Școala din toamnă. Ce spun cinci învățătoare despre ”cel mai probabil” scenariu și cum va fi pentru copiii din clasele pregătitoare și I-IV

Trei scenarii are Ministerul Educației pe masă pentru reluarea cursurilor din septembrie, iar decizia va fi luată în funcție de evoluția situației epidemiologice. Ministrul Monica Anisie a declarat că, așa cum arată acum lucrurile, ”cel mai probabil” scenariu este cel hibrid, în care o parte dintre elevi vor fi prezenți în clasă, iar alții vor urmări cursurile online de acasă. Am întrebat cinci învățătoare ce ar însemna aplicarea unui astfel de sistem pentru copiii din ciclul primar, cum ar fi învățarea, mai ales pentru elevii din clasele mici (clasa pregătitoare și clasa I) și cum ar desfășura orele dacă s-ar merge pe modelul hibrid.

• Este modelul hibrid cel mai potrivit, având în vedere situația epidemiologică din țara noastră? Suntem pregătiți pentru o asemenea formulă de învățământ?

Adriana Lefter (foto), învățătoare la Școala Gimnazială  ”Elena Doamna” din Tecuci: 

Nu pot spune dacă este cel mai potrivit sau nu având în vedere că este o situație cu totul nouă cu care trebuie să ne acomodăm noi, profesorii, elevii și familiile lor, dar dacă situația epidemiologică din țară sau din orașul nostru nu va permite reîntoarcerea tuturor elevilor la școală, cred că este cea mai probabilă opțiune. Un program hibrid poate lua multe forme și  oferă școlilor mai mare flexibilitate, dar are riscuri de infectare prin alocarea oamenilor în clădiri împreună, chiar dacă este în grupuri mai mici și cu protocoale de distanțare socială. Logistica nu va fi simplă.

Trebuie să dăm dovadă de flexibilitate, pentru că, dacă nu vom putea reveni toți la școală, oricum va fi cred mai bine comparativ cu perioada strict de școală online. Așa cum a fost și în perioada online, avem nevoie de mai multă atenție acordată conținuturilor, selecția acestora este foarte importantă, la fel ca și stabilirea unui nivel minim de achiziții.

Consider că acest model, din păcate, nu rezolvă provocarea de echitate întâlnită în perioada de învățare online, căci acei elevi care nu au avut dispozitivele necesare, conexiune vor continua în mare parte la fel, dacă nu se vor lua toate măsurile necesare și acești elevi deja au mult de recuperat.

Irina Vasile, învățătoare la Școala ”H.M. Berthelot” din Ploiești:

Ȋn situaţia impusă de pandemia Covid-19, tot ceea ce facem este nou, neȋncercat, neprobat și, mai ales, nesigur. Modelul hibrid propus pentru ȋntoarcerea la școală ar putea fi o soluţie bună ȋn condiţiile ȋn care proiectarea a tot ce ȋnseamnă activităţi școlare ar fi pregătite. Cȃnd spun pregătite, mă refer la faptul că participarea online ar trebui decalată, după ce vor fi ȋntâlniri directe profesor (ȋnvăţător)-elev pentru a realiza explicatiile clare pentru derularea cȃt mai eficientă a lecţiilor. Trebuie făcut cunoscut, explicat și probat modul de interactiune ȋn online. Acest lucru poate fi facut cu program de interacţiune directă, cu explicaţii clare, cu stabilirea unor reguli de lucru.

Apoi – pentru profesori – trebuie schimbată abordarea ȋn ceea ce privește predarea – trebuie adaptată proiectarea activităţilor. Toate acestea necesită timp și coordonare. Se vorbește de cursul CRED ca o opţiune pentru instruirea profesorilor, dar nu toţi au acces la acest curs ȋntr-un timp așa de scurt cȃt mai avem pȃnă la startul noului an școlar. Ar fi util ca, prin Cercurile Pedagogice, al căror rol este de schimb de experienţă și bune practici, să fie instruiţi cȃt mai mulţi profesori.

Claudia Badiu, învățătoare la Școala Generală ”Ioan Bob” din Cluj-Napoca: 

Văzând situația epidemiologică din fiecare zi, e greu de prezis cum vor sta lucrurile în septembrie. Cert este însă că sănătatea copiilor, a cadrelor didactice și nedidactice e mai presus de orice. Dacă modelul hibrid este cel mai potrivit pentru a rămâne cu toții sănătoși, dar și pentru a desfășura procesul instructiv-educativ, atunci ar trebui implementat. Însă, eu personal, nu mă simt pregătită absolut deloc pentru o astfel de formulă de învățare și nici nu știu exact cum ar trebui să mă pregătesc pentru asta.

