Pe marginea străzii, în timp ce așteaptă microbuzul spre casă, o fetiță citește așezată pe scăunelul albastru. Imaginea este din satul Pustiana, județul Bacău. Ea și colegii ei vin de la școală. În sala de clasă în care învață, au un colț de lectură, unde pot citi în pauze sau de unde pot împrumuta cărți. Învățătoarea l-a creat în urmă cu trei ani, iar pentru a-l amenaja a vândut cărți din biblioteca de acasă. Apoi, minibiblioteca s-a umplut, mulți oameni au donat, și nu doar cărți, au oferit și jocuri, și materiale didactice. Loredana Biliboc predă la școala în care a învățat și ea, ca elevă. Când a venit aici, ca învățătoare, a avut un vis: ”Să fac Rai cu ce am și să îndrăznesc mai mult.”
”Cred că am reușit mai mult decât mi-am imaginat eu vreodată că voi reuși pentru că, la țară, este așa cum este, cu lipsuri și greutăți”, spune învățătoarea, după patru ani la școala din Pustiana.
Loredana Biliboc (foto) este de 10 ani la catedră. După titularizare, a lucrat într-un alt sat, făcea naveta, iar la școala din Pustiana a venit în 2021. Despre acel moment, a mărturisit: ”În urmă cu câțiva ani, visam să lucrez aici, în sat la noi, să pot face mai mult pentru comunitatea noastră. De atunci, am decis să fac Rai cu ce am și să îndrăznesc mai mult!”
Învățătoarea predă la clase simultane, iar atunci când a amenajat colțul de lectură avea elevi în clasele I, a II-a și a III-a. Voia ca elevii săi să poată citi în pauze și ”să își dorească să fie aproape de cărți de bunăvoie, nu obligați de mine”.
Pentru a crea spațiul, a vândut cărți din biblioteca proprie: ”Ți-e rușine, cum să pornești cerând cuiva sprijin… Aveam multe cărți adunate – eu și soțul meu citim foarte mult, am spus că le vindem și din banii primiți pe ele vom cumpăra mobilier. Eu mi-am dorit un colț cât mai atractiv și primitor, cu băncuțe, covor și am reușit. Totul a venit treptat și am văzut atâția oameni care vor să ajute, care vor să se implice și, dacă ai deschidere, vin către tine. Contează foarte mult să îi vezi pe acei oameni care vin către tine. Au ajutat cu bani, cărți, materiale didactice, jocuri. Foarte mulți oameni de pe Facebook, pe care nu i-am întâlnit poate niciodată personal, dar și oameni din sat, care sunt plecați în străinătate.”
Acum, elevii săi sunt în clasele pregătitoare, a III-a și a IV-a. Sunt 15 copii și le place să își petreacă timpul în colțul de lectură. Cei mici răsfoiesc cărțile și se joacă în acest spațiu. ”Se așază pe covor, au Lego, iar când eu lucrez cu cei mari, îi mai pot lăsa pe ei să stea acolo, pentru că orele lor sunt mai scurte, de 35 de minute.
Lucrez în același timp cu toți – cu o clasă ai activitate frontală, cu cealaltă indirectă, ești cumva ca un titirez, învârtindu-te să explici la fiecare clasă – doar că cei de la pregătitoare termină mai repede. Când obosesc, îi mai las în acel spațiu. Dacă își termină exercițiile sau ce au avut ei de făcut, merg în spate să citească. Au acolo cărți sau le iau acasă. O dată pe lună, avem Clubul de lectură, unde citim. Ne adunăm cu toții, rămânem după ore și citim împreună, timp de o oră”, povestește învățătoarea.



Loredana Biliboc este unul dintre câștigătorii Galei ”Profesorul Anului din mediul rural” 2024, eveniment organizat de Teach for Romania, fiind premiată la categoria ”Dezvoltarea literației”.
”A fost un vis. Nu mă așteptam să câștig… Eu eram atât de bucuroasă că mă număr printre cei nominalizați și că numele satului meu este acolo și poate dau și un imbold celor care nu au încredere și curaj. Și mie mi s-a spus: <Ai să te plafonezi!>, <De ce te întorci la țară? Ce să faci acolo?> Am zis că se poate și aici, se poate să faci foarte multe și în satul tău, numai să ai curaj și să le faci treptat pe toate. A fost o mare bucurie! Cred că și pentru cei din sat a fost o mare bucurie pentru că au văzut numele Pustiana. Mi-au zis: <Doamne, parcă eram eu acolo!>. Au simțit și ei că sunt părtași la premiul câștigat”, spune învățătoarea în vârstă de 35 de ani.

