Toate sugestiile primite prin e-mail și formulate în cadrul dezbaterilor urmează să fie analizate, iar un chestionar online va fi disponibil pe toată perioada lunii martie pentru ”comentarii ghidate suplimentare”, a precizat ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, după încheierea consultării publice asupra proiectelor de planuri-cadru pentru liceu. Potrivit ministrului, noile planuri-cadru vor fi adoptate în perioada mai-iunie.
Într-un articol publicat pe blogul personal, Daniel David mai precizează că variantele finale ale planurilor-cadru vor fi discutate, în luna mai, cu ”actorii centrali (organizațiile elevilor, sindicate, organizațiile părinților) și relevanți din ecosistemul de educație (mediul socioeconomic, autorități)”. Ulterior, va fi pus în transparență Ordinul pentru planurile-cadru, iar după adoptarea acestuia (luna mai-iunie), urmează elaborarea programelor/ conținuturilor, a manualelor și trainingul profesorilor.
”Ținta este ca elevii care vor fi în clasa a IX-a în anul școlar 2026-2027 să intre în noua logică curriculară”, a scris Daniel David.
Ministrul a punctat și câteva dintre ideile clarificate în timpul dezbaterilor: readucerea în trunchiul comun a disciplinelor ”Istoria românilor/României” și ”Geografia României”, introducerea unor unități de învățare legate de Gramatică, recentralizarea Latinei în zona de specialitate, întărirea componentei STEM, ”întărirea rolului religiei, însă într-un context actual”, ”întărirea disciplinelor/unităților de învățare care privesc pregătirea pentru viață (inclusiv artă și sănătate)” și ”educație personalizată printr-un echilibru adecvat între pregătirea generală (mai ales în clasele a IX-a și a X-a) vs. pregătirea de specialitate (mai ales în clasele a XI-a și a XII-a) vs. pregătirea personalizată (prin curriculum la decizia elevului din oferta școlii și/sau alegerea rutelor vocaționale/tehnologice)”.
Postarea integrală a ministrului Educației:
Încheierea perioadei de consultare publică și dezbateri naționale asupra proiectelor de planuri-cadru pentru învățământul liceal
Perioada de consultare publică (e-mail) și dezbateri naționale (întâlniri fizice în București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și o întâlnire online) – inclusiv dezbateri punctuale (cu elevi, specialiști în educație din diverse domenii, sindicate, părinți, mediul socio-economic, ONG-uri, autorități etc.) – asupra proiectelor de planuri-cadru pentru învățământul liceal s-a încheiat (pentru început și planificare vezi AICI și AICI).
Planurile-cadru au fost elaborate într-o logică de tip expert (top-down) în contextul unei testări ulterioare prin consultare publică (bottom-up). Dacă un sistem de tip expert (top-down) este indicat în sistemele de educație mai simple, iar unul derivat din consultare publică (bottom-up) este indicat în sistemele de educație fără bune practici bine definite, atunci în sistemele de educație complexe, cu bune practici diverse, abordarea combinată de tip expert în context de testare prin consultare publică este demersul cel mai indicat.
Inițial au fost mai mulți experți implicați în elaborarea planurilor-cadru, dar nu toți au contribuit pe tot parcursul procesului (2023-2024). Ca ministru, am preluat (din ianuarie 2025) proiectele existente, le-am adaptat viziunii proprii și le-am pus în consultare publică și dezbatere națională în 31 ianuarie 2025, demersuri încheiate în 6 martie 2025.
În acest demers, s-a pornit de la un profil foarte clar al absolventului, gândit în contextul celor opt competențe cheie (vezi AICI). Într-o formulă mai simplă, țintim să avem (1) buni specialiști, (2) buni cetățeni (români protectori ai democrației) și (3) oameni echilibrați psihologic/mulțumiți cu propria viață.
Ce urmează:
- Analiza tuturor sugestiilor primite prin e-mail în cadrul etapei de consultare publică, precum și a sugestiilor din cursul dezbaterilor naționale/altor dezbateri punctuale care au avut loc (lunile martie-aprilie). Un chestionar online va mai fi disponibil în curând, pentru toată perioada lunii martie, (AICI), pentru comentarii ghidate suplimentare.
- Actualizarea Comisiei și procedurii de validare a planurilor-cadru (luna martie).
- Elaborarea variantelor finale de planuri-cadru, cu ținta de a avea o susținere cât mai largă în rândul tuturor actorilor centrali (elevi-profesori-părinți) și relevanți (mediul socioeconomic, autorități locale).
- Discutarea acestor variante cu actorii centrali (organizațiile elevilor, sindicate, organizațiile părinților) și relevanți din ecosistemul de educație (mediul socioeconomic, autorități) (luna mai).
- Punerea în transparență a Ordinului pentru planurile-cadru (luna mai).
- Adoptarea planurilor-cadru prin Ordin de ministru (luna mai-iunie).
- După adoptare, vom urma ceilalți pași curriculari: (1) elaborarea programelor/conținuturilor; (2) elaborarea manualelor; (3) trainingul profesorilor (incluzând și alți actori precum elevi/manageri/părinți – pentru procesele decizionale în care urmează să fie implicați). Ținta este ca elevii care vor fi în clasa a IX-a în anul școlar 2026-2027 să intre în noua logică curriculară.
