În vară, la Mironeasa, Iași, când a predat pentru prima dată, Dan Șoldan le-a dat copiilor bețișoare și plastilină pentru a exersa formele și corpurile geometrice. Micuții de clasa I au fost fascinați, însă viitorul învățător a fost impresionat de un băiețel de clasa a III-a, ignorat de ceilalți copii, cu dificultăți de vorbire și probleme la scris și citit, când a insistat să spună un lucru pe care îl vede el în jur în formă de cuboid. Până atunci, încercase să îl atragă în tot felul de jocuri, să îl implice în activități, să discute cu el, iar băiatul a prins curaj. ”Este de necrezut cât de mult poți obține de la un copil dacă îi dai încredere, dacă îl stimulezi. La ciclul primar, dacă reușești să intri în mintea și în sufletul unui copil, te minunezi de ce lucruri poți să auzi de la el”, spune Dan Șoldan.
Dan Șoldan (foto) este învățător de două săptămâni. A lucrat toată viața în privat. În vânzări, în domeniul imobiliarelor, a fost antreprenor, totul până anul acesta când a aplicat pentru programul Teach for Romania. A fost selectat, a trecut prin programul de pregătire, a experimentat lucrul cu copiii la Mironeasa, iar din 5 septembrie este învățătorul copiilor din clasa pregătitoare de la școala din satul Draxeni, județul Vaslui. ”Este exact postul pe care mi l-am dorit de la început, într-un sat care are cumva legătură și cu familia mea. Bunica mea este născută într-un sat vecin. E și comuna cea mai apropiată de județul Iași și sunt posibilități de navetă”, povestește învățătorul.
Dan Șoldan locuiește în Iași și face naveta zilnic la Drexani. O oră cu trenul și apoi de la gară cu microbuzul, 6 km, până în sat. În prima zi de școală, noul învățător (primul învățător bărbat din școală după mulți ani – ”nu își mai aducea nimeni aminte de când nu a mai fost un învățător în sat”) a mers la festivitatea de deschidere ”zburând”, simțind ”numai fluturi în stomac”, asta după o perioadă cu emoții că nu va primi postul.
”Am trecut printr-o succesiune de întâmplări cu tușă de magie ca să prind acest post. La început am fost sigur că îl voi lua, apoi nu am mai fost sigur, cu două zile înainte de începerea școlii am aflat că e cineva calificat care vrea postul. Până la urmă l-am primit și parcă nu îmi venea a crede. A fost un lucru magic. Noi, cei din Teach, avem un entuziasm, pe toți ne caracterizează, dar la mine chestia asta mi-a dat un plus de entuziasm”, mărturisește învățătorul în vârstă de 49 ani.
Ce l-a determinat totuși să renunțe la antreprenoriat și să vină la catedră? ”E o poveste mai lungă, cu un parfum aparte”, spune Dan Șoldan. ”Eu m-am hotărât acum 3 ani să mă înscriu la Facultatea de Filosofie. Era o pasiunea a mea mai veche. Acolo am urmat și un modul psihopedagogic pentru că era gratuit – nu aveam atunci nicio intenție de a preda, cu atât mai puțin de a fi învățător – dar am făcut modulul pentru că, având băiatul la gimnaziu, am zis că poate mă ajută să văd lucrurile și dintr-o perspectivă pedagogică și psihologică, nu doar din punct de vedere cognitiv și al lucrurilor care țin efectiv de materiile pe care le studia el.
Ușor-ușor m-a atras. Am avut noroc și de câțiva profesori excepționali, o profesoară extraordinară care preda logică, doamna Melentina Toma, și mi-a încolțit cumva ideea că aș putea să predau filosofie, dar la începutul anului III m-am întâlnit cu Teach. A fost dragoste la prima vedere. Era exact ce mă vedeam eu să fac. Când te apropii de 50 de ani, începi să-ți cauți un sens al vieții, o altfel de menire, nu mai este vorba de agonisit, de strâns. Încerci să dai un sens și parcă dintr-odată lucrurile s-au luminat. În generația aceasta nouă Teach din care fac eu parte s-au înscris sute de candidați. Au fost niște etape de selecție, dar nu m-am gândit niciodată că nu le voi trece. Mi-am zis că trebuie să fiu Teach, n-am cum să nu fiu, asta visez să fac, apoi lucrurile au venit de la sine.”
