Beatrice Mihăilă este învățătoare în satul Sălcioara și în weekend a mers în vama Isaccea să ajute refugiații din Ucraina. Ea și soțul ei sunt voluntari ADRA și s-au implicat încă de pe 26 februarie în acțiunile umanitare de la punctul de trecere a frontierei. Mamă a trei copii, învățătoarea este prezentă la sfârșit de săptămână în vamă, însă soțul ei este acolo zi și noapte. Sâmbătă, a stat până la 1 noaptea și a prins două bacuri cu peste o mie de refugiați. ”Majoritatea mame cu copii. Cel mai mic copil avea doar două săptămâni. Foarte mulți copii erau înfometați, înghețați, unii plângeau, alții stăteau cuminți pe lângă mame și încercau să își dea seama ce se întâmplă în jur… Nu este simplu, dar slujim cu toată dragostea acolo unde este nevoie”, spune Beatrice Mihăilă.
Învățătoarea Beatrice Mihăilă predă la școala din satul Sălcioara, comuna Jurilovca, județul Tulcea, unde și locuiește. Am cunoscut-o acum doi ani, când a amenajat, împreună cu copiii, o mică grădină în curtea școlii. Preda atunci la clasa pregătitoare și clasa a IV-a, în sistem simultan, acum are clasa a II-a și a III-a. ”Nu este simplu deloc, este solicitant, dar am învățat de-a lungul timpului să nu mă mai plâng, ci să fac tot ceea ce pot mai bine acolo unde sunt și cu ceea ce am”, spune Beatrice Mihăilă, care a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări despre implicarea sa în acțiunile umanitare de la Vama Isaccea.
SparkNews.ro: De când sunteți voluntar în vama Isaccea și ce faceți exact acolo?
Beatrice Mihăilă: Atât eu, cât și soțul meu suntem voluntari ADRA (Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor – n.red.) înainte de începerea războiului, fiind implicați în diverse proiecte de ajutorare a celor în nevoie. Acum ne continuăm misiunea de a sluji acolo unde este nevoie. Din data de 26 februarie a început voluntariatul nostru în vama Isaccea. Ce facem mai exact? Încercăm să oferim un prim ajutor ucrainenilor și persoanelor de alte naționalități care au părăsit Ucraina din cauza războiului.
Imediat ce sosesc, mulți dintre ei fiind înghețați, înfometați sunt serviți de către voluntarii ADRA cu un ceai, o supă fierbinte, un sandvici, fructe, lapte cald pentru copilași, cornuri, pături, căciuli, mănuși etc. De asemenea, pregătim corturile din vamă unde vor zăbovi o noapte-două o parte dintre cei care nu au toate actele, pentru că au plecat în grabă. Ne focusăm și avem grijă îndeosebi de mame cu copilași, bebeluși. Oferim un zâmbet, lapte cald, pamperși, produse de igienă și orice altceva este nevoie. Încercăm să ne dăm seama cine are nevoie de un transport într-o anumită parte a țării sau chiar cazare. Dar accentul cade pe ajutorul imediat în momentul în care intră în vamă.
-
Învățătoarea, alături de soțul său -
Voluntarii ADRA -
Vama Isaccea
Ați fost sâmbătă în vamă. Povestiți-ne puțin: ce vă spun oamenii care vin din Ucraina, de ce au nevoie în primul rând, încotro o iau….
ADRA este prezentă încontinuu în vamă, zi și noapte. Soțul meu este unul dintre coordonatorii locali și vă spun sincer că zi și noapte stă pe telefoane, dar bineînțeles și în vamă încercând să organizeze voluntarii pe fiecare zi din săptămână, astfel încât să fim prezenți acolo nonstop. De asemenea, un alt rol este de a ne îngriji permanent să ne aprovizionăm cu tot ce avem nevoie. Sâmbătă, în prima parte a zilei, am avut o înmormântare în familie, apoi în a doua parte a zilei am fost prezenți până pe la vreo 1 noaptea.
