„Cui îi e frică de abordarea istorică a literaturii române?” Memoriu pentru susținerea programei de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a

Peste 120 de profesori din mediul preuniversitar și universitar, cercetători și scriitori, printre care Doina Ruști și Gabriela Adameșteanu, au semnat un memoriu, adresat Ministerului Educației și Cercetării (MEC), de susținere a proiectului de programă pentru Limba și literatura română – clasa a IX-a, intitulat ”Cui îi e frică de abordarea istorică a literaturii române?”

• Reamintim că un alt memoriu, semnat de peste 200 de profesori din mediul preuniversitar și universitar, cercetători, scriitori, regizori și jurnaliști (”NU programei de ieri pentru elevii de mâine!”), a fost lansat zilele trecute, solicitându-se „regândirea de la zero” a programei de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a – detalii aici.

Memoriul care vine în apărarea programei – practic un ”contra-memoriu” al primului – este inițiat de profesorii Paul Cernat, Mircea Vasilescu și Cosmin Ciotloș de la Facultatea de Litere a Universității din București – vezi aici textul și lista semnatarilor; lista este deschisă tuturor celor care doresc să semneze memoriul.

În document se face referire la ”protestele și campaniile de înfierare, mobilizate cu o energie suspectă, de adversarii noului proiect de programă”, fiind amintite  ”câteva calificative infamante”, precum „restaurație”, „neoceaușism”, „cripto-comunism“, „etnocentrism”, „naționalism metodologic”, „izolaționism”, „protofascism”, „favorizare a autoritarismului și extremei drepte”, „înapoiere”, „elitism generator de analfabetism funcțional” și „distrugerea plăcerii lecturii”.

”Cronicarii premoderni (cărora le sunt dedicate doar 2-3 ore de studiu) și pașoptiștii emancipatori au fost transformați astfel, peste noapte, în niște monștri incomprehensibili și toxici, sugerându-se ideea că elevii de clasa a IX-a vor fi nevoiți să descifreze, ca în camerele de tortură, texte în slavonă sau alfabet de tranziție care, chipurile, „nu-i vor împrieteni cu lectura”. Minima cunoaștere a rădăcinilor propriei literaturi prin noțiunile ei de bază a fost denunțată drept pericol public. În mod ironic, precaritatea „estetică” a unor scrieri cu valoare preponderent istorică și pedagogică a ajuns să fie persiflată mai ales de contestatari declarați ai ideii de valoare estetică”, se arată în memoriu.

În plus, inițiatorii spun că revenirea la abordarea diacronică și ”întoarcerea istoricității” nu sunt ”probe de înapoiere decât pentru cei care își reprezintă Istoria ca pe un proces liniar, ascendent, nu ca pe o spirală cu reveniri succesive, care vin să consolideze acumulări precedente, nu să distrugă”.

Totodată, aceștia contrează criteriul modelelor din țările europene, invocat de ”contestatarii noii programe”, susținând că o ”fac selectiv și, din păcate, nu totdeauna cu bună credință”.

”Așa încât putem invoca și noi faptul că programele de studii pentru licee din Franța sau Italia au recuperat de mai multă vreme, într-o formă sau alta, criteriul diacronic, după ce au fost constatate blocaje similare prin folosirea excesivă a criteriului tematic și evacuarea unei minime ordonări cronologice a materiei. Cu alte cuvinte, liceenii francezi învață despre La Chanson de Roland și poezia trubadurilor, iar liceenii italieni învață despre Dante (un autor extrem de „neprietenos” pentru copii de 15 ani, a cărui limbă italiană e mult diferită de cea de azi).

De ce ar fi, așadar, „scandalos” sau „catastrofal” ca liceenii români să învețe despre autorii vechi, pentru a înțelege mai bine, în clasele X-XII, literatura modernă și postmodernă ? E drept, autorii vechi de la noi sunt dintr-o altă paradigmă culturală decât Dante, Shakespeare ori poeții medievali francezi. Dar a le rezerva câteva ore de studiu în programă nu poate fi considerată o „restaurație” a programei din anii 1970-1980. Ideea de „restaurație” vine, s-o recunoaștem, pe fondul compromiterii grave a termenului de „reformă”, asociat cu consecințe dezastruoase în planul învățării”, se arată în memoriu.

În document sunt vizate și mențiunile conform cărora abordarea cronologică se regăsește și în vechea programă, fiind rezervată clasei a XI-a: ”Ea este însă, practic, echivalentă cu zero din moment ce examenul de Bacalaureat nu ia în niciun fel în calcul evaluarea competenței cronologice, iar elevii nu se pregătesc – cu puține excepții vocaționale – decât pentru ceea ce este obligatoriu.

Transformarea orelor de limba și literatura română în cluburi de lectură (în cazurile privilegiate) sau axarea preponderentă asupra „tehnicilor de comunicare” (disciplina fiind redusă, în această optică, la un atelier de PR) a dus, din păcate, la generalizarea dezorientării.

Din multiple motive, care merită o abordare separată, liceul a devenit producător în serie de elevi tabula rasa, pentru facultăți obligate să le umple, în ciclul de licență de trei ani (în fapt, doi ani și jumătate), lacune greu recuperabile. Masificarea învățământului, centrat pe raportarea unui număr cât mai mare de absolvenți, a făcut, printr-un cerc vicios, ca gimnaziul să devină un fel de curs primar, liceul – un fel de gimnaziu, facultatea – un fel de liceu, iar doctoratul – un fel de facultate.

A invoca faptul că în clasa a IX-a elevii nu sunt capabili să învețe chestiuni minimal-orientative despre cronicari, Școala Ardeleană, pre-pașoptiști sau pașoptiști înseamnă a recunoaște că alfabetizarea și gustul pentru lectură de plăcere încep abia la liceu. Este adevărat că reforma curriculară – sau reforma reformei curriculare – ar trebui corelată cu reformarea radicală a evaluării și cu o diferențiere a examenului de Bacalaureat. Dar aceasta este o altă discuție, care va trebui obligatoriu purtată.”

• Ce spune scriitoarea Doina Ruști despre noua programă: ”Ce propune această programă școlară, blamată? Propune autori? Nu. Propune texte? Nu. Ați citit-o? Este pentru prima oară în istorie când profesorul are libertatea totală de a alege ce autor, ce text vrea, de a-l pune în relație cu orice text (din toate epocile). Există o singură cerință: de a oferi elevilor o viziune unitară și cronologică asupra literaturii române. Eu cred că s-a instituit moda de a protesta pentru a obține vizibilitate. Aproape că nici nu mai contează pentru ce protestezi, ci doar să joci rolul protestatarului. Tocmai de aceea mă bucur să fiu alături de cei care susțin programa, nu puțini.” (postare pe Facebook)

• Propunerile Merito de îmbunătățire a programelor școlare pentru liceu. Model mixt tematic-cronologic și AI literacy, la Limba și literatura română