Adevărul este că eu am avut dificultăți și în a preda on-line fiindcă îmi lipsea legătura emoțională directă cu copiii mei. Formula hibrid, cea după care intuiția mea îmi spune că vom lucra la toamnă, va ridica cel puțin la fel de multe dificultăți. Partea frumoasă este că putem privi acest model ca o provocare și putem să-i contaminăm pe copii cu entuziasmul de a pleca într-o călătorie grozavă, printr-un an școlar unic, într-un mod în care nu s-a mai făcut școală niciodată. Dacă privim așa lucrurile, curiozitatea își face loc și vom vedea lucrurile într-o altă lumină. Suntem profesori, avem super-puteri, nu?

Anca Dediu (foto), învățătoare la Școala Gimnazială din comuna Cudalbi, județul Galați:

Orice model propus nu are cum să mulțumească pe toată lumea. Îmi este neclar acest model. Ce presupune mai exact? Se va face o transmisie live pentru cei de acasă? Cei de acasă doar vor urmări (ca la televizor) ce se întâmplă la școală sau vor putea interveni în lecție? Acest model va funcționa acolo unde deja a funcționat și învățarea online, acolo unde cadrele didactice s-au întâlnit live cu elevii lor. Acolo unde nu s-a întâmplat așa ceva, cu acest model lucrurile se vor îmbunătăți un pic, măcar cei prezenți la școală vor face ceva.

Dacă suntem pregătiți pentru acest model? Aici ne vom lovi iar de tehnologia care a pus probleme multora. Câte școli au dotările necesare pentru a se conecta live cu cei de acasă? Sau personal care să se ocupe de eventualele probleme tehnice?

Laura Piroș, învățătoare la Școala Gimnazială Nr. 6 ”Iacob Mureșianu” din Brașov:

Nu cred că este ușor de pus în practică. Înainte de a lansa un astfel de scenariu, cred că ar trebui să reflectăm la următoarele:

1. Există în fiecare clasă tehnologie performantă? (laptop/calculator, conexiune la internet)
2. Reușește un cadru didactic care lucrează cu copii mici să fie în același timp printre cei aflați în sala de clasă, pentru sprijin și îndrumare, și în fața laptopului pentru cei de-acasă?
3. Poate un copil de 5-6 ani sau chiar de 7-8 ani să stea în fața laptopului/calculatorului pe parcursul a patru activități, chiar dacă există și pauze?
4. Există în fiecare familie un adult care să fie lângă copil în intervalul 8-12?
5. Are fiecare copil un laptop/calculator (nu telefon) pe care să îl utilizeze în activitățile online?
6. Reușesc cei mici, aflați la școală, să păstreze distanța fizică, normele de igienă, să poarte masca timp de 4 ore?

Aș aduce în discuție aici și restructurarea programelor școlare în cazul în care învățarea online se va întinde pe o perioadă mai lungă de timp și formarea profesorilor în special pe aspecte ce țin de metodica învățării online.

• Sunteți de acord ca modelul hibrid să fie aplicat și pentru copiii din ciclul primar? Sau aceștia ar trebui să vină la școală?

Irina Vasile: Da. Sunt de acord cu aplicarea acestui sistem și la ciclul primar, dar ȋncepȃnd cu clasa a II-a. Alternarea venirii la școală cu lucrul online este de preferat interacţiunii doar online. Ȋnsă trebuie realizat ȋn funcţie de posibilităţile zonale sau de specificul fiecărei clase sau școli. Acolo unde nu sunt clase numeroase, se pot face lecții normale venind la școală.

Claudia Badiu: Aici o să fiu subiectivă. Îmi doresc tare mult să îmi văd copiii și să învățăm împreună în clasă, așa că eu cred că cel puțin clasele primare ar trebui să vină la școală.

Anca Dediu: Copiii se adaptează cel mai ușor la orice situație, mai greu e cu adulții… Știu că sunt clase care au și 38 de elevi și școli în care se învață în trei schimburi. E greu să iei o decizie. Eu, personal, vreau să merg la școală.

