Teodora Formagiu nu este primul cadru didactic din familia sa. I-a fost insuflată dragostea pentru frumoasa meserie de educator de către bunica sa. Pe când unii încă mai negociază la 18 ani cu gândurile sale despre ce să studieze, la ce facultate să își depună un dosar de înscriere cu toată birocrația cu care vine la braț, ce oportunități mai mari să cuprindă în viață, tânăra a ales să fie bucată din sistemul educațional și să se aplece cu o mare dragoste copiilor.
Împarte din 2021 tainele cunoașterii cu preșcolarii ce au vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Cred cu tărie că la începutul carierei sale s-a simțit un copil printre copii. Avea doar 18 ani, dar datorită lor a dat din aripi și a prins încredere că face mult bine societății odată cu implicarea sa.
Din fetița care a crescut lângă bunica a devenit o tânără plină de viață, care și-a găsit misiunea. Mă uimește prin efervescența sa, în egală măsură prin candoarea și răbdarea cu care explică copiilor poveștile minunate ale vieții. Guvernează în jurul frumosului și împărtășește zilnic, de trei ani încoace, cu omuleții cu suflete mari în trupuri mici.
De Ziua Națională a României, le-a pregătit copiilor o surpriză menită să îi introducă în farmecul tradițiilor și istoriei românești. Drept urmare, micuții din grupa mijlocie au sărbătorit, la rândul lor, Ziua României.
Bunica, cea care a călăuzit-o pe acest drum, muzeograf în prezent, și-a dedicat viața promovării și păstrării valorilor românești. Deși „se îmbracă” cu mulți ani, a vizitat preșcolarii grupei mijlocii pentru a le oferi o privire autentică asupra trecutului românilor.
„Când bunica a intrat în grupă, atmosfera s-a umplut de uimire și admirație. Cei mici, de asemenea, o așteptau îmbrăcați în straie populare pentru a celebra ziua la îndemnul meu”, adaugă Teodora.
Bunica Maria a adus cu ea obiecte tradiționale care povestesc despre lumea de altădată. Fusul cu lână, coșul plin de colaci împletiți, opincile de piele cusute manual, căciula din lână de oaie, covoarele vechi, cusute, viu colorate, felinarele vechi, straiele tradiționale, covata – toate au fost prezentate copiilor într-un mod captivant și pe limbajul lor. În timp ce li se arăta fiecare obiect, li se explica la ce erau folosite și cum, legând totul de istoria și viața românilor.
Unul dintre momentele cele mai captivante a fost când au avut ocazia să atingă și să examineze obiectele. Fiecare în parte a fost fascinat atunci când a încercat să răsucească firul de lână de pe fus sau să admire detaliile opincii tradiționale.
Simțind obiectele în mâinile lor, micuții au reușit să conecteze informațiile primite cu realitatea concretă. Întrebările au curs neîntrerupt: „Cum era viața înainte fără curent electric?”, „Cum se făcea firul de lână?” sau „Cine face colacii așa frumos?”.
La rândul lor, părinții au fost foarte mulțumiți de ceea ce au dobândit copiii lor. Mulți au apreciat activitatea educatoarei și autenticitatea momentului, exclamând că astfel de activități le insuflă și le imprimă respectul față de tradiții, obiceiuri și cultură: „Unii au povestit că micuții lor au mărturisit despre ziua specială de la grădi, despre lecția de istorie și despre doamna educatoare de altădată”.
Tânăra educatoare continuă să împrăștie frumosul în Grădinița Horpaz din județul Iași. Copiii pentru ea nu sunt doar obiectul muncii, ci reprezintă totul și asta se observă prin dăruirea cu care își face meseria.
Citește și:
- Într-un sat din județul Botoșani: Educatoarea le oferă celor 30 de copii experiențe interesante de învățare, într-un „mediu vesel și sigur” FOTO
- Cum a reușit o educatoare să pornească schimbarea în școală. La Salva, profesorii predau în echipă, copiii citesc și au activități în aer liber
- Ceainăria educatoarelor: Un loc al învățării, cu schimb de bune practici, și un „vis împlinit” pentru o comunitate a celor care „cresc împreună”
