De la începutul anului școlar, cei 26 de copii din grupa mare a ”Licuricilor” de la Grădinița ”Univers” din comuna Potlogi, județul Dâmbovița, i-au avut invitați la clasă pe părinți. Fiecare vizită a fost o surpriză, copiii nu au știut ce părinte le va fi musafir, iar activitățile desfășurate împreună au mers de la lectura poveștilor preferate și descoperirea jucăriilor din ”cutia misterioasă” până la ”expoziția de fotografii” și conturarea siluetelor celor mici. Prin acest proiect, educatoarea Gheorghița Dorobanțu și-a propus ca fiecare copil să se simtă valorizat, să se descopere pe sine, să capete încredere în el, să-și dezvolte empatia și să-și construiască ”relații sănătoase” cu colegii de grupă.
„Cine sunt eu? – O lume de descoperit” este proiectul pe care educatoarea l-a început în prima săptămână de cursuri, scopul lui fiind ”autocunoașterea, dezvoltarea emoțională și formarea unei imagini de sine pozitive”. A decis împreună cu părinții activitățile din proiect și timp de cinci săptămâni aceștia au venit, pe rând, aproape în fiecare zi în sala de grupă.
”Am construit proiectul pe principiul colaborării între educatoare, copii și părinți, dar nu este primul proiect de acest tip pe care îl desfășor. La început de fiecare an școlar, simt că este o mare nevoie de a strânge rândurile pentru a putea avea o relație de succes pe tot parcursul anului școlar. Am plecat mereu de la ideea că fiecare copil care se cunoaște pe sine și se simte valorizat își poate construi mai ușor încrederea, empatia și relații sănătoase cu ceilalți copii din grupă, dar și cu personalul din grădiniță”, spune Gheorghița Dorobanțu (foto).
După ce a fost stabilit un calendar al întâlnirilor, părinții au fost invitați în sala de grupă și ”fiecare moment a fost o experiență de învățare personalizată”: ”Copilul părintelui invitat a fost plasat în centrul atenției și valorizat în fața grupului, redescoperit prin ochii celor dragi pentru că părinții au adus fotografii de acasă, ceva drag de-al copilului de acasă.”
Venirea părintelui a fost de fiecare dată o surpriză. Micuții nu știau cine este invitatul zilei, iar revederea cu acesta a fost de fiecare dată ”o bucurie fantastică”. ”Închideau ochișorii, părintele intra și când deschideau ochișorii, copilul care își vederea părintele sărea în brațele lui”, povestește educatoarea.
Aproximativ o oră a petrecut fiecare părinte alături de copii, activitatea începând cu ”un mic interviu” despre preferințele copilului: ”Un exercițiu de exprimare liberă pentru copil. Îl întrebam, copilul răspundea, părintele valida spusele lui. Au fost în jur de 15 întrebări pentru fiecare copil, același tip de întrebări pentru toți: mâncarea preferată, culoarea preferată, animalul preferat, personajul preferat din poveste, unde îi place să se plimbe… Apoi îi întrebam pe ceilalți copii dacă au reținut care este prietenul cel mai bun, care este jucăria preferată.”
La fiecare întâlnire a urmat lectura unei povești preferate, pe care părintele a ales-o împreună cu copilul, condiția fiind ca aceasta să transmită ”valori bune”, precum prietenie, respect, bunătate, iubire sau dreptate.
Momentul cel mai așteptat de către cei mici a fost însă de fiecare dată ”cutia misterioasă”: ”O cutie roșie în care părintele punea, înainte de a intra la grupă, jucăria preferată a copilului de acasă: o pernuță, o păturică, ursulețul cu care doarme sau altă jucărie. Copiii puneau întrebări încercând să ghicească ce este în ea, iar părintele și copilul răspundeau <da, este> sau <nu, nu este>. Ce am urmărit a fost ca ei să formuleze ipoteze, să exploreze prin limbaj. Da, copilul părintelui venit la grupă era valorizat, dar asta nu înseamnă că ceilalți doar se uitau. Toți au fost implicați. Așadar, puneau întrebări ca să afle ce este în cutie: este din lemn, este din pluș, dacă era pluș, întrebau dacă este un animal, dacă este un obiect, dacă scoate sunete și ajungeau astfel să descopere jucăria preferată a copilului. Aceasta era mult așteptata cutie misterioasă.”