Laura Piroș: E clar că varianta de dorit este ca aceștia să vină la școală, dar nu atâta vreme cât există pericolul ca ei și noi să ne îmbolnăvim, să aducem sau să ducem virusul la școală/acasă. La clasa a IV-a, după experiența celor trei luni de online, poate că este o soluție pe termen scurt. La cei mai mici, însă, lucrurile trebuie cântărite cu mare atenție pentru că sunt multe variabile de luat în calcul.

Adriana Lefter: Eu îmi doresc tare mult să îmi revăd elevii, știu că și ei își doresc asta, îmi scriu aproape zilnic, dar trebuie să ținem cont de toată situația din țară si consider acest sistem hibrid ca o soluție de compromis, cu un pas în fața celui exclusiv online. Este foarte adevărat că cea mai bună variantă ar fi ca toți elevii din învățământul primar să revină la școală, dar trebuie să ținem cont de elevii cu probleme de sănătate, de membrii familiilor lor care pot suferi de alte boli.

Aș propune pentru începutul de an, perioada septembrie-octombrie (sau cât vremea ne va permite) lecții cu tot efectivul de elevi, dar lecții susținute afară în diverse spații astfel încât elevii să se conecteze-reconecteze cu colegii, profesorii.

• Care ar fi dezavantajele modelului hibrid pentru copiii din învățământul primar, mai ales pentru cei mici – clasele pregătitoare și clasa I?

Claudia Badiu (foto): Nici nu știu de unde să încep. Modelul hibrid ne va da ceva de furcă, în primul rând fiindcă o parte dintre copii nu vor fi în clasă și nu știu cum putem să îi contaminăm cu pasiunea pentru învățare, așa, printr-un ecran. Apoi, va trebui să găsim o formulă de a-i implica în activitățile zilnice atât pe cei de acasă, cât și pe cei de la școală. Cumva o să trebuiască să dizolvăm bariera ecranului și să fim toți împreună, în modul acesta. Pentru copiii din clasa pregătitoare, cu siguranță vor lipsi socializarea, conexiunea cu colegii și cu învățătorul. Acest an școlar e primul în care se formează comunitatea clasei. Va fi o provocare să formăm comunitatea clasei, să comunicăm, să colaborăm și să empatizăm toți, în această formulă.

Cât despre clasa I, aici m-am gândit mult și în timpul anului școlar. Mă gândeam cu admirație la profesorii care predau la clasa I. În clasa I, învățătorul merge, pe rând, pe la fiecare copil pentru a ghida cu blândețe mânuța care scrie cu stiloul peste liniile caietului. Procesul prin care copiii învață să scrie și să citească e unul extrem de important și necesită, pe lângă partea academică, o latură emoțională. În acest moment se creează o legătură unică între copil și învățător. E magic ce se întâmplă.

Ei bine, aici modelul hibrid vine în defavoarea celor care, să zicem, două săptămâni stau acasă și urmăresc doar pe ecran ce se întamplă la școală. Părerea mea este că atât clasa pregătitoare cât și clasa I, cel puțin aceste două clase, ar trebui să vină la școală în format complet și asta nu numai pentru reușita anului școlar în curs, ci pentru reușita întegului parcurs școlar al acestor copii.

Laura Piroș (foto): Cei mici au nevoie de sprijin și de îndrumare în învățare, au nevoie de activități diverse, de interacțiune directă, au nevoie să întrebe și să li se răspundă în timp real. De multe ori, faptul că ești pur și simplu în preajma lor când scriu, desenează sau decupează contează enorm, au nevoie să fie văzuți, încurajați, motivați. Cam greu din spatele ecranului…

Irina Vasile: Pentru clasele pregătitoare și I, modelul hibrid nu cred că este deloc potrivit. De fapt, interacţiunea online nu e potivită activităţilor și cerinţelor acestor clase. Aici școala online este de fapt un home-schooling dirijat. Dacă părinţii nu se implică, copiii nu pot lucra. Aici aș reorganiza cerinţele programei ȋn așa fel ȋncȃt să poată fi parcursă și prin ore mai puţine pe săptămȃnă, atȃt cȃt pot veni copiii la școală.

Adriana Lefter: Primul gând a fost pentru elevii din clasa pregătitoare care nu își cunosc doamna învățătoare și nici colegii, nu se pot identifica cu grupul clasă, dacă vor avea un sistem total online. Elevii sunt mici, la vârsta de 6 ani, au nevoie de afecțiune, conectare și mult joc. Aceeași situație delicată o văd și pentru elevii clasei I, care trebuie să învețe scrierea de mână, primele operații dincolo de ecran, nu este imposibil, dar la fel ca și cei de clasă pregătitoare au nevoie de susținerea și implicarea  totală a părinților.

