Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a declarat, miercuri, că este nevoie de o altă arhitectură și de un alt model pentru sistemul educațional, întrucât cu cel actual „nu se mai poate continua”. „Când tu scoți aproape jumătate dintre absolvenţii de liceu în zona de analfabetism funcţional, nu mai este o problemă aşa, corectăm ceva cândva, e o problemă de securitate naţională”, a spus ministrul, la prezentarea primului Raport Național privind Alfabetizarea Numerică, care arată că peste o treime dintre elevi sunt afectați de analfabetismul numeric, iar 16% dintre aceștia întâmpină dificultăți semnificative.
”Este clar că nu arată bine. Eu am şi spus acum când am pus în dezbatere planurile-cadru pentru învăţământul liceal, am spus că mie mi se pare că noi predăm mult, prost şi foarte centralizat. Şi ar trebui să gândim ce facem, pentru că este inacceptabil în clasa XII-a să ai spre 50% oameni care au această formă de analfabetism funcţional în zona numeraţiei. Este ceva de neacceptat pentru o şcoală. Te şi întrebi: ce face şcoala? (…) Trebuie să ne gândim foarte serios ce facem în şcoală, de fapt, când ai astfel de rezultate.
Eu mereu am spus că, deşi teoretic toţi declarăm că vorbim despre competenţe şi încercăm să transferăm competenţe, adevărul este că foarte puţini transferă competenţe în activităţile lor educaţionale. Competenţa ar însemna, nu în momente diferite, ci în momentul când vorbeşti despre un lucru să duci cunoştinţele declarative, adică ce ştii să spui, cunoştinţele procedurale, adică ce ştii să faci cu acel lucru în zona de curriculum şi în zona de viaţă şi care sunt valorile, de ce e important să înveţi acest lucru.
Şi rareori avem profesori, şi aceia sunt profesorii buni, iubiţi de obicei de copii sau de elevi, care atunci când vorbesc despre… după ce l-ai ascultat pe un profesor bun vorbind despre un lucru, ştii şi ce să spui, ştii şi ce să faci cu acele lucruri, fie curricular, fie ca aplicabilitate în viaţă, ştii şi de ce e important să ştii acele lucruri. Aici pierdem elementele cheie, elementele fundamentale și dacă nu ne reîntoarcem la această filosofie practică, uite ce reușim să producem. Practic, școala distorsionează ceea ce noi facem cu copiii noștri. În loc să îi ajutăm, ajungem la astfel de scoruri”, a precizat ministrul Educației.
Întrebat în ce fel pot fi susţinuţi profesorii din mediul rural, Daniel David a spus că în zona rurală este nevoie de ”o schimbare completă”.
”Cred că asta este o problemă pe care trebuie să o discutăm, dacă eu o să mai fiu ministru, în a doua jumătate a anului. Pentru că voi prezenta un raport foarte obiectiv despre starea sistemului românesc de educaţie şi cercetare în luna mai. Şi după acel raport, eu voi spune ce va trebui făcut pentru că problema asta devine o problemă de securitate naţională. Când tu scoţi aproape jumătate dintre absolvenţii de liceu îi scoţi în zona de analfabetism funcţional, nu mai este o problemă aşa, corectăm ceva cândva, e o problemă de securitate naţională. Şi de aceea spun, dacă după ce voi spune aceste lucruri şi voi prezenta acele politici educaţionale, cineva şi le va asuma, o să mai fiu ministru, dacă nu, n-am să fiu ministru, dar cred că în zona rurală ne trebuie o schimbare completă. Ce avem acum nu mai poate continua.
Toată lumea spune: hai să ducem şcoli, microbuze. După mine este o greşeală. Noi încă avem mulţi copii în mediul rural, mulţi, dar nu mai e ca pe vremea lui Spiru Haret, când erau concentraţi şi când făceai o clasă, aveai 30-40 de copii în toate comunele. Acum ai şcoli cu 7-8 copii, cu 10, cu 4, ai profesori care ţin simultan lecţiile la niveluri diferite. Nu ai cum să asiguri calitate. Nu se poate.
Ce se pilotează în acest moment la nivelul ministerului nu a fost ideea mea, dar îmi place, o întăresc şi dau bani în direcţia respectivă, este ideea unor campusuri în mediul rural. Adică pe o arie, şi hotărâm, nu ştiu, 50, 70, 100 de kilometri, îi aduci pe toţi copiii într-un campus în care nu mai sunt 10, sunt 50 sau sunt 70, în care poţi să duci profesori de calitate pe care să-i plăteşti bine, în care poţi asigura masă sănătoasă, în care, dacă e nevoie, le oferi şi cazare. Nu îţi mai trebuie 5.000 de microbuze să meargă de la un sat la altul, îţi trebuie mai puţine microbuze, care să şi funcţioneze, să nu se strice pe drum. Noi dacă nu schimbăm filosofia educaţiei în mediul rural, 40 şi ceva la sută cred că dintre copii se află acolo, vom avea situaţii multe de genul celor pe care le vedem aici”, a avertizat ministrul Educației.
