Modificările aduse de planurile-cadru pentru liceu reprezintă un pas mic, dar el trebuie făcut, mai ales că schimbarea propusă este în direcția corectă, centrată pe elev, susține Federația Părinților și Aparținătorilor Legali din România (FEPAL).
FEPAL își exprimă sprijinul pentru adoptarea noilor planuri-cadru pentru liceu, spunând că ”orice schimbare în acest moment este preferabilă actualului status-quo”.
”Cu certitudine, orice schimbare va fi incomodă pentru toți actorii educației (elevi, profesori, părinți, școli, stat), iar toți trebuie să fie ajutați să treacă prin această schimbare. Sprijin trebuie să primească în special elevii pentru că, nu-i așa, întreaga rațiune de a exista a oricărui sistem de învățământ sunt totuși elevii. (…) Tehnic, toți cei care suntem implicați de o manieră sau alta în sistemul de educație, suntem dispuși să dezbatem și să lucrăm alături de Ministerul Educației ca să găsim soluțiile cele mai bune pentru această viziune de planuri-cadru”, susține FEPAL în poziția publică privind planurile-cadru pentru liceu, postată pe pagina de Facebook.
Potrivit Federației, ”viitoarele dezbateri trebuie să fie mai mult decât simple dispute pentru numărul de ore”, noile planuri-cadru fiind ”o șansă de a lăsa în urmă modelul rigid al învățării mecanice și de a deschide drumul către o educație mai aplicată, mai flexibilă, care să stimuleze curiozitatea și creativitatea elevilor”.
”Planurile-cadru nu sunt o decizie de tip consens, ci o decizie de tip expert. Și ar fi putut fi mult mai curajoase. Cei care le-au lucrat au avut grijă de oameni și de catedre – așa cum fac de 30 de ani. Doar că, de data aceasta, au avut și un pic de grijă de copii.
Dorim ca schimbarea aceasta să fie o revoluție în favoarea elevilor, nu o nouă bătălie pentru norme. Planurile-cadru reprezintă o șansă de a transforma educația într-un mod care să răspundă nevoilor reale ale elevilor”, a mai transmis FEPAL.
Poziția integrală a FEPAL privind planurile-cadru pentru liceu:
”FEPAL își exprimă astăzi public poziția în raport cu schimbările propuse de Ministrul Educației în Planurile Cadru pentru liceu. Într-un noian de reacții prilejuite de aceste schimbări propuse, dorim să (re)amintim tuturor premisele de la care orice discuție despre reforma învățământului din România ar trebui sa înceapă:
1. Mai rău decât acum nu se poate – conform datelor oficiale la testul PISA din 2022, 45% dintre elevii de 15 ani din România sunt analfabeți funcționali. Dacă gândim din perspectiva elevilor, singura care contează, aici referindu-ne la ceea ce au nevoie elevii din Romania, copiii aceștia sunt născuți într-o Românie liberă, integrată european, în plină era digitală, într-o lume globalizata și timpuri complicate geo-politic.
2. Orice schimbare în acest moment este preferabilă actualului status-quo. Cu certitudine orice schimbare va fi incomodă pentru toți actorii educației (elevi, profesori, părinți, școli, stat), iar toți trebuie să fie ajutați să treacă prin aceasta schimbare. Sprijin trebuie să primească în special ELEVII pentru că, nu-i așa, întreaga rațiune de a exista a oricărui sistem de învățământ sunt totuși elevii.
3. Orice învățământ de calitate se face prin profesori dedicați, care își practica meseria cu pasiune, har și bucurie, care își doresc și reușesc să inspire, să creeze legături autentice cu elevii lor și să le ofere motivația de a învăța și de a deveni mai buni. Schimbările propuse îi vor impulsiona pe profesori să se adapteze și să devină mai buni. Vor avea noi posibilități de a oferi copiilor ore de curs cu experiențe memorabile, pline de învățături utile pentru viață. Peste tot spunem că avem nevoie de calitate, iar cu siguranță avem nevoie de cea mai bună calitate atunci când vine vorba despre educarea copiilor, viitorul nostru. Avem nevoie de școală în care să se folosească noul, elevii să se bucure de o pedagogie modernă care să îi ghideze în drumul lor în viață.
Din perspectiva acestor premise FEPAL consideră că, deși modificările aduse de către Planurile Cadru pentru liceu reprezintă un pas mic, el trebuie făcut, mai ales că schimbarea propusă este în direcția corectă, centrată pe elev.
Tehnic, toți cei care suntem implicați de o manieră sau alta în sistemul de educație, suntem dispuși să dezbatem și să lucrăm alături de Ministerul Educației ca să găsim soluțiile cele mai bune pentru aceasta viziune de Planuri Cadru.
Viitoarele dezbateri trebuie să fie mai mult decât simple dispute pentru numărul de ore. Este o șansă de a lăsa în urmă modelul rigid al învățării mecanice și de a deschide drumul către o educație mai aplicată, mai flexibilă, care să stimuleze curiozitatea și creativitatea elevilor. Ascultând părerile multora realizăm că persistă convingerea că un copil care termină liceul trebuie să se priceapă la TOT, conform unui ideal educațional medieval, de Homo Universalis, cel nevoit să înmagazineze absolut tot ceea ce științele emergente descoperiseră pe jumătate, într-o lume în care consemnarea și duplicarea informației era limitată la scrisul de mână.
Astăzi, informația e la un click distanță iar noi avem pretenția absurda de la elevi ca să o memoreze. Elevii trebuie învățați să gândească critic, să știe să își caute informațiile din mai multe surse, să discearnă între informația falsă și cea reală. Lumea lor este fundamental diferită și învățământul din România pășește greoi în urma ei și tot nu prinde pasul.
Dacă în 2015 Ministerul Educației a prezentat Planurile cadrul pentru liceu sub forma unor tabele, fără explicații și fără o adevărată consultare publică, acum, zece ani mai târziu avem în sfârșit un ministru curajos care vine să ne prezinte 200 de pagini, bine argumentate și documentate în care ne sunt explicate planurile cadru. În plus, are toată dispoziția să asculte, să se consulte, să facă dezbateri publice.
Planurile cadru nu sunt o decizie de tip consens, ci o decizie de tip expert. Și ar fi putut fi mult mai curajoase. Cei care le-au lucrat au avut grijă de oameni și de catedre – așa cum fac de 30 de ani. Doar că, de data aceasta, au avut și un pic de grijă de copii.
Dorim ca schimbarea aceasta să fie o revoluție în favoarea elevilor, nu o nouă bătălie pentru norme. Planurile-cadru reprezintă o șansă de a transforma educația într-un mod care să răspundă nevoilor reale ale elevilor. Întrebarea fundamentală este însă următoarea: vom alege să punem elevul în centrul procesului educațional sau vom rămâne captivi într-un nou război birocratic, în care normele și interesele fiecărei discipline dictează regulile jocului?
Politic, numai Ministrul poate să arate fermitate în decizie și să nu cedeze presiunilor din partea celor care se opun de 30 de ani, oricărei încercări, oricât de timidă, de a moderniza învățământul in România. Vrem însă să știe că FEPAL este alături de el în speranța că sprijinul nostru îl ajută să nu se abată de la calea grea, dar corectă, pe care a deschis-o.”