Anca Dediu: Cel mai greu mi se pare a fi pentru cei de clasă pregătitoare. Au nevoie de ajutorul adulților, nu-și cunosc învățătorul, colegii.

• Dacă se va merge pe scenariul învățământului hibrid, cum ați proceda exact la clasă? 

Laura Piroș: Din perspectiva unui învățător care preia clasa pregătitoare, situația este dificilă și delicată. În primul rând, nu îi cunosc pe viitorii elevi și nici familiile acestora. Poate ar fi o idee bună ca repartizarea copiilor să se facă la finalul lunii august, astfel încât, atât cât este posibil, să reușesc să îi cunosc pe copii și pe părinți și apoi să trec la organizarea activităților de învățare. Ținând cont de vârsta copiilor, fără sprijinul și implicarea familiei, nu poate exista învățare online.

În al doilea rând, indiferent de forma în care ne vom desfășura activitatea în noul anul școlar, copiii de clasa pregătitoare au nevoie, înainte de orice, de o perioadă de acomodare cu școala, cu colegii, cu învățătorul. Cu cât aceasta se produce mai repede, cu atât activitatea de învățare se va desfășura mai lin. Astfel, primele două-trei săptămâni vor fi axate pe intercunoaștere, lucru care probabil va dura mai mult și se va produce mai greu dacă jumătate de clasă este la școală, iar cealaltă jumătate învață de acasă.

Irina Vasile (foto): Exerciţiul online-ului din acestă primăvară m-a determinat să ȋnvăţ cum să organizez activităţile. Da, voi interacţiona și cu cei de acasă. Lucrez la proiectarea activităţilor la mine la clasă, reorganizȃnd predarea ȋn sens invers: pornesc de la ce trebuie să știe elevii, structurez informaţia ȋntr-un mod simplu (dar nu simplist) și parcurg ȋmpreună cu elevii aplicaţii pe temele ȋnvăţate utilizȃnd vasta ofertă a internetului: jocuri, teste, quizz-uri, proiecte… Pe toate le exersăm ȋmpreună, apoi, construim ȋmpreună. Sunt entuziasmată și abia aștept să lucrez altfel. Mă voi baza pe ”cum găsim și folosim informaţii utile”, adică voi dirija ȋnvăţarea; nu voi oferi informaţii pe care să le cer ȋnvăţate.

Anca Dediu: Eu sunt un învățător norocos din acest punct de vedere. Cu 14 elevi în clasă, orice model ales nu-mi va pune probleme. Acum se vede cel mai mult nevoia unui număr cât mai mic de elevi la clasă, mai ales în ciclul primar. Numărul mic de elevi mi-a permis să desfășor activitățile online din prima zi de stat acasă. Folosindu-mă de platforma Zoom, am ales să mă întâlnesc cu ei zilnic câte două ore și să continuăm învățarea într-un mod cât mai apropiat de cel din clasă. Deși mici (clasa I), au reușit să se descurce singuri și am parcurs cu succes ceea ce ne mai rămăsese din programă.

Personal, nu prea văd utilitatea tabletelor. Eu încurajez părinții să facă eforturi să cumpere laptopuri. Ecranul este mai mare, iar activitatea devine interactivă, asta dacă profesorul are abilități digitale care să-i permită acest lucru, dacă nu, este bună și tableta. La mine în clasă, 8 din 14 au laptopuri și sunt încântați când le dau lor controlul și lucrează ei pe fișă, joc, etc. Devin actori din spectatori.

Adriana Lefter: Dacă aș fi nevoită să aleg acest scenariu pentru elevii mei, de clasa a III-a, prefer să aleg modul asincron de lucru cu elevii de acasă, astfel încât să îmi pot canaliza energia și atenția pe elevii din clasă, pe nevoile si cerințele lor, realizând astfel lecții asincron pentru elevii de acasă. În perioada martie-iunie, am utilizat ambele modalități de lucru cu elevii – sincron si asincron, cu întâlniri online de trei ori pe săptămână, în celelalte două zile livrându-le materiale create și înregistrate de mine, folosind G Suite.

