Aflați în pragul examenelor, elevii claselor a XII-a rămân cu regretul unui final de liceu din care va lipsi amintirea ultimelor ore petrecute în clasă, a festivității de absolvire și a ultimului clopoțel. O elevă în clasa a XII-a de la Colegiul Național ”Onisifor Ghibu” din Oradea constată cu mâhnire că, în locul zilei speciale în care ar fi ascultat ”Ani de liceu”, ea și colegii ei au avut parte de ”o zi tristă”, în care au stat acasă și s-au gândit cum ar fi fost dacă erau acolo.
Lavinia Hălmăgean și-a luat luat rămas-bun în mod virtual de la colegi, profesori și de la anii de liceu. Într-un articol publicat pe Logopaper, platforma elevilor de la Colegiul Național ”Onisifor Ghibu” Oradea – secția Filologie-Jurnalism, eleva de clasa a XII-a scrie despre festivitatea de absolvire care ar fi trebuit să aibă loc, dar care le-a fost furată de ”acest virus fără scrupule”.
”Azi trebuia să fie o zi specială, trebuia să fie o zi de neuitat. O zi cu baloane, rochițe, papioane, flori, lacrimi, zâmbete, emoții și fericire. Ar fi trebuit să fie o zi perfectă, o zi care să se imprime în sufletele noastre pentru tot restul vieții, o zi de care să ne amintim cu drag și să o povestim de fiecare dată cu emoție în glas… Dar nu este. Azi este o zi tristă, o zi în care toată speranța și fericirea ne-a fost umbrită și luată. Acest virus fără scrupule ne-a smuls o etapă mult prea frumoasă din viață.
Azi stăm acasă… stăm și ne gândim cum ar fi fost dacă eram acum acolo, ascultând Ani de liceu, cum ar fi fost dacă puteam să ne luăm rămas-bun unii de la alții, cum ar fi fost dacă… totul ar fi fost un vis urât și în dimineața asta ne-am fi trezit plini de fericire pentru a merge la festivitate? Cum ar fi fost dacă nu se întâmpla așa? Ei bine, această întrebare ne va rămâne tot restul vieții. Ne va rămâne să ne întrebăm mereu: „Cum ar fi fost dacă…?”, a scris Lavinia marți, 19 mai.
Eleva vorbește despre cei patru ani de liceu, ”patru ani mult prea rapizi și frumoși”, în care ”am avut parte de lucruri noi, am cunoscut oameni minunați, pe care îmi doresc să îi am mult timp de acum înainte alături de mine, am cunoscut iubirea, dar și dezamăgirea, entuziasmul, dar și tristeţea, am cunoscut suspansul și frica de necunoscut, dar am trăit cele mai frumoase momente între acei patru pereți din clasa noastră, am avut parte de niște colegi speciali și frumoși, fiecare în felul lui”.
”Îmi iau rămas-bun de la una dintre cele mai frumoase etape din viața mea, cu o imensă durere în suflet că nu suntem acum acolo, îmbrăcați frumos și asortaţi, ascultând cu lacrimi în ochi cum clopoţelul răsună pentru ultima dată pentru noi!”, a conchis Lavinia.
