-a propus o activitate comună cu profesorul de sport, în care copiii vor vedea cum armele preistorice, precum sulița folosită la vânătoare, au devenit în zilele noastre obiecte sportive.
Prin toate aceste activități practice pe care le desfășoară, explică Ionela Stanciu, în primul rând școala devine mai atractivă pentru copii, apoi le sunt dezvoltate o serie de competențe și abilități, precum cele legate de colaborare, relaționare, spirit de echipă.
”La lecția cu vestimentația grecilor, am atins și competențele matematice pentru că elevii au avut de făcut măsurători, au avut de calculat… Practic, dezvoltăm cele opt competențe. Învăț și eu de la ei, învață și ei de la mine și îmi place că de multe ori vin ei cu soluții. Au inițiativă, au propriile lor idei. Activitățile practice îi ajută foarte mult și eu îi recompensez cu note. Există însă riscul ca la aceste activități practice să nu se producă învățarea. De aceea, trebuie insistat, partea practică trebuie susținută de teorie ca să se asigure învățarea. Dacă facem doar săbiile, nu este suficient”, precizează profesoara, care predă teoria ”ca o poveste, însoțită întotdeauna de imagini”.
Muzeul din sala de clasă
Într-o sală de clasă din școală există o vitrină cu obiecte din perioada comunistă. În 2014, profesoara și elevii săi au participat la un concurs organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, iar una dintre provocări a fost să facă o expoziție-muzeu. Copiii de clasa a VII-a au luat atunci interviuri părinților, bunicilor și oamenilor din sat despre perioada comunistă și au adunat obiecte găsite în casele lor. În acest fel, ei au realizat o expoziție, ca un mic muzeu școlar, care a funcționat la acea vreme, timp de o lună, în clădirea bibliotecii școlare. Apoi, din lipsă de spațiu, obiectele au fost aduse în școală.
De atunci, profesoara reia proiectul de istorie orală, numit „Amintiri din comunism”, la doi ani cu elevii de clasa a VII-a, de fiecare dată sunt adunate noi obiecte și ultima dată l-a desfășurat înainte de pandemie, în anul școlar 2019-2020.
”Toate obiectele sunt expuse într-un dulap, într-o sală de clasă, copiii au acces la ele, le văd, dar intenționăm să refacem expoziția în spațiul inițial pentru că între timp sala s-a eliberat. Suntem dornici să reluăm expoziția, acest mini-muzeu din sala de clasă, și voi desfășura și anul acesta proiectul cu elevii de clasa a VII-a, după vacanța de primăvară”, spune Ionela Stanciu.
Despre lucrurile aflate în interviurile realizate, cel mai mult i-a impresionat, marcat pe copii – mărturisește profesoara – ”severitatea” care era în școala din perioada comunistă, ”faptul că se purta uniformă”. ”Apoi, le este foarte greu să înțeleagă acest aspect al crizei alimentare, nu înțeleg cum nu existau hipermarketuri și nu puteai să cumperi ceea ce au ei azi”, mai relatează profesoara.
Un proiect similar de istorie orală a fost derulat de profesoară în 2010-2011 la școala structură din Biruința. Și atunci copiii au luat interviuri părinților, bunicilor pentru a afla istoria localității, au organizat o expoziție temporară cu obiecte etno și au realizat chiar o pagină web a proiectului.
În această perioadă, copiii au însă curiozități mari în legătură cu războiul din Ucraina și mulți o întreabă pe profesoară dacă războiul va ajunge în România. ”Când a izbucnit conflictul, copiii erau foarte îngrijorați. Cum intram în clasă începeau să mă întrebe dacă o să ajungă războiul și la noi, ce o să se întâmple… Am încercat tot timpul să îi liniștesc, spunându-le că noi suntem bine apărați aici, în Dobrogea, avem o bază NATO la Kogălniceanu, războiul va fi oprit, nu va ajunge până la noi”, declară profesoara.
Sursa foto: Arhiva personală – prof. Ionela Stanciu
Citește și:
- O profesoară care își face elevii să vină cu plăcere la ore. ”Predă diferit, interactiv, are multe proiecte și este atașată de copii”, spune o elevă
- Elevii își urmează visul, încurajați de profesoara de la care învață o meserie: ”Să ajut un copil este cea mai mare bucurie pentru mine”
- Ora de istorie ca o poveste în care trecutul este adus în prezent. Profesoara își întreabă elevii: „Tu ce ai făcut astăzi pentru visul tău?”