Mi-a rămas în minte sugestia unui elev la final de clasa a doua, când le-am solicitat să îmi spună ce ar păstra din perioada de școala online, acesta m-a surprins plăcut când mi-a spus că i-ar plăcea ca toate lecțiile de predare să fie înregistrate video pentru a fi vizualizate ori de câte ori au nevoie. Mă gândesc să aleg această variantă deoarece copiii de vârstă mică își pierd răbdarea, atenția dacă nu păstrează un contact vizual cu profesorul, vor fi distrași de alte activități și cred că și pentru mine, ca profesor, ar fi foarte dificil să fac o activitate de calitate și pentru elevii din clasă și pentru cei de acasă.

Va fi mai mult de lucru pentru mine ca profesor să creez lecții pentru elevii de acasă si pentru cei din clasă, să gândesc strategii de lucru si sarcini diferite, dar văd și partea bună, voi fi cu ei în clasă de 2-3 ori pe săptămână, le voi putea da feedback și voi putea evalua cât mai corect, dar pe lângă toate acestea vom putea fi împreună, în clasă, afară, vom putea reveni parțial la școala de altădată.

Claudia Badiu: Dacă se va alege acest scenariu, eu plănuiesc să pornesc la începutul orelor Google Classroom și de acolo Meet și folosind o cameră web să transmit copiilor de acasă tot ce facem până când se încheie orele. Copiii de acasă vor putea participa la ore, vor putea pune întrebări, vor fi rugați să răspundă și să se implice, atât cât ne dă voie bariera clasei virtuale.

Cei de acasă își vor rezolva temele și le vor încărca în secțiunea dedicată temelor din clasa virtuală, iar eu le voi corecta și voi da feedback, așa cum am făcut și din martie până în iunie, în acest an. Cu siguranță, va fi nevoie să aloc timp pentru a discuta în grupuri mici sau chiar individual cu cei de acasă pentru a le răspunde la întrebări sau pentru a ghida învățarea de acasă. Va trebui să găsesc noi metode de predare și noi modalități de a învăța împreună.

• Ați susține ideea ca fiecare școală să decidă cum se vor face cursurile din toamnă?

Adriana Lefter: În cazul în care școlile ar hotărî cum se vor face cursurile, consider că decizia ar trebui luată de comun acord cu ISJ, Primăria și DSP-ul, pentru că aceste instituții dețin date despre situația de risc din regiune/ localitate, după o consultare a tuturor părinților prin chestionare online, întâlniri și discuții pe clase, căci în fiecare familie pot exista diverse situații de risc pe care profesorii nu le cunosc.

Consider totuși că o astfel  de decizie va fi benefică pentru școlile mici, din mediul rural sau urban, acolo unde numărul cazurilor este redus sau chiar nu există cazuri, dar și în acele școli unde elevii nu au dispozitive sau conexiune la internet.

Claudia Badiu: M-am gândit și la asta de când am citit în presă această variantă. Pe de o parte, e în regulă fiindcă poate sunt școli unde nu există problema contaminării și atunci aici clasele ar putea funcționa în regim normal. Pe de altă parte însă, dacă se ia această decizie, directorii sau inspectoratul, cei care iau decizia, ar trebui susținuți de minister. Cum să fie susținuți? Cu informații corecte și coerente referitoare la situația epidemiologică din țară, pe regiuni, cu proceduri clare care pot fi aplicate, cu parametri clar definiți care să ghideze managerii de școală să ia decizia cea mai corectă. Nu mi s-ar părea corect să se arunce în totalitate responsabilitatea înspre școli, ci aș vedea mai multe o muncă de echipă aici: școală-inspectorat-minister.

Anca Dediu: Mi se pare o idee bună ca fiecare școală să decidă cum se vor face cursurile. Această decizie ar trebui luată după consultarea tuturor celor implicați: cadre didactice, elevi, părinți, autorități.

Irina Vasile: Cred că ar fi ideal să decidă fiecare școală cum se vor face cursurile, deoarece fiecare școală cunoaște posibilităţile elevilor proprii și adaptează activităţile la „logistica” proprie.

Laura Piroș: Cred că ar trebui să fie o decizie la nivel de comunitate, pentru că școala trăiește în comunitate și are nevoie de sprijinul acesteia.

Citește și:

• Raluca Turcan: La grădiniţă şi în învăţământul primar este foarte dificil să ceri şi să urmăreşti predarea online
• Noul an școlar. Ministrul Educației spune că ”cel mai probabil” scenariu pentru la toamnă este învățământul hibrid
• Liderul FSLI, despre scenariul hibrid: Va fi greu şi pentru elevi şi pentru profesori. Până la clasa a IV-a, nu se poate pune problema învăţării online