Sala de grupă s-a transformat apoi de fiecare dată într-o ”expoziție fotografică”, pentru că părintele aducea fotografii pe care le prezenta celor mici. Unii în format fizic, alții digital și erau proiectate pe tabla inteligentă. Au fost mereu momente pline de emoții atât pentru copii, cât și pentru părinți. ”Părinții au adus fotografii ale copiilor realizate din primele clipe de viață și până în prezent. Ba chiar au adus fotografii de când erau ei mici și chiar cu bunici, fotografii alb-negru. Au fost foarte încântați copiii și, uneori, alături de ei au fost prezenți la activitate și frățiori mai mici”, spune educatoarea.
Întâlnirile au avut și o parte creativă care a constat în realizarea siluetelor copiilor la scară reală: ”I-am întins pe podea, le-am trasat conturul pe o coală de flipchart și ulterior le-am personalizat împreună cu copiii. Într-o zi, de exemplu, toți și-au pictat șepcuțe. Apoi au venit cu elemente de acasă pentru a-și personaliza bluzițele pe care am ales să le facem în culoarea galben pentru că ei sunt grupa Licuricilor.”
Proiectul s-a încheiat duminica trecută cu o întâlnire la grădiniță a tuturor copiilor și părinților. Un moment de sărbătoare, presărat cu activități și provocări (de exemplu, fiecare părinte și-a identificat copilul după fotografia ochilor), într-un decor gândit ca ”o galerie de artă”: siluetele copiilor realizate la grupă, prinse pe cutii de carton și așezate în formă de turn.
”A fost o surpriză pentru părinți această galerie de siluete personalizate. Am organizat evenimentul în holul mare al grădiniței și am așezat turnurile în mijloc. Simbolic, părinții au lipit o inimă pe silueta fiecărui copil și așa am început activitatea. Am prezentat filmulețe în care am adus momente cu părinții de la clasă, când își prezentau fotografiile, citeau povești sau trasau siluetele. Le-am gândit astfel încât să reluăm ideile de bază ale proiectului și au urmat trei ateliere de lucru, pentru autocunoaștere. Au avut de făcut, de exemplu, un puzzle cu chipul copiilor și ne-am legat aici de literație – copiii au învățat să-și scrie numele sau să-și formeze numele prin litere decupate ori să își personalizeze prima literă a numelui. Am avut și pauze de energizare și totul s-a încheiat cu un moment de mișcare luminos”, relatează Gheorghița Dorobanțu.
La final de proiect, educatoarea spune că un mare câștig este crearea unor relații apropiate între părinți și toți ceilalți copii din grupă: ”În momentul în care un părinte este în grupă, se întâmplă ceva magic. Colegii îl descoperă pe acel copil, îi văd familia și altfel se construiesc relațiile. Am creat o legătură a familiei cu toată grupa și părintele îi vede cu drag pe toți ceilalți copii. De obicei, părintele își vede copilul lui și punct, dar duminică am văzut câtă grijă au unii de ceilalți. Nu se uită doar la copilul lui, se uită la toți și ajută chiar dacă nu e copilul lui.
La grupă, după ce părintele citea, copiii se duceau toți în brațele lui. El întindea brațele și îi primea pe toți. Acestea sunt reacțiile părinților. Am avut patru mămici care au plâns. Au plâns de emoții. Au avut atât de multe emoții încât le-a trebuit un pic de timp ca să se adune și să citească povestea. Au spus că s-au întors în copilărie, și-au adus aminte de copilăria lor.”
Educatoarea subliniază că părinții sunt deschiși la idei noi și proiecte pentru că înțeleg că acestea îi aduc un beneficiu copilului: ”Nu m-au refuzat niciodată. Un părinte, în momentul în care îi explici ce îți dorești ca să le fie bine copiilor, nu are cum să nu fie implicat.”
Cât privește proiectul „Cine sunt eu? – O lume de descoperit”, Gheorghița Dorobanțu consideră că a fost ”o experiență de viață educativă”: ”Fiecare copil a avut șansa să se autoprivească, să se simtă încrezător, valorizat, iubit, să se descopere pe el, să-și descopere emoțiile și să conștientizeze că el are un loc unic în lume, că el este unic așa cum este. Toți copiii sunt foarte frumoși.”
Sursa foto&video: arhiva personală – ed. Gheorghița Dorobanțu
Citește și:
- Într-un sat din județul Botoșani: Educatoarea le oferă celor 30 de copii experiențe interesante de învățare, într-un „mediu vesel și sigur” FOTO
- Fă rai unde predai! O școală primitoare, cu spații atractive și clasă în aer liber, pentru copiii din Bucovăț. În curte a fost amenajată și o cancelarie