Cum a fost:
- Lucruri pozitive
- Am început cu greu. Știam că va fi așa, dar un ministru trebuie să facă ce trebuie făcut, nu neapărat ce-i place sau îi produce zile ușoare. În primele zile, reacțiile au fost polarizate, cu critici sau felicitări, venind de la actori diferiți, unii cu tendințe dominant critice, alții cu tendințe dominant de susținere. Reacțiile critice au fost accentuate de faptul că, mai ales, oamenii din sistem nu au încredere în demersurile de consultare/dezbatere, văzându-le adesea, cu teamă și/sau furie, ca pretexte ale autorităților pentru a-și justifica poziția deja prestabilită. Mai mult, unii colegi nu au înțeles că nu vom pune conținuturile actuale în noile discipline, ci vom gândi, în pasul doi, și conținuturile, după logica curriculară normală. Ulterior, când am reiterat ferm poziția că modelele actuale nu mai pot continua în această formă – dincolo de constrângeri curriculare și legale care implică schimbarea, mai important pentru mine, generând încărcare curriculară nesănătoasă și neeficientă pentru copii (considerând și nivelul inacceptabil de analfabetism funcțional, care devine astfel un risc de securitate națională) – și că aștept propuneri constructive, nu critici sau laude, oamenii educației au început să se mobilizeze, dobândind încredere și venind cu propuneri creative și eficiente. Din astfel de discuții am clarificat și/sau generat împreună idei importante, dintre care menționez câteva:
- (1) Regândirea disciplinelor legate de cultura națională (ex. după mai mult de 20 de ani voi readuce la nivelul trunchiului comun discipline legate de Istoria românilor/României și Geografia României, unități de învățare legate de Gramatică și voi recentraliza în zona de specialitate disciplina legată de Latină).
- (2) Întărirea componentei STEM.
- (3) Întărirea rolului religiei, însă într-un context actual.
- (4) Întărirea disciplinelor/unităților de învățare care privesc pregătirea pentru viață (inclusiv artă și sănătate).
- (5) Educație personalizată printr-un echilibru adecvat între pregătirea generală (mai ales în clasele a IX-a și a X-a) vs. pregătirea de specialitate (mai ales în clasele a XI-a și a XII-a) vs. pregătirea personalizată (prin curriculum la decizia elevului din oferta școlii și/sau alegerea rutelor vocaționale/tehnologice).
- (6) Atenție la contextul implementării, prin (a) pregătirea resursei umane (ex. în elaborarea și predarea conținuturilor și în procesele de decizie), (b) eliminarea unor constrângeri normative și (c) organizarea mai eficientă a infrastructurii fizice.
- Practic, am ajuns să colaborăm bine pentru a co-crea planuri-cadru cât mai bune, iar în acest proces am învățat și cum să avem dezbateri adecvate. Dacă încă la prima dezbatere am văzut mai multe stângăcii (ex. organizarea a fost prea rigidă, prea scurt timp alocat dezbaterilor față de prezentarea planurilor-cadru, unii nu înțelegeau că la o dezbatere cu sute de oameni nu există certitudinea că fiecare va putea să vorbească și, mai ales, să-și susțină minute în șir analizele și memoriul – pentru memoriu există emailul de consultare), ulterior, lucrurile au funcționat tot mai bine (fără multe suspiciuni care să ne greveze dezbaterile). Până la urmă, funcția unui ministru este și să facă educație pe tot parcursul vieții (inclusiv pentru dezbateri).
- Lucruri de îmbunătățit:
- În timpul dezbaterilor, unii participanți (1) au rămas uneori fixați pe aspecte prea punctuale și pe alocuri egoiste (ex. doar materia proprie, considerată mult mai importantă ca oricare alta, și numărul ei de ore), (2) nu au citit cu atenție propunerile, ajungând să discute despre pseudoprobleme sau probleme (deja) rezolvate pe parcursul procesului sau (3) au încercat să folosească contextul și pentru imaginea proprie, fără coordonare cu alți actori din disciplină/domeniu, din păcate uneori cu manifestări cognitiv-comportamentale care nu ar trebui să existe în repertoriul psihologic al unor oameni ai educației care ajung în fața copiilor noștri să-i educe sau care sunt în/au trecut prin procesul de educație. Acestea, din fericire, nu au fost însă reacții dominante, ci marginale, dar trebuie să recunoaștem că și acestea mai există în sistem – și a fost astfel și o oportunitate de diagnostic al sistemului în acest sens, arătându-ne unii altora și societății așa cum suntem – și sper că prin acest proces am învățat că astfel de atitudini nu ajută. Și trebuie și putem să ne schimbăm în bine!
În final, le mulțumesc din nou oamenilor educației (actorilor centrali) și celor apropiați nouă (actorilor relevanți) pentru implicarea în acest demers, normal într-un sistem sănătos, dar mai neobișnuit încă la noi, și sunt convins că vom avea concluzii în interesul elevilor, protejând și stimulând profesorii și deschizând sistemul și pentru contribuțiile părinților și ale mediului socioeconomic. Acest proces de învățare și potențialul oamenilor educației mă fac să fiu optimist că putem reaprinde mai puternic lumina cunoașterii și culturii în domeniul educației, cu impact apoi asupra întregii societăți. Numai împreună putem co-crea un sistem de educație eficient, care să folosească potențialul bun al copiilor și să ajute în final țara și bunăstarea oamenilor.
P.S. În primele zile știam că voi fi ca în unele segmente din poezia „If” a lui Kipling („De poți să nu-ți pierzi capul…”), dar în final m-am simțit onorat să fiu ministrul unui domeniu pe care, deși unii îl numesc inerțial, mie îmi place să-l văd precaut, dar implicat și pregătit să se dezvolte, împreună putând să dăm sens ideii ce parafrazează o maximă celebră, și anume că „Imposibilul este imposibil până se face!”