Curtea școlii, colorată
În imaginea în care așteaptă microbuzul, copiii stau pe scaunele de plastic pe care le foloseau atunci când învățătoarea organiza ore sau activități de lectură în aer liber. Acum, le duceau acasă, pentru că nu mai aveau nevoie de ele.
În octombrie, anul trecut, curtea școlii a fost transformată în cadrul proiectului ”EduPlant”, desfășurat de Asociația Aura Ion. Învățătoarea este cea care a adus proiectul în școală după ce a citit un anunț pe Facebook, a completat un formular de înscriere, iar în final școala a fost selectată:
”Mi-am dorit foarte mult proiectul. Avem picturi pe clădiri, pe alei, avem foarte multe bănci pictate, avem băncuțe și măsuțe din paleți, cauciucuri transformate în măsuțe și scăunele. Și pentru noi, adulții, este foarte frumos, dar pentru copii. Am lucrat două zile alături de voluntarii asociației, vineri și sâmbătă, până seara la 8. Fizic, eram epuizată, dar încărcată cu atât bine. Mă gândeam: <Doamne, cine să vină să îți facă gratuit totul?>



Copiii au unde să iasă, au unde să se joace și s-a schimbat mult… Vezi bucuria pe fața lor, vezi că se așază la o masă și stau de vorbă. În primele zile, toți au mâncat afară. Vezi socializare, vezi voie bună, vezi bucurie. Acum este cu totul diferită curtea și este chiar școala în care eu am învățat, școala unde merg fetițele mele și este foarte frumos. Culoarea aceea îți dă o stare de bine. Numai privind culorile îți dă o stare de bine.”



Copiii sunt foarte încântați de activitățile în aer liber, pentru că este ”ceva diferit”, ”este altceva”. ”Dacă vremea este bună, ieșim să facem ore. Am făcut și ora de matematică afară, când am avut de calculat perimetrul. Am luat ruleta și am calculat. Citim afară, facem ore de română afară. Este altfel când ieși la aer. Îi vezi că sunt obosiți, că nu mai pot sau nu mai au chef, atunci le face bine o ieșire. Am făcut și ore de muzică afară. Acum că avem măsuțele și băncuțele va fi și mai ușor. Săptămâna trecută, am ieșit să facem ora de Educație civică, la soare. Le-a plăcut și îmi face bine și mie să fiu afară cu ei. Îi văd că sunt bucuroși și dacă vezi bucurie în privirea lor, simți că ai făcut ceva bine. Te încarcă, îți dă puterea să continui, pentru că este greu în învățământ, să fim sinceri, mai ales atunci când nu vezi progresul acela pe care ai vrea să îl vezi”, declară Loredana Biliboc.
Pentru orele în aer liber și activități precum cele de ecologizare și colectare selectivă a deșeurilor – adaugă învățătoarea – elevii săi au câștigat, anul trecut, locul III la un concurs organizat de E.ON, un premiu care a constat în cărți STEM în valoare de 2500 lei și un videoproiector.




Punctele motivaționale
La început de an școlar, atunci când stabilesc și obiectivele, unul dintre cele mai așteptate momente de elevi este redactarea unei scrisori, una adresată lor înșiși, pe care o vor citi la sfârșit de an.
”Am mai făcut și anii trecuți, copiilor le-a plăcut foarte mult. La început de an au scris scrisoarea, iar la sfârșitului anului școlar le-am dat-o să citească și așa au văzut cât au crescut, cum au evoluat… Ei mereu întreabă: <Mai facem acel lucru? Mai facem cu punctele?>”
Punctele reprezintă o modalitate prin care învățătoarea și-a propus să-i motiveze pe elevi să-și facă temele. La zece puncte roșii adunate pentru temele realizate, ei pot să își aleagă ceva: un cadou de la învățătoare, o zi fără teme sau o zi să stea lângă cine vrea el.
”Este greu pentru unii, dar sunt copii care au reușit, știind că la final primesc ceva. Vorbeam de progres… Eu cred că ei stau prea mult timp pe telefoane, cu jocuri și nu se mai pot concentra la școală, nu mai au răbdare. Ai vrea să vezi un progres, mai ales că eu rămân cu ei după ore, lucrez chiar și individual, unu la unu, și ai vrea să vezi ceva. Uneori vine, alteori nu vine. Dar când ai un feedback de la ei, când îi vezi că se bucură sau spun că le-a plăcut ceva foarte mult sau că au înțeles un exercițiu, te încarcă și pe tine. Zici că a meritat, nu am stat degeaba cu ei, nu am tras degeaba de ei. Îmi dă putere și mie să continui”, adaugă învățătoarea.