Am prins două bacuri, fiecare având aproximativ 600 de persoane, fără mașini. Majoritatea mame cu copii. Cel mai mic copil avea doar două săptămâni. Foarte mulți copii erau înfometați, înghețați, unii plângeau, alții stăteau cuminți pe lângă mame și încercau să își dea seama ce se întâmplă în jur… Nu ne înțelegem foarte bine cu ei, nu știm nici ucraineană, nici rusă, engleză nu prea, dar avem o limbă comună, dragostea. Sâmbătă, era o familie cu o mamă care ținea în brațe un copil de 5 luni, doi frățiori, două surori, bunica și bunicul. Copiii erau rupți de foame. Le-am oferit câte un ceai fierbinte și un sandvici. Din două guri l-au terminat. Mi-au cerut încă unul și după ce l-au mâncat, au mai luat încă două în rucsac să fie siguri pentru mai târziu. Erau fericiți când au primit mănuși pentru că aveau mâinile înghețate.
Suntem pregătiți pentru copii și cu jucării pentru a-i face să uite măcar pentru câteva clipe de nebunia în care au fost aruncați. Deci nevoile noastre de bază pentru cei care vor să ne ajute sunt: pături, mănuși, căciuli (mai ales dacă vremea continuă să fie atât de friguroasă și se anunță din nou ger și ninsoare), cornuri, banane (sunt ușor de mâncat de către copii), sandviciuri (fără carne de porc), dulciuri, mici jucării pentru copilași. Majoritatea nu rămân în România, ci se îndreaptă spre București de unde pleacă mai departe.
-
-
-
Oamenii din Sălcioara pregătesc sandviciuri pentru refugiați
Mergeți doar în weekend să ajutați în vamă sau și în cursul săptămânii? Sunteți învățătoare…
Da, eu sunt învățătoare și mi-aș dori să fiu și în cursul săptămânii acolo pentru că atunci nevoia de voluntari este și mai mare, dar din cauza programului încărcat, responsabilităților față de propria familie, având trei copii, merg în weekend și ajut cum pot mai bine. Soțul meu însă este prezent zilnic acolo, fie zi, fie noapte. Este foarte obositor, iar frigul îți intră în oase. Sâmbătă noaptea ne-am culcat la ora 3 și am adormit îmbrăcată gros și tot nu simțeam căldura… Nu este simplu, dar slujim cu toată dragostea acolo unde este nevoie, având două principii de bază: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți! Și: Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le voi mai întâi! Principiul de bază este dragostea și atât. Dacă dragostea ne-ar conduce pe fiecare dintre noi, nu ar mai fi atâta suferință în această lume.
Sâmbătă noaptea au rămas în locul dvs. tineri din București. Cine sunt ei? Și, în general, ce ne puteți spune depre românii care ajută refugiații în vama din Isaccea?
Am stat până la ora 1:00 și pe la ora 00:00 ne-a înlocuit un grup de voluntari din București. Erau companioni (elevi de liceu, conduși de un lider care se întâlnește săptămânal cu ei și fac diverse activități de dezvoltare personală). Au venit încărcați cu un microbuz plin cu sandviciuri, pături, jucării și tot ce este nevoie. Au stat toată noaptea și deja liderul acestor tineri s-a reprogramat pentru săptămâna viitoare cu o altă grupă de tineri cu care a lucrat cu ani în urmă.
Voluntarii ADRA sunt în majoritate membri ai bisericii adventiste, dar sunt și ortodocși, penticostali și din alte biserici. Acolo nu mai contează din ce zonă ești, ce religie ai, ci doar să slujești cu dragoste unde este nevoie. Românii s-au mobilizat extraordinar și deocamdată sunt neobosiți în oferirea ajutorului, sacrificând din timpul lor, din banii lor. Nu am decât cuvinte de laudă la adresa tuturor din vama Isaccea. Toți cei prezenți acolo se comportă cu multă dragoste și atenție față de refugiați: voluntari, gardieni, vameși, primar etc.
-
-
-
Tinerii din București care au venit cu mâncare, pături și jucării
Printre voluntari sunt și ucraineni?
Printre voluntari sunt vorbitori de ucraineană sau limba rusă care ne ajută extrem de mult pentru a ne înțelege cu ei. Sunt ucraineni stabiliți în urmă cu 10-20 ani în România (în special din Isaccea), studenți ucraineni de la facultățile din România care ne ajută cu traducerea.
