Adriana Bogatu, profesoară de română, după prima zi de BAC: ”Școala românească trebuie reformată din temelii. I-ar trebui o implozie”

0

După prima zi de BAC în care absolvenții de liceu au susținut proba orală la Limba română, Adriana Bogatu, profesoară de română, trage un nou semnal de alarmă cu privire la sistemul de educație. ”Școala românească îl traumatizează pe copil (și pe părinți, deopotrivă) încă din clasele primare cu evaluări, concursuri peste concursuri, programate în weekend, orar prelungit de pregătire obositoare și ineficientă”, atrage atenția profesoara din Brăila. Cât privește prima probă de la BAC, Adriana Bogatu spune că Centrul Național de Evaluare și Examinare a elaborat pentru prima zi de examen doar 40 de subiecte: ”Deja irelevante prin conținuturile pe care le verifică, cele 40 de bilete de azi s-au dovedit, ca în fiecare an, repetitive, redundante, deloc stimulative pentru inteligența, spontaneitatea și creativitatea elevilor.”

Aceleași formule se vor regăsi și în prima parte a subiectelor de la proba scrisă. Nici măcar disproporția punctajelor acordate la aceeași probă scrisă nu a fost luată în discuție de către MEN pentru bacalaureatul din acest an. Trei puncte pentru eseul de la partea a treia sunt mult prea puține, la fel ca și un singur punct acordat subiectului al doilea, acolo unde candidatul își aduce în prim-plan cunoștințele acumulate de-a lungul celor patru ani de liceu, la orele de Limba și literatura română”, scrie Adriana Bogatu, pe Facebook.

”Școala românească trebuie reformată din temelii. I-ar trebui o implozie, la fel ca în cazul bătrânelor spitale pline de microbi. Și reconstruită. Complet regândită. Modernizată. Adaptată vârstei copilului care trece prin diferite etape de evoluție. Școala clasică pune la temelia învățării jocul, ca mod de a descoperi lumea. Și nu greșește”, mai spune profesoara de română.

Postarea integrală a profesoarei Adriana Bogatu:

”TIMPUL PIERDUT, NICIODATĂ REGĂSIT AL ȘCOLII ROMÂNEȘTI. EVALUĂRI ȘI RELUĂRI

Val de evaluări la clasa a doua, a patra, a șasea. Fie vorba între noi, pedagogii, copilului de clasa a doua îi este dificilă până și decodarea termenului de ”evaluare”. E prea mic. Copilăria nu se evaluează, se trăiește. La clasa a șasea, subiectul de la limba română și limba engleză a avut 9 (nouă ) pagini. Inutile, în alcătuirea lor, ca vaccinul în plină izbucnire a gripei. Am corectat, am încercat să completăm casete cu plusuri și cu minusuri, imposibil de adaptat unor rezolvări stereotipe, obositoare prin lipsa lor de substanță științifică.

Astăzi, a început bacalaureatul, cu probele ”de competențe lingvistice la limba română”. Dincolo de perturbarea nejustificată a orarului celorlalte clase, neterminale, care nu vor face orele de limba și literatura română două zile la rând, apoi pe cele de limbi străine, iar în cele din urmă, orele de informatică, spre sfârșitul săptămânii, probele de (in) competențe lingvistice rămân, vorba lui Nichita, ”plate ca o scândură”.

Centrul Național de Evaluare și Examinare a elaborat pentru prima zi de examen, doar 40 de subiecte. La o promoție de 210 absolvenți ( într-o școală cu șapte clase a XII-a, ca în cazul CNNB-ului ), 40 de bilete /zi sunt mult prea puține. Deja irelevante prin conținuturile pe care le verifică, cele 40 de bilete de azi s-au dovedit, ca în fiecare an, repetitive, redundante, deloc stimulative pentru inteligența, spontaneitatea și creativitatea elevilor. Subiectele sunt, o voi spune din nou, redundant – inutile.

Aceleași formule se vor regăsi și în prima parte a subiectelor de la proba scrisă. Nici măcar disproporția punctajelor acordate la aceeași probă scrisă nu a fost luată în discuție de către MEN pentru bacalaureatul din acest an. Trei puncte pentru eseul de la partea a treia sunt mult prea puține, la fel ca și un singur punct acordat subiectului al doilea, acolo unde candidatul își aduce în prim-plan cunoștințele acumulate de-a lungul celor patru ani de liceu, la orele de Limba și literatura română.

Școala românească trebuie reformată din temelii. I-ar trebui o implozie, la fel ca în cazul bătrânelor spitale pline de microbi. Și reconstruită. Complet regândită. Modernizată. Adaptată vârstei copilului care trece prin diferite etape de evoluție. Școala clasică pune la temelia învățării jocul, ca mod de a descoperi lumea. Și nu greșește. Școala românească îl traumatizează pe copil (și pe părinți, deopotrivă) încă din clasele primare cu evaluări, concursuri peste concursuri, programate în weekend, orar prelungit de pregătire obositoare și ineficientă. Trupul și mintea trebuie să evolueze simultan. Nici părinții nu sunt aici scutiți de păcatul podiumului pe care, orgolioși, își împing, indiferent de preț, copiii. Prefer un copil spontan, inteligent creativ, original în răspunsuri unuia care învață pe de rost tot ce i se servește didactic și nu prea. Dintre ei apar întotdeauna mințile care vor vedea dincolo de comun.

Într-un text argumentativ, unul dintre elevii mei de clasa a XII-a a scris că ”iubirea e o stare de abundență”. ”O, da!”, mi-am zis și i-am dat 10. Aș fi făcut același lucru și dacă aș fi găsit o teză de bacalaureat cu această singură propoziție. Asta înseamnă să vezi dincolo de comun, iar elevii mei, mulți dintre ei, văd zilnic dincolo de comun. Și, hai să o recunoaștem, niciun mare scriitor n-ar fi spus-o mai frumos decât a făcut-o un tânăr inteligent din clasa a XII-a, de la mate-info. Sau decât Maria Barac, o minunată care, în clasa a XI-a, mi-a spus despre Otilia lui Călinescu, la o dezbatere, că ”nu se maturizează, … îmbătrânește…””

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.