Un alt motiv care l-a făcut să intre în învățământ pornește de la experiența de părinte. Este tatăl unui băiat care a terminat anul acesta gimnaziul și a unei fete care a absolvit clasa a VIII-a în urmă cu 11 ani. O diferență de 11 ani, timp în care, spune Dan Șoldan, lucrurile s-au ”deteriorat” în școala în care ei au învățat.
”Am văzut o foarte mare schimbare în ceea ce privește felul în care se predă și vorbim de o școală cu pretenții, o școală din centrul Iașiului, care acum 20 de ani era undeva în top 5 școli gimnaziale și care acum s-a degradat foarte mult. Unul dintre factorii care au dus la această degradare, pe lângă pandemie, este directoratul, conducerea școlii. Acolo este un director la al doilea mandat, numit politic, cu care eu am reușit să comunic puțin spre deloc, fiind președintele comitetului de părinți la mine în clasă și membru al comitetului de părinți pe școală. Cadrele didactice mai bune fie s-au pensionat, fie au plecat în altă parte, au venit profesori destul de tineri, unii dintre ei entuziaști dar cu foarte puține cunoștințe atât în ceea ce privește materia pe care o predau, dar mai ales în ceea ce privește metodica și didactica. Toată această situație a constituit un impuls în plus pentru mine, iar planul meu este ca, în următorii 5-6 ani, să candidez pentru o funcție de conducere într-o școală gimnazială, undeva în județul Iași.”
Copiii de la Draxeni
La Draxeni, unde și-a făcut debutul didactic în această toamnă, Dan Șoldan a găsit o școală recondiționată, cu un teren de sport nou – ”rar vezi așa ceva la noi prin Moldova” – în care învață 150 de elevi. La clasa pregătitoare unde predă sunt 11 copii. Provin din familii cu venituri reduse, dar toți vin la școală. Se cunosc de la grădiniță, ceea ce învățătorul consideră un avantaj, însă problema este că unii copii sunt ”etichetați” din cauza comportamentului.
A fost avertizat să aibă grijă cu ei pentru că îi vor face ”zile fripte”. ”Eu am explicat că aceasta nu este abordarea mea. Eu nu tratez copiii diferit. Fiecare copil are nevoile lui, se manifestă într-un anumit mod, iar eu trebuie să mă duc la cauze, nu să îi spun copilului că e obraznic pentru că nu stă în bancă. Am început să fac vizite în comunitate și am fost cam la jumătate dintre copii acasă în aceste două săptămâni. Am vrut să văd în ce condiții locuiesc. În general, gospodăriile arată destul de bine, dar familiile lor trăiesc în marea lor majoritate din ajutoarele de la stat, din alocații. Din punct de vedere material, provin din medii foarte dezavantajate”, spune Dan Șoldan.
Învățătorul a căutat încă din prima zi de școală să procedeze ”altfel” cu acești copii numiți ”problemă”, iar ei au fost foarte mirați: ”Domnul nu țipă la noi, nu ne ceartă…” Au considerat asta o slăbiciune, povestește învățătorul, interpretând că pot face ce vor ei, însă le-a explicat zi de zi regulile și consecințele nerespectării regulilor și a creat niște rutine, precum ieșitul afară, iar copiii au început să înțeleagă. ”E nevoie de efort, lucrurile acestea nu se rezolvă de la sine. E mult de muncă, nu-i ușor, dar nu imposibil”, declară învățătorul.