Daniel David a mai arătat că ”pentru toţi copiii, cum sunt împrăştiaţi în mediul rural, adevărul este că nu ai suficiente resurse să duci profesori de calitate în acele zone”: ”Ăsta este adevărul. Noi încercăm să facem şcoală, să le oferim această posibilitate cu ce avem, şi ca resurse financiare, şi ca resurse de personal, dar ideea că mai putem funcţiona aşa în mediul rural, eu cred că este o greşeală. Uitaţi-vă, când apare câte o criză de genul ăsta, economico-financiară, şi vine Guvernul şi spune: nu mai sunt bani să dăm pentru naveta profesorilor, efectiv nu mai sunt. Că dacă mai facem asta şi mai dăm şi acolo şi mai dăm şi acolo şi mai dăm şi acolo, se blochează ţara. Autorităţile locale care plăteau până acum naveta profesorilor invocă, deşi nu era un blocaj prin ordonanţă, invocă acest lucru. Şi acum ne trezim că profesorii care făceau naveta la aceste şcoli în mediul rural nu îşi mai pot acoperi cheltuielile.”
Evaluarea Națională – ”Mai este undeva sistemul nostru?”
Întrebat dacă ia în calcul o discuție a modului în care se desfășoară examenul de titularizare, dacă acesta ar putea să devină flexibil, Daniel David a răspuns:
”Din tot ce am analizat până acum, feedbackurile pe care le-am primit, discuţiile pe care le-am cu oamenii, am acele prezentări în fiecare joi seara, ce să vă spun? Cea mai mare parte a comentariilor este legată de titularizare. Şi ştiu că este o problemă şi ştiu că este un sistem care este mai atipic, nu prea îl găseşti în alte ţări. În acelaşi timp este un sistem cu care noi ne-am obişnuit şi probabil că va trebui gândit. Cum? Nu ştiu încă. De aceea spuneam că vreau să fac această analiză, comparaţii între diverse ţări. Va trebui să venim cu un sistem care să întărească lucrurile bune pe care le avem acolo. (…)
Sunt temele mari – Evaluările naționale, clasa a VIII-a. Mai este undeva sistemul nostru? Când te uiți, nu prea seamănă cu ce avem în alte țări. Titularizarea, trecerea de la clasa a IV-a la a V-a acolo unde se dă examenul. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le problematizăm, dar asta după ce facem un diagnostic. (….) E clar că cu sistemul educațional de acum nu mai putem continua.
Putem să ne certăm, putem să spunem: ne trebuie… Ce facem aici? Dăm mai multe ore de matematică. Eu cred că, în sistemul actual, cu mai multe ore de matematică nu câştigăm nimic. Ar trebui profesorii buni – şi sunt profesori foarte buni de matematică – ar trebui să vină să ne propună o regândire a modului în care facem matematică la liceu. Dacă trebuie să dăm mai multe ore, dacă modelul e corect, dăm mai multe ore. Dar nu poţi să dai mai multe ore pe un model care până acum nu a funcţionat. Şi nu-i vorba numai de matematică, e vorba de limbă şi comunicare, de știinţe umaniste şi sociale. Problema nu este de ore, problema este că modelul nu funcţionează. Ne trebuie un alt model şi după aceea găsim şi ore, dacă suntem convinşi că modelul este un model bun”, a precizat ministrul Educației.
Întrebat de asemenea, cum se poate ieși din cercul vicios al transformării gimnaziului într-o goană pentru rezultate bune la Evaluarea Naţională, Daniel David a răspuns:
”Ieșim gândind sau regândind Evaluarea Naţională. (…) Evaluarea Naţională poate va trebui analizată la un moment dat. Eu nu aş avea o problemă cu modelul actual, eu nu am reflexul să vin să schimb lucrurile, totdeauna vreau să salvez lucrurile bune. Numai că, deocamdată, când mă uit la aceste rezultate, e clar că ne trebuie o altă arhitectură şi un alt model”.
”Noi nu putem trece de numărul de ore şi <disciplina mea unde este>”
În ceea ce privește planurile-cadru pentru liceu, ministrul a mai arătat că ”noi am rămas fixaţi să dezbatem numărul de discipline şi de ore”: ”Repet, nu asta este miza. Miza este cum trebuie să fie arhitectura acestor planuri-cadru, ce punem în trunchiul comun, ce punem în curriculumul de specialitate. De exemplu, multă lume uită, în cazul planurilor-cadru, că de data asta planul-cadru este de la mate-info la coregrafie şi dans. Adică dacă tu vrei să pui nu ştiu câte laboratoare de fizică la toţi, este anormal. De aceea pe fizică s-a mers pe un număr minimal de ore, iar prin curriculum de specialitate, care înseamnă ce e acum trunchiul comun, vii şi aduci mai multe ore de fizică în zona de real şi nu mai adaugi în plus la dans şi bune maniere, ca să spun aşa. Deci altfel spus, este o perspectivă care deschide posibilităţi de a regândi modele.
