Profesorii diriginți și învățătorii nu vor mai solicita informații cu privire la locul de muncă, ocupația sau profesia părinților ori reprezentanților legali ai elevilor, a transmis, joi, Ministerul Educației, printr-o informare adresată inspectoratelor școlare județene și directorilor unităților de învățământ.
”Începând cu anul școlar 2021-2022, profesorii diriginți și învățătorii nu vor solicita, colecta și prelucra informații cu privire la locul de muncă, ocupația sau profesia părinților/ reprezentanților legali ai elevilor”, se arată în documentul semnat de secretarii de stat Radu Szekely și Sorin Ion.
În fila corespunzătoare a catalogului școlar – se precizează în informare – vor rămâne necompletate rubricile dedicate locului de muncă al părinților, dacă aceste rubrici sunt prevăzute.
”Această solicitare vine în sprijinul asigurării echității și egalității de șanse, indiferent de contextul social și de statutul socio-economic al familiei. Până la actualizarea actelor de studiu, profesorii diriginți și învățătorii vor completa doar rubricile referitoare la adresa și numărul de contact al părinților/ reprezentanților legali ai elevilor”, au transmis cei doi secretari de stat.
Profesorul Marcel Bartic, coordonator al Școlii Remediale de Vară, scria pe contul său de Facebook, în data de 23 august, că niciodată nu a completat rubrica din catalog referitoare la ocupația părinților.
”Am sărit peste ea ca și când nu ar fi existat. Am completat cataloage atât în școli de stat cât și în școli particulare. Nu am vrut, pur și simplu, să știu cine, ce fac părinții copiilor de care am eu grijă. Nu știu de ce a fost pusă rubrica aia. Știu însă cum a fost interpretată de-a lungul timpului. Îmi amintesc și acum o replică a unuia dintre foștii mei profesori. Bartic! Ia zi, bă! Ce e tac-tu? Ceferist, ai? Da, dom’ profesor. Aha. Și un zâmbet dintr-ăla disprețuitor de te ustura la ficați…
Știu de prin cancelariile prin care am trecut ce discuții erau pe tema asta. Ce invidii erau pe cei care aveau clase cu copii mai bogați. Mai un medic, mai un patron de nu știu ce magazin sau cu vreo firmă de construcții. Hai, bă, nu te plânge, ai tăi au bani, nu mor ei de la … și suma varia în funcție de ce necesități erau la clasă. Uneori, nici nu era nevoie de vreun suport financiar. Pur și simplu, se uita profesorul în catalog și era suficient. Bine, băi, Vasile, maică-ta e profesoară de matematică și tu încă nu știi fracțiile, dă-o încolo de treabă! Am urât din toți rărunchii momentele astea.
Nu mă interesează și nici nu vreau să știu ce fac părinții copiilor pe care-i am la clasă. M-am purtat la fel cu elevii mei indiferent că am fost profesor pe malul Prutului sau în Pipera. Că uneori e nevoie de un pic de exigență, de o notă mai mică, de o încurajare sau o vorbă bună, atitudinea mea a fost aceeași indiferent de școala în care predam.
Felul în care se raportează școala la elevii ei nu ar trebui să aibă legătură cu ocupația părinților. Știu, comportamentele copiilor sunt influențate de mediul familial. Sunt situații în care școala, profesorul, dirigintele poate avea o discuție cu părinții cu privire la condițiile în care crește copilul, factorii care-i pot perturba dezvoltarea emoțională, în general, lucruri care pot fi de folos în actul educațional. Câți bani câștigă mami sau tati însă nu e ceva care să mă ajute”, scria Marcel Bartic.