Experiența Mironeasa
În vară, Dan Șoldan a predat la Mironeasa, în programul de pregătire organizat de Teach for Romania, și spune că cele două săptămâni l-au ajutat foarte mult. Știe însă că mai are multe de învățat pentru a deveni un învățător foarte bun, dar punctul de unde pornește la catedră este de a nu-i pune pe copii să memoreze niște informații, așa cum fac unii profesori, de a-i lăsa să se exprime, să spună ceea ce gândesc și nu să le ucidă ”potențialul, creativitatea, imaginația”.
”Ceea ce știu că m-a afectat pe mine și ceea ce văd că i-a afectat și pe copiii mei este această abordare de a-i pune pe copii să memoreze informații. Este un lucru pe care multe dintre cadrele didactice îl practică și este cel mai ușor de evaluat așa. Când vine vorba de creativitate, de intuiție și de gândire abstractă, e greu să evaluezi. În momentul în care îl pui pe copil să memoreze și să reproducă este foarte ușor să evaluezi. Din punctul meu de vedere, acest lucru ucide mult din potențialul copiilor și se întâmplă cel mai mult la ciclul primar. La ciclul primar, dacă reușești să intri în mintea și în sufletul unui copil, te minunezi de ce lucruri poți să auzi de la el.
Mie mi-a fost dat să lucrez la Mironeasa cu un copil care era în clasa a III-a, dar nu știa să scrie și să citească, avea dificultăți de vorbire, nu se juca nimeni cu el, era și mai mare pentru că eu am predat acolo la clasa I. Eu am încercat să discut cu el cât mai mult în pauze, l-am integrat în niște jocuri… Am predat matematică la Mironeasa. Aveam formele și corpurile geometrice și mi-a venit să îi învăț să facă cu bețișoare și cu plastilină pătrate, cuburi, cuboide. Au fost fascinați. Când i-am rugat să asocieze cuboidul cu lucruri din mediul înconjurător, mai toți au spus dulap, catedră, casă și el, băiețelul de clasa a III-a, tot ridica mâna și l-am rugat să răspundă. A spus: clasa noastră.
Pentru noi, ca adulți, este super ușor, dar pentru un copil, mai ales pentru unul care este considerat inferior, să își dea seama că el este într-un cuboid… A fost pentru mine o revelație. Este de necrezut cât de mult poți obține de la un copil dacă îi dai încredere, dacă îl stimulezi. Poate sunt vorbe mari, dar eu consider că ceea ce se întâmplă în învățământ din acest punct de vedere este crimă. Să ucizi potențialul unui copil în felul acesta, premeditat… Sunt cadre didactice care poate nu știu, dar sunt cadre didactice care știu și continuă să facă lucrul acesta din comoditate, din faptul că au vrut și nu au putut sau le-a fost lor retezat poate entuziasmul de la început din cauza inerției sistemului. Dar nu poți să faci așa ceva cu un copil. Să îl pui să tocească și să repete în secolul XXI”, spune Dan Șoldan.
Primele săptămâni de școală
Cele două săptămâni care s-au scurs de la începerea școlii au fost de acomodare pentru cei 11 copii din clasa pregătitoare. Practic, explică învățătorul, a aplicat ceea ce se cheamă ”cultura reușitei”: ”o stabilire de relații, de reguli la început, de rutine, să îi facem pe copii să simtă că aparțin acelui loc, să vină cu drag la școală.” De acum încolo, așa cum a procedat și la Mironeasa, va merge pe activități practice, pe joc didactic, pe lucrul în echipă. ”Ei sunt mici și îi pierzi foarte repede. Dacă nu vii cu lucruri atractive pentru ei, îi pierzi, nu au răbdare. De exemplu, ieri au lucrat câte doi și a fost un entuziasm fantastic în clasă”, povestește învățătorul.