Problema este că nu simt că discuţia merge pe aceste lucruri-cheie. Alt model, după care să gândim alte programe, mai aerisite, cu acel 20-25% focalizat pe altceva, nu ora şi lecţia, manuale mai moderne, metode de predare mai eficiente. Noi am rămas fixaţi cumva pe acest lucru şi nu putem trece de numărul de ore şi <disciplina mea unde este>, în condiţiile în care toţi titularii vor fi protejaţi şi apar norme în plus.
Aş vrea, măcar în a doua parte a dezbaterilor, să începem să vorbim şi de lucrurile de esenţă, noul model, cum predăm, nu știu, istoria naţională. Istoria naţională pentru clasa XII-a, la real, e ok să o avem acolo, când copiii nu mai sunt focalizaţi pe Istoria românilor? Ei vor să facă mate, info, bio, chimie. Nu-i bine dacă ne pasă de istoria naţională – şi ne pasă – să o aducem în – nu ştiu, istoricii trebuie să spună, eu mă gândesc psihoeducaţional – în clasa a X-a, fiindcă în clasa a X-a poate să fie transversală, copiii încă nu sunt focalizaţi pe Bacalaureat şi pe specialitate? O duci şi atunci va fi la toate cele trei filiere, şi la teoretic, şi la tehnologic, şi la vocaţional. O ţinem în clasa a XII-a, după aceea ne mirăm că ajungem la teorii pseudo-ştiinţifice. Nu e numai vorba de istorie, şi de celelalte materii, geografia naţională, geografia ţării. Geografia ţării, când eu mă pregătesc pentru Medicină, nu mai e atât de importantă. Păi, atunci, nu aduc în a X-a să fie importantă? Astfel de discuţii trebuie să avem.”
Raportul național de alfabetizare numerică pentru clasele I-XII, realizat de Asociația pentru Valori în Educație (AVE România) și platforma BRIO, este ”primul raport național care oferă o imagine de ansamblu asupra nivelului de alfabetizare matematică în rândul elevilor din România”, se arată pe site-ul AVE.
- ”Acesta are la bază Testul Național de Alfabetizare Matematică, creat pentru a măsura uniform nivelul de alfabetizare matematică în rândul elevilor români. (…) Alfabetizarea numerică reprezintă capacitatea indivizilor de a utiliza, interpreta și comunica informații
matematice în diferite contexte ale vieții cotidiene, profesionale și sociale (OECD, 2019). Această competență include nu doar abilitatea de a efectua calcule aritmetice, ci și capacitatea de a evalua critic datele, de a recunoaște modelele numerice, de a lua decizii informate bazate pe date și de a aplica gândirea logică în rezolvarea problemelor (Gal, 2024).”
Câteva dintre concluziile raportului:
- ”Pe ansamblul populației școlare analizate, analfabetismul numeric se plasează la aproximativ o treime (36%) din școlari, cu aproape 16% din elevi având dificultăți marcante.”
- ”Din punctul de vedere al ciclurilor școlare, analfabetismul numeric crește constant, pornind de la o medie de 25% la clasele primare, crescând la o medie de 36% la clasele gimnaziale și ajungând la o medie de 46% la clasele liceale.”
- ”Există o evoluție a analfabetismului numeric în funcție de anul școlar, de principiu acesta având o creștere an de an, cu doar două excepții: clasa a 4-a și clasele 11-12. Cel mai înalt nivel (55%) se regăsește la nivelul clasei a 10-a.”
- ”Observăm diferențe crescute ale analfabetismului funcțional numeric în funcție de mediul de proveniență. Elevii din mediul rural prezintă cele mai ridicate niveluri de analfabetism numeric, cu 58.16% în categoria (D+E), în timp ce elevii din urban mare înregistrează cele mai scăzute niveluri, de doar 22.23%. În ciclul primar, analfabetismul numeric este deja foarte ridicat în rural (42.86%), comparativ cu urbanul mare (15.45%). Diferențele persistă și se accentuează pe măsură ce elevii avansează în ciclurile gimnazial și liceal, cu ruralul având cea mai mare proporție în categoria (D+E), ajungând la 59.64% în gimnaziu și 72.56% în liceu. În concluzie, mediul de proveniență influențează profund nivelul de funcționalitate numerică, cu o polarizare clară între rural și urban mare/metropolitan.”
Citește și:
- Ministrul Educației: „Metodele de predare nu sunt suficient de eficiente. Hai să predăm un pic lucrurile altfel, să avem manuale mai prietenoase”
- Ministrul Educației: „Contează foarte mult contextul în care se învață. De multe ori, abandonul școlar este legat și de mediul educațional”