La școală, ați vorbit cu copiii despre ceea ce se întâmplă? V-au întrebat, știu că îi ajutați pe copiii din Ucraina?
La școală vorbesc mereu cu copiii despre ce se întâmplă, deoarece, din nefericire, mulți dintre ei se uită la știri împreună cu părinții, lucru pe care nu îl consider normal, deoarece sunt sădite în mintea lor panica, frica… În același timp, în astfel de vremuri, nu poți să nu le explici despre ceea ce se întâmplă, mai ales că sunt momente oportune pentru a-i mobiliza să sară în ajutorul celor în nevoie. Le-am povestit despre ce înseamnă să fii voluntar, cum putem fi de ajutor și, da, elevii au adus la școală, dar și la comunitatea locală din Jurilovca și Sălcioara jucării, pături, alimente etc. Elevii mei sunt niște copii extraordinari, foarte sufletiști și gata să sară în ajutor. Noi nu ajutăm doar în aceste momente, și înainte eram implicați în tot felul de proiecte umanitare.
Ultimul proiect mare la nivel de școală a fost cel în care am ajutat-o cu bănuți pe Miruna, care suferă de amiotrofie musculară spinală tip 1, astfel încât aceasta să poată obține ajutorul necesar vindecării ei. Școala Gimnazială Jurilovca a strâns aproape 1000 de dolari pentru Miruna. Anul trecut, de asemenea, am strâns bănuți pentru proiectul „Încalță și tu un copilaș”, realizat în colaborare cu Asociația Emanuel. Un act de bunătate și am reușit împreună să încălțăm peste 100 de copii nevoiași.
Elevii sunt implicați în multe proiecte umanitare. Luna aceasta, chiar de ziua mamei, elevii mei sunt implicați în proiectul ADRA, ”Alerg pentru mama”, care are ca obiectiv susținerea copiilor și mămicilor din „Centrul de primire în regim de urgență a victimelor violenței în familie – Casa Adra”, dar și promovarea unui stil de viață sănătos, prin organizarea unui cross în care copiii vor alerga împreună cu mine pe un traseu stabilit. Cu această ocazie, am ajutat cu 800 lei în cadrul proiectului ”Alerg pentru mama”. Ceea ce vreau să menționez este că elevii fac parte din familii obișnuite din mediul rural, dar sunt oameni cu inima mare, gata să sară în ajutorul semenilor.
Unde locuiți dumneavoastră, sunt cazați refugiați?
Locuiesc în localitatea Sălcioara, unde sunt profesor în învățământul primar de aproximativ 11 ani. Un loc minunat, cu oameni minunați. Un director de nota 100, colegi frumoși, un primar harnic și vrednic. În localitate, primarul a mobilizat oamenii să ajute în aceste momente poporul ucrainean. Astfel, oamenii au participat fiecare cu ce a putut și chiar săptămâna aceasta au fost trimise ajutoare direct spre Ucraina. Oamenii au fost foarte darnici. De asemenea, avem o listă de pensiuni, case ale localnicilor unde îi putem primi cu drag pe refugiații în nevoie. Consiliul local s-a organizat foarte bine și la acest capitol.
Bănuiesc că ați primi în clasă copii ucraineni dacă ar exista solicitări în acest sens…
Bineînțeles că aș primi și aș ajuta cu tot ce este nevoie. Aceasta este menirea mea ca dascăl, să iubesc și să educ copiii indiferent de etnie, popor, religie etc. Ar fi greu din cauza limbii, dar în secolul în care trăim se pot găsi soluții dacă vrei cu adevărat.
Din toată experiența aceasta trăită ca voluntar pentru oameni care fug din calea războiului, este un lucru pe care poate l-ați conștientizat mai mult decât orice?
Am conștientizat din nou că suntem trecători pe acest Pământ și nu luăm nimic cu noi când îl părăsim decât caracterul nostru, familia noastră. Cum îmi trăiesc viața pe acest Pământ? Ce las în urma mea? Ce exemplu și ce moștenire las copiilor mei, elevilor mei? Viața este mult mai mult decât goana după confort și lucruri materiale.
-
-
-
Produsele strânse de voluntarii din Sălcioara/Jurilovca, cu sprijinul primăriei, au fost trimise în Ucraina
Veți