Când învățătoarea i-a întrebat ce îi face fericiți, copiii au scris pe tablă prietenii, pauzele, baschetul, mâncarea, notele bune sau când spun la școală ”noutăți”. Învățătoarea Carmen Rizea, de la Școala Gimnazială „Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa, organizează din luna februarie ora de fericire în cadrul unui proiect pilot lansat de Anca Tîrcă, expert educațional, alături de învățătoarea Andreea Puiu, specialist în pedagogia fericirii. Este o oră în care elevii povestesc, vorbesc despre momentele în care sunt fericiți, caută ”rețeta fericirii”, desenează, creează, fac activități în aer liber. Ceea ce urmărește învățătoarea este să le dezvolte copiilor stima de sine, încrederea, să îi facă să-și depășească temerile și să vorbească fără emoții în fața colegilor.
Școala Gimnazială „Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa se numără printre școlile înscrise în programul „Hai cu starea de bine în școală!”, inițiat de Anca Tîrcă, iar învățătoarea Carmen Rizea este unul dintre profesorii care organizează ora de fericire. În momentul în care elevii săi de clasa a II-a au auzit că vor avea o astfel de oră, s-au minunat. ”Wow, ora de fericire! Dar ce o să facem? O să facem ce vrem noi?”.
Învățătoarea mărturisește că i-a venit ”mănușă” această oră, pentru că îi permite să stea de vorbă cu copiii, să îi asculte, să îi lase să povestească. ”Pentru mine este foarte important să stau de vorbă cu copiii. În fiecare zi, îmi fac un pic de timp să discut cu fiecare dintre ei. În momentul în care te apleci asupra problemelor lor și stai de vorbă cu ei, altfel se dezvoltă relațiile. Își vor aminti mereu că era o doamnă care le asculta problemele și le dădea un sfat”, spune Carmen Rizea.
Elevii au ora de fericire de la începutul lunii februarie, o dată la două săptămâni. Pornind de la un film motivațional, o imagine, o poveste sau o întrebare, ei discută, își spun punctul de vedere și ”ușor-ușor, ajungem la tema fericirii”: ce îi face pe ei fericiți, ce vor să audă ca să fie fericiți, ce persoane îi fac fericiți, în compania căror persoane se simt bine și fericiți. Toate discuțiile sunt însoțite de activități în care copiii desenează, pictează, modelează. De asemenea, ei ies afară, se joacă, iar într-o zi chiar au plantat lalele.
Pe lângă ora distinctă de fericire, învățătoarea creează momente de relaxare și discuții despre fericire și în celelalte zile. ”O dată la două zile, 15 minute sunt dedicate acestei activități. Îi întreb pe ei ce vor să discutăm ori începem cu o noutate, ce li s-a mai întâmplat, ceva care le-a produs bucurie ori tristețe… Le las libertatea și ei discută, pun întrebări sau oferă soluții <personale>.
Povestesc lucruri cărora noi nu le acordăm poate atât de multă importanță, dar pentru ei sunt importante, iar faptul că vin în fața colegilor să vorbească, să se deschidă, pe mine mă bucură foarte mult. Unul dintre obiectivele mele este de a le înlătura tracul acela pe care îl ai în momentul în care vorbești în fața unui public, iar ei chiar reușesc să îl depășească și să facă față emoțiilor”, povestește Carmen Rizea.
La o oră de comunicare, de exemplu, învățătoarea a inserat momentul ”Când aud… sunt fericit”, iar copiii au scris răspunsurile pe tablă, bucurându-se astfel de câteva minute altfel. Specială pentru ei a fost și săptămâna în care au ținut un Jurnal al stării de bine, pe zile, în care au scris sau au exprimat în desene ce ar trebui să se întâmple într-o zi pentru ca la sfârșitul ei să fie fericiți sau ce ar vrea să aibă ca temă pentru a fi fericiți.
Anul viitor, când copiii vor fi în clasa a III-a, învățătoarea vrea să deruleze ca opțional ora de fericire, pentru că rezultatele sunt cele așteptate, iar ea poate să-și atingă obiectivele propuse: ”În primul rând, să le dezvolt stima de sine și noi lucrăm la partea aceasta de a trece peste obstacole, de a ști să-și depășească emoțiile, temerile. Apoi, să le dezvolt libertatea de exprimare. Eu niciodată nu le spun că nu e bine sau că e greșit ceea ce ei spun. Le zic: <Da, poate să fie așa>, dar nu le tai niciodată aripile în maniera aceasta: <nu ai zis cum m-am așteptat eu, înseamnă că e greșit>. Lor le este teamă. Foarte mulți au idei frumoase, dar le este teamă să nu greșească. Acesta este obiectivul: să le dezvolt stima de sine, încrederea și libertatea de exprimare.”
Cadouri pentru copii
Carmen Rizea (foto) este învățătoare din 2002. A fost plecată mai mulți ani în Belgia, ceea ce a făcut-o să-și dea demisia din învățământ, dar s-a întors în România acum doi ani și a dat din nou titularizarea. Este al doilea an în care predă la Școala Gimnazială „Elena Donici Cantacuzino” și a adus la clasă practici din școala belgiană, pe care le-a apreciat acolo în calitate de părinte. Printre ele, cadouri pentru fiecare copil, cu ocazia zilei de naștere.
”Acolo, copiii primeau ceva din partea doamnei când era ziua lor. Mi-a plăcut ideea și am preluat-o. Ca să fiu echitabilă, corectă cu toată lumea, le-am luat tuturor copiilor același lucru. Am stabilit că, anul acesta, fiecare primește de ziua lui o ramă foto cu două fotografii, plus o brățară fetițele și un breloc băieții, alături de o urare pe care eu le-o scriu, un îndemn, ceva motivațional. Lor le place foarte mult că primesc acest cadou din partea mea, îl așteaptă cu nerăbdare, deși știu ceea ce este. Pentru anul viitor ne vom gândi la altceva. Mi-am propus să fac lucrul acesta în fiecare an pentru a le rămâne amintire”, spune Carmen Rizea.
Fetița învățătoarei, acum în clasa a VI-a, a făcut grădinița și clasele primare în Belgia. Nu a avut oră de fericire, dar ”programul era gândit de așa natură încât copiii să se simtă bine la școală, să fie fericiți”. ”Fetița mea era fericită la școală”, mărturisește învățătoarea. Povestește că, în afara orelor de franceză, matematică și sport, copiii aveau zilnic activități care împleteau diferite discipline (fără să existe o anumită materie în orar), pe care învățătoarea de la clasă (care se schimba în fiecare an) le organiza în funcție de nevoile lor.
Învățătoarea spune că ideea de activități integrate se regăsește și la noi, la clasele primare, și dă exemplul unei teme pe care a dus-o zilele acestea prin toate disciplinele. Pentru că, la un moment dat, copiii discutau că furnicile nu sunt importante, învățătoarea a vrut să le arate că sunt importante, astfel că la ora de comunicare au discutat pe baza unui text nonliterar, au urmărit un filmuleț și au bifat curiozități. La matematică au avut de rezolvat exerciții și probleme tot cu furnici, iar copiii aveau să le redescopere mai apoi și la AVAP și la Joc și mișcare.
Sursa foto: arhiva personală – înv. Carmen Rizea
Citește și:
- Elevii din patru școli vor avea ore de fericire începând din semestrul II. Ce vor învăța copiii și ce înseamnă fericirea la școală – proiect pilot
- Ora fericirii, la un colegiu din Sfântu Gheorghe. Elevii învață „să gândească pozitiv, să se accepte mai ușor unii pe alții și să aprecieze micile bucurii”