”Adoptă un bunic”
Loredana Biliboc a reușit să-și îndeplinească visul de a face rai cu ce are, căutând proiecte și primind sprijinul oamenilor. Clasa sa are acum tablă interactivă și a câștigat calculatoare prin proiectul derulat de ”Ateliere fără frontiere”. Și-ar dori însă mai mult pentru școala rurală – dotări, materiale didactice, spații moderne de învățare, iar pentru profesori mai puțină birocrație:
”Nu mai ai timp să faci tot ce ți-ai propus dacă ai de făcut hârtii peste hârtii. Eu aș vrea să se pună mai mult accent pe libertatea profesorului, să nu i se ceară atâtea hârtii la fiecare activitate. Pentru ceea ce am făcut eu, am avut sprijinul oamenilor, am mai dat și eu, altfel te-ai pierde în șirul de hârtii și nu ai mai avea timp și nici energie să te ocupi de restul. Pe mine birocrația, cu încă o hârtie, cu încă una și încă una, și un tabel, mă stoarce cumva…”
Din donațiile primite, multe făcute de consătenii plecați în străinătate, învățătoarea a organizat activități pentru copiii din sat, cum ar fi petrecerile de 1 iunie. De Crăciun, merge cu elevii din clasă să colinde bătrânii din sat și le duc cadouri, ei având și un proiect: ”Adoptă un bunic”.
”Inițial, am vrut ca ei să își aleagă un vecin, cu care să țină legătura, pentru că satul este destul de îmbătrânit. Să meargă pe la el, să stea de vorbă și de Crăciun să mergem să îi colindăm și să le oferim ceva. Am avut un sponsor pentru cadouri. Când am fost la bătrâni, copiii au fost foarte încântați. Le-a plăcut ideea aceasta de a ajuta și de a vedea bătrânii fericiți, pentru că mulți plângeau de bucurie. Te simți bine când reușești să faci un bine. La final, am stat cu ei la o ciocolată caldă, la o pizza. O persoană a pregătit cadouri pentru copii și au primit și ei cadouri”, relatează învățătoarea.



”Fă rai din ce ai!”
Loredana Biliboc este foarte implicată în viața comunității. Este satul în care s-a născut, a crescut, s-a format, iar acum poate să dea ceva înapoi. De exemplu, de câteva ori pe an, organizează expoziția ”Fă rai din ce ai!”, iar oamenii din sat răspund invitației, vin cu produse și le expun, de la produse alimentare până la sculpturi în lemn, și fac schimb între ei. Se cântă, se spun poezii, se stă la un ceai, iar ediția din vara trecută s-a încheiat chiar cu o discotecă a anilor ’90.
”Căminul cultural a fost plin, plin, plin. Oamenii sunt deschiși… Am făcut de multe ori expoziția și au venit și oamenii mai bătrâni. Vara trecută, când am făcut ultima expoziție, am avut și activități pentru copii, activități de pictat, de meșterit. S-au implicat oamenii și au ajutat. Toată lumea a contribuit cu ceva. A fost fain. Am simțit că am scos din expoziția aceea tot ce se putea, pentru toată lumea”, spune entuziasmată Loredana Biliboc.
La inițiativa învățătoarei, la Pustiana a fost deschisă și ”Cafeneaua motivațională a mamelor” – o întâlnire săptămânală cu mamele din sat unde ”vorbim, bem o cafea, poate mai croșetăm sau lucrăm ceva de mână”. Astfel de întâlniri a avut Loredana Biliboc și cu fetele de liceu, foste eleve ale școlii, iar un proiect care le-a scos din rutină pe mamele din sat a fost ”Pentru tine, mamă”: ”Am chemat prietene care lucrează în cosmetică, la Bacău, și fiecare mamă a avut parte de un tratament mai special – tuns, vopsit, masaj… Mame care nu își permit să meargă la oraș, mame care poate le este și rușine, dar copiii lor din străinătate s-au implicat și au reușit să aibă o zi pentru ele.”



Sursa foto: Arhiva personală – înv. Loredana Biliboc
Citește și:
- Curtea școlii din Gălbinași, amenajată într-un proiect al Asociației „Aura Ion”. Campania „EduPlant” se adresează școlilor din zone defavorizate FOTO
- Învățare cu provocări și cărți vii. Mirela Spiță: Îmi doresc mereu să aduc ceva nou care să îi facă pe copii să spună: „Abia aștept să ajung mâine la școală”
- Ziua începe la școală cu știrile dimineții. Clasa în care elevii sunt pregătiți pentru succes în viață și au responsabilități: liderul stării de bine sau asistentul profesorului
- Fă rai unde predai! O școală primitoare, cu spații atractive și clasă în aer liber, pentru copiii din Bucovăț. În curte a fost amenajată și o cancelarie