La litere, pentru a învăța să le recunoască, copiii s-au uitat în această perioadă de început de școală la desene animate și la filme cu povești. Pornind de la personaje, au exersat sunetele. ”Dacă le arăți planșa cu litera – așa cum am învățat și eu – nu este ce trebuie. Când lucrurile acestea sunt asociate cu povești sau cu desene animate, ei sunt mult mai atrași și mai implicați. Un alt exemplu: adunarea. Altfel este când numărăm alune, ghinde, castane și ei le văd, pun mâna pe ele, le simt și verbalizează ceea ce simt. Dacă le-ai scris în schimb pe tablă 3+2=5 este ceva abstract. Pentru noi pare simplu, dar pentru ei la 6 ani e un pic mai complicat”, precizează Dan Șoldan.
Oameni noi în educație
Programul Teach for Romania are o durată de 2 ani, însă învățătorul vrea să îi ducă pe acești copii până la sfârșitul clasei a IV-a. Asta dacă și anul viitor va reuși să obțină postul, iar peste doi ani intenționează să se titularizeze la Draxeni. Pe termen lung, planul fostului antreprenor este să rămână în învățământ, să contribuie la schimbarea din sistem care, în opinia sa, poate fi făcută prin atragerea de oameni noi și nu doar printr-o lege nouă.
”Nu o lege va schimba lucrurile din sistem, deși este nevoie de o lege mai bună. Ca să schimbăm cu adevărat trebuie să aducem oameni capabili să pună în aplicare o lege bună. Să zicem că legea aceasta nu este perfectă, poate este mai bună decât ce avem acum, dar dacă nu există oameni în sistem care să aplice ce este bun, degeaba facem legi”, consideră Dan Șoldan.
Despre propunerea din proiectul legii educației care le dă posibilitatea absolvenților de învățământ superior să opteze pentru cariera didactică, învățătorul spune că în principiu este de acord cu ideea, doar că ”prevederea este evazivă, neclară, ambiguă”.
”Ca abordare, sunt de acord, dar nu este suficient. Nu este suficient ca cineva să fie foarte bine pregătit într-un domeniu pentru a fi și un bun pedagog. Teach for Romania nu te ia așa cum ești. Îți studiază potențialul, vrea să vadă care sunt valorile în care crezi, dacă te poți modela în funcție de anumite criterii, dacă ceea ce știi poți transmite, dacă reușești să integrezi tot ceea ce este nou și cercetare în domeniu… Din punctul meu de vedere, asta trebuie făcut.
Ceea ce vreau eu să fac, până la a ajunge să candidez pentru un post de conducere peste 5 ani, este să încep de anul viitor, prin Teach for Romania sau printr-o fundație, să lucrăm cu studenți de anul I. Să încercăm să îi integrăm pe acești tineri în acțiuni de voluntariat prin care ei să interacționeze cu copiii, să facă ore remediale, afterschool. Dacă găsim și posibilități prin care acești profesori debutanți să fie sprijiniți cu o bursă, cum face Teach for Romania, cu posibilități de navetă, cu mentorat, copiii aceștia buni vor veni către învățământ. Și dacă vor veni într-un număr suficient cât să formeze masa critică, aceea va fi izbăvirea! În rest, legi, tablete, rechizite sunt bune, dar nu rezolvă problemele din învățământ”, mai spune Dan Șoldan.
Sursa foto: Arhiva personală – înv. Dan Șoldan
Citește și:
- Școala ca o poveste, într-o clasă în care copiii au „Orarul fericirii” și „colțul bucuriei”. În fiecare zi, învățătoarea îi provoacă la un joc și le oferă premii
- Clasa în care elevii încep ziua cu „întâlnirea terapeutică”. Învățătoarea pune lecțiile pe ritmuri muzicale și „țese” povești ce rămân în memoria copiilor
- Învățătoarea Diana Brătucu: Eu aș vrea o școală a oamenilor, o școală a încrederii. Un copil învață cu bucurie atunci când este curios și nu are frică
