Mihaela Ungureanu este învățătoare la clasa I în satul Doboșeni din județul Covasna. Are 24 de copii în clasă, de la 7 la 12 ani. Majoritatea trăiesc în casele ”de pe deal”, o zonă la marginea satului unde nu se știe bine nici măcar când începe școala. În septembrie, învățătoarea a mers din casă în casă pentru a-i convinge pe părinți să își trimită copiii la școală. A reușit cu unii, dar nu a avut niciodată mai mult de 16 elevi în clasă și nu aceiași în fiecare zi. Acum, școala online este o nouă încercare. Mihaela Ungureanu strânge tablete pentru copii și a lansat un apel către prieteni, cunoscuți și oricine altcineva dorește să doneze. Zilele acestea, învățătoarea a mers la copiii care au un telefon în casă să le instaleze o aplicație pentru a se vedea video cu ei, iar astăzi a fost primul ”test”. Pentru cei care nu au acces la online, învățătoarea va merge la fiecare acasă și le va duce fișe de lucru.
”Mă uitam la ei, în ochișorii lor, și nu știau ce se întâmplă și ce va urma. Le-am spus că le instalez aplicația ca să ne putem vedea, dar nu sunt sigură că au înțeles. Îi vedeam pierduți, privirea lor era pierdută, și a lor și a părinților. Trebuie să insist, să fiu perseverentă și să merg acolo ori de câte ori pot și să le arăt”, povestește Mihaela Ungureanu, după cele două zile în care a mers pe ulițele ”din deal” pentru a instala pe telefoanele părinților, acolo unde există, aplicația Google Meet.
Învățătoarea este în primul său an la școala din Doboșeni și, cu două-trei excepții, copiii din clasă provin din zona de la marginea satului, unde cele mai multe familii trăiesc din ajutoare sociale. ”Au o situație precară”, spune Mihaela Ungureanu, unii mai merg la cules de cartofi sau de ghinde, alții sunt plecați la muncă în Ungaria.
Până luni, cursurile la școala din sat s-au desfășurat în scenariul verde, însă nu toți cei 24 de copii veneau la ore. Învățătoarea a făcut eforturi să îi aducă în septembrie la școală, încercând să îi convingă pe părinți cât de importantă este educația pentru copiii lor. ”M-am dus acolo la ei în deal și am insistat, am insistat, am insistat… Unii nici măcar nu știau că începe școala. Educația nu este pe primul loc acolo. Am reușit să îi mobilizez pe copii și au început să vină”, relatează învățătoarea.
Cu toate acestea, Mihaela Ungureanu nu a putut să își cunoască toți elevii, câțiva au plecat cu părinții în Ungaria, iar clasa formată din copii cu vârste între 7 și 12 ani a reprezentat o provocare. Mulți dintre ei au rămas repetenți ani la rândul din cauza absențelor și nu știu să scrie și să citească.
Mai mult, cât orele au fost ținute în sala de clasă, nu ”au trecut pe la școală” mai mult de 16 copii din cei 24 și nu în fiecare zi erau aceiași.
”Este foarte greu, dar acesta a fost obiectivul meu încă din prima zi: să îi aduc la școală. Acum, când școlile s-au închis, vreau să îi fac să fie interesați de școală, să știe că școala este pentru ei și nu este opțională. Am mult de muncă și cu părinții, copiii sunt copii, dar atunci când părinții nu prezintă niciun interes față de școală, acolo este greul. Copilul se ia după părinți, cum zice părintele, așa face și copilul. Ce vreau de la acești copii și mi-am propus este, ca la finalul clasei I, să știe literele, să scrie și să citească cât pot ei de bine, să numere, să compare numerele…”, spune Mihaela Ungureanu.
O misiune nu ușoară, recunoaște învățătoarea, având în vedere și obstacolele școlii online. Luni și marți, Mihaela Ungureanu a mers ”pe deal” să vadă ce resurse au copiii acasă. Cei mai mulți au telefoane, ale părinților, dar ”semnalul este prost”, asta și din cauza aparatelor care, crede învățătoarea, nu sunt unele performante.
Soluția la care s-a gândit Mihaela Ungureanu pentru a continua învățarea de acasă și a nu-i rupe pe copii de școală a fost să strângă tablete. A lansat un apel pe Facebook către prieteni și necunoscuți și, după o zi, a primit un laptop și cartele de internet, care teoretic acoperă zona de sat în care locuiesc elevii.
Până va strânge însă laptopurile și speră că va reuși, învățătoarea va lucra cu cei care au telefoane și se pot conecta. ”Le-am instalat Google Meet ca să mă pot vedea cu ei pe video. În Google Classroom nu putem face nimic, copiii nu știu să scrie și să citească, dar pe Meet m-aș întâlni cu ei și aș lucra diferențiat. Îi impart pe grupe, 1-2-3 copii, și lucrez cu fiecare grupă pe rând”, explică învățătoarea.
Mihaela Ungureanu are încredere în copii că vor participa la orele online dacă au și aparatele care să le permită acest lucru. ”Îi sun eu înainte. Mâine (astăzi – n.r.) fac un test cu cei cărora le-am instalat aplicația Meet și o să văd ce conexiune am, dacă ne putem vedea, auzi. Eu am instalat aplicația la mai mulți, dar nu vor intra din cauza semnalului.
Cu unii voi comunica pe messenger pentru că nu am putut să le instalez aplicația pe telefoane, iar la cei cu care nu pot lucra online voi merge din când în când acasă. Voi stabili câteva zile pe săptămână și voi merge să le dau fișe, mai stau acolo un pic cu ei să lucrăm, nu știu pe unde o să stau, dar voi vedea atunci”, ne spunea marți învățătoarea. Astăzi, un singur copil a reușit să se conecteze de pe telefon la prima întâlnire online.
Învățătoarea va decide cum va proceda în această lună în care cursurile sunt suspendate în funcție de ceea ce se va întâmpla în aceste zile, dacă elevii vor reuși să se conecteze: ”Degeaba fac eu acum un plan pentru școala online, dacă ei nu vor putea intra. Să văd cine are cât de cât semnal, cu cine pot lucra online și cu cine nu și la aceștia din urmă merg acasă.”
Mihaela Ungureanu (foto), inginer de profesie, este profesor în programul Teach for Romania și locuiește la 8 kilometri de Doboșeni, în Baraolt. A știut încă de la început că nu va fi ușor să predea într-o comunitate dezavantajată, dar și-a dorit ca acești copii să aibă dreptul la educație.
” Am avut experiențe de voluntariat și în țară și în afară și am fost implicată în multe proiecte sociale. De-a lungul timpului, am văzut și m-au impresionat multe lucruri și mi-am dat seama cât de importantă este educația. Am zis să încerc și să dau și eu mai departe ceea ce știu. Am fost în zone dezavantajate în mai multe contexte și culturi și știam cumva la ce să mă aștept când am acceptat să vin aici. Știu însă cât de mult contează educația și vreau să îi ajut pe acești copii”, mărturisește Mihaela Ungureanu.
Foto: Arhiva personală – înv. Mihaela Ungureanu
