Într-o școală, starea de bine se construiește ca o casă, iar starea de bine a elevilor începe cu starea de bine a profesorilor. Aceasta a fost una dintre concluziile atelierului de bune practici ”Construim medii incluzive de predare”, susținut de Anca Tîrcă, specialist în educație, și desfășurat, miercuri, în cadrul Conferinței ”Creatori de educație”. Profesorii și reprezentanții inspectoratelor școlare județene, prezenți la atelier, au împărtășit din experiențele lor și au experimentat idei și soluții despre ceea ce înseamnă o școală bună în România.
Starea de bine este esențială într-o școală, a spus Anca Tîrcă, care a prezentat, în cadrul atelierului, un desen ce surprinde construirea stării de bine a profesorilor ca o casă. Totul pornește de la ”organizare, responsabilități, cultură organizațională, echipe, scop comun”, continuă la primul etaj cu ”sprijinul personal, managementul conflictelor, dezvoltarea profesională, mindfulness și coaching” și se termină la etajul al doilea cu ”petreceri, compensări, recompense și o sală de relaxare pentru profesori”.
Dacă este atinsă starea de bine a profesorilor, se poate ajunge și la cea a elevului. ”Sub umbrela acestui concept de stare de bine, putem să transformăm o școală cu totul și să avem rezultate și performanțe. Sub această umbrelă, începem să mișcăm lucrurile”, a explicat Anca Tîrcă.
De altfel, un mediu incluziv de învățare se definește prin stare de bine, dar un rol la fel de important îl au ”împreună” și ”fiecare”.
Școala bună este cea în care fiecare copil progresează raportat la ceea ce era el, a spus specialistul în educație, iar ”dacă nu suntem împreună nu rezolvăm nimic”.
”Dacă suntem împreună înseamnă că dezvoltăm ceea ce numim comunitatea profesională dintr-o școală. Nu poți să construiești un mediu incluziv dacă profesorii nu lucrează împreună, nu dialoghează, nu colaborează în ceea ce privește copilul. E greu, nu se construiește peste noapte. O comunitate profesională se construiește în timp, este un mod riguros și științific de a o face… Cade în sarcina directorului care trebuie să găsească timp pentru întâlniri, pentru discuții… El trebuie să organizeze, la nivelul școlii, activități care să îi pună pe profesori să lucreze împreună. El este motorul din spatele unei adevărate comunități profesionale, fără de care nu putem vorbi de nimic într-o școală”, a precizat Anca Tîrcă.
Pe de altă, pentru realizarea unui mediu incluziv trebuie acordată atenție spațiului – să fie unul prietenos, dar și atmosferei din școală care trebuie să fie una bună, de colaborare.
”Când vorbim de mediu incluziv de învățare, vorbim practic de două elemente mari. Primul: mediul fizic școlar, spațiul școlar care să fie prietenos și incluziv, unul care să permită colaborare, învățare prin descoperire, relaționare și accesul fiecărui copil la resurse și învățare. Al doilea: atmosfera din școală, care trebuie să fie una de colaborare. Există un etos care ne trimite în zona aceasta a valorilor de incluziune, respect pentru diferențe, ajutor pentru cel care are nevoie de ajutorul nostru într-o școală”, a explicat Anca Tîrcă.
În contextul importanței spațiului în mediul școlar, învățătoarele Anca Dediu, de la școala din comuna Cudalbi, județul Galați, și Loredana Iuliana Matei de la Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” din Halmăşd, județul Sălaj, au povestit cum au transformat sălile de clasă și cât de important este pentru copii să învețe într-un loc colorat și vesel.
Dacă avem un spațiu prietenos, a punctat Anca Tîrcă, copilul vine cu drag la școală, acesta fiind ”o condiție esențială pentru a crește performanța școlară”.
”Spațiul este al treilea profesor. Noi nu schimbăm spațiul de dragul de a schimba. Schimbăm spațiul ca să învățăm altfel”, a adăugat moderatorul atelierului. Pe aceeași idee a mediului de învățare, ”foarte important este să dezvoltăm instituția, școala, să facem reforma din interior, la firul ierbii, să ne reinventăm și schimbarea ești (și) tu și de la tine trebuie să înceapă orice idee de a schimba”.
”Pe scurt, formula mea preferată: Fă rai din ce ai! Din ce ai se poate face rai”, a spus Anca Tîrcă.
În cadrul discuțiilor despre schimbări și crearea unui mediu incluziv, inspectorul școlar general de la Tulcea, Lucica Popișcă, a relatat câteva exemple din Delta Dunării, unde, de pildă, într-unul dintre sate, a fost creat nivelul gimnazial pentru un singur copil, iar într-o altă localitate, învățătoarea satului predă și elevilor de gimnaziu.
Rostul școlii, a conchis Anca Tîrcă, nu mai este ”să producem enciclopedii”, rolul ei este de a dezvolta, pe lângă cunoștințe, și abilitatea de a ”descoperi lumea din noi”.
Atelierul ”Construim medii incluzive de predare” s-a desfășurat în prima zi a Conferinței Naționale „Creatori de Educație”, dedicate bunelor practici în educație și organizate în cadrul proiectului Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru toți – CRED, ce are loc în perioada 4-5 decembrie 2019, la București. Aflată la prima ediție, conferința a găzduit mai multe ateliere de bune practici, cu tematici distincte, dar a inclus și mai multe prezentări în plen.
Foto: SparkNews.ro
