Ecaterina Andronescu: ”Trebuie să motivăm elevii, să facem școala mai atractivă, să vină la lecție cu bucurie”

0

Peste mai puțin de două săptămâni, elevii de clasa a VII-a și a VIII-a vor susține simularea examenului de Evaluare Națională. Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a explicat, într-o emisiune la TVR, de ce a fost nevoie și de organizarea simulării pentru elevii din clasa a VII-a. De asemenea, ministrul a vorbit despre ”demotivarea elevilor” și a arătat că trebuie luate măsuri astfel încât școala să fie ”mai atractivă”, iar ”lecția să fie o lecție la care elevii să vină cu bucurie”.

Simularea Evaluării Naţionale se va desfăşura în perioada 11 – 13 martie 2019, iar, alături de elevii de clasa a VIII-a, vor participa, în premieră, și cei din a VII-a. Întrebată în emisiunea ”Tema Zilei”, de la TVR, dacă nu era suficientă Evaluarea Națională de la clasa a VI-a, Ecaterina Andronescu a răspuns:

”Ne confruntăm cu multe lucruri pe care nu le putem corecta peste noapte. Primul lucru de la care am pornit au fost rezultatele nemulțumitoare și la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a și la examenul de Bacalaureat. Sigur nu aveam cum să nu pornim de aici și să vedem ce trebuie să facem să le ameliorăm. Apoi nu aveam cum să nu observăm demotivarea profesorilor și demotivarea elevilor. Pentru aceste lucruri, noi trebuie să găsim măsuri corective, măsuri care să amelioreze situația.

Demotivarea profesorilor: sigur, salariul a fost necorespunzător ani de zile. De doi ani de zile, salariul s-a mai ameliorat puțin. Nu renunțăm la a-l ameliora în continuare. (…) Și va trebui să continuăm să încercăm să motivăm elevii, să facem școala mai atractivă, lecția să fie o lecție la care elevii să vină cu bucurie, cu bucurie că învață ceva, că au de la cine învăța, că se află într-un mediu cu care sunt confortabili. De aceea, toate aceste măsuri  pe care le încercăm aceste lucruri le vizează. 

De ce facem simularea, oricare ar fi ea? Încercăm să simulăm un examen din mai multe considerente. Unu: să îl obișnuim pe elev cu situația de examen, care este o situație puțin mai stresantă. El să înțeleagă că nu i se întâmplă nimic în situația de examen, că el trebuie să vină la examen degajat, că trebuie să spună în examen ce a învățat și asta trebuie să arate. Deci, pe de-o parte, atmosfera aceasta de examen.

Pe de altă parte, simularea să fie un semnal de alarmă și pentru elevi, și pentru profesorul de la clasă, dar și pentru părinți. Dacă elevul obține o notare care este departe de a fi mulțumitoare, semnalul acesta de alarmă îi pune pe toți în gardă să încerce măsuri corective și să repare decalajele pe care le înregistrăm la simulări. Pentru că rezultatele au fost proaste la clasa a VIII-a, acesta este motivul pentru care încercăm să introducem simularea și la clasa a VII-a și, sigur, să-i determinăm, să-i lămurim, să-i rugăm să înțeleagă că învățarea trebuie să fie continuă.”

”Pledoaria mea nu este pentru uniformizare”

Ecaterina Andronescu a vorbit și despre uniformele școlare, explicând că este vorba despre ”un semn distinctiv” al elevilor dintr-o școală:

”În 2007, eu am fost inițiatoarea unei legi – Legea 35, refăcută în 2010, care viza măsuri de reducere și chiar eliminarea violențelor din școli. Între măsurile prevăzute de acea lege era semnul distinctiv al elevilor din școala respectivă. Ce poate fi un semn distinctiv? Poate să fie o ținută, poate să fie o eșarfă, poate să fie un ecuson, o șapcă, ceva care să ne facă să îi distingem pe elevii din școală de alții. (…)

Când vorbim de o ținută nu vorbim de o ținută pe care poate unii o avem în imagine…. gri, cenușiu din cap până în picioare. Școala, împreună cu comitetul de părinți, ar putea să aleagă împreună această ținută care să fie un semn distinctiv al școlii. Pledoaria mea nu este pentru uniformizare. Aș fi ultimul om pe pământ care mi-aș dori uniformizarea din toate punctele de vedere. (…) Subliniez că este nevoie de un semn distinctiv pentru fiecare școală. Nu cred că este o rușine faptul că la Oxford se poartă aceeași uniformă de sute de ani. Este un semn de mândrie că porți uniforma școlii în care te-ai desăvârșit ca personalitate.

Ori este înțeleasă greșit, ori mulți invocă prețul. Eu cred că școala sau comitetul de părinți are obligația să găsească formule care să nu fie… nu trebuie să fie uniforma din nu știu ce sau să o ridicăm la prețuri exorbitante pe care să nu și le permită părinții. Oricum părinții cumpără o ținută atunci când copilul merge la școală și, de regulă, nu doar una.”

Citește și 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.