Pentru elevii claselor a XII-a, ultimul clopoțel a sunat vinerea trecută. A fost o săptămână în care liceenii au participat la festivitatea de absolvire, un eveniment unic în care ei trăiesc emoția terminării liceului, a despărțirii de colegi și de profesori. O astfel de festivitate a avut loc și la Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad. Aici, promoția 2022 a avut parte de un discurs memorabil din partea directorului școlii, Diana Achim, profesoară de limba și literatura română.
”Dacă simțiți că vă fuge pământul de sub picioare este pentru că așa se învață zborul. Nu e doar o metaforă. Chiar vă rupeți de tot ce a fost aici ca să vă împliniți și să fiți voi înșivă. Dar nu poți fi tu însuți dacă nu te-ai definit, dacă cineva nu te-a oglindit. Pentru asta ați trecut prin școală, și pentru asta ne-am cunoscut. Ca să vă priviți în oglindă. Poate nu v-a plăcut întotdeauna imaginea oglindită, fidelă sau nu, a realității voastre. Noi ne-am străduit să fim oglinzi fidele”, le-a transmis Diana Achim absolvenților clasei a XII-a. Mesajul directoarei a fost postat pe pagina de Facebook a colegiului și îl prezentăm integral:
”Obișnuiesc să mă adresez tuturor, cu formula <Stimați invitați, stimați părinți, bunici, prieteni, dragi colegi, dragi elevi…> pentru că așa se face. Azi, însă, încep prin a mă adresa doar vouă, absolvenților Colegiului Național <Moise Nicoară>, promoția 2022.
Acum exact 30 de ani eram pe aceste scări, mai precis, acolo, alături de colegii mei. Nu auzeam discursul directorului. Profesorii, în fața mea, ne priveau cu încredere, așa cum profesorii de azi vă privesc pe voi. Părinții noștri, ca și ai voștri, rostogoleau spre noi valuri de emoție și de dragoste. Și simțeam, cumva, că-mi fuge pământul de sub picioare. M-am gândit atunci, ca și acum, că senzația aceasta se trăiește de câteva ori în viață, și întotdeauna e vorba despre un moment extraordinar. Și mă voi referi la câteva astfel de momente extraordinare.
Îți fuge pământul de sub tălpi când înveți să mergi. Cazi, te ridici, sau ești ridicat de cineva, faci pasul următor. Îți fuge pământul de sub tălpi când ai o revelație. Te înalți, te luminezi, apoi urci, pentru că descoperi verticala. Pierzi contactul cu pământul când te îndrăgostești. Îți bate inima mai tare, ești fericit, devii alt om.
Îți fuge pământul de sub picioare când sari peste o prăpastie. Îți iei elan, te desprinzi, treci peste hău, și răsufli ușurat. Chiar dacă ești rănit, praf și pulbere, pe cealaltă parte, poți trăi cu gândul la zborul tău.
Pământul fuge de sub tălpile tale de fiecare dată când treci de la o vârstă la alta, așa, ca acum. Suntem cu toții, împreună, părinții, bunicii și prietenii voștri, acolo, dincolo – profesorii voștri – să vă privim cum faceți echilibristică pe muchia prezentului, ca să vă îndreptați spre o vârstă de aur.
Dacă simțiți că vă fuge pământul de sub picioare este pentru că așa se învață zborul. Nu e doar o metaforă. Chiar vă rupeți de tot ce a fost aici ca să vă împliniți și să fiți voi înșivă. Dar nu poți fi tu însuți dacă nu te-ai definit, dacă cineva nu te-a oglindit. Pentru asta ați trecut prin școală, și pentru asta ne-am cunoscut. Ca să vă priviți în oglindă. Poate nu v-a plăcut întotdeauna imaginea oglindită, fidelă sau nu, a realității voastre. Noi ne-am străduit să fim oglinzi fidele.
Acum voi spune cum vă văd eu. Aflați despre voi că sunteți foarte frumoși, foarte buni și inteligenți, unii chiar excepționali. Aflați că sunteți altfel decât toți ceilalți tineri. Că sunteți rudenii spirituale cu alți oameni excepționali, din aceeași familie – <Moise Nicoară>. Vă doresc să deveniți oameni adevărați și oglinzi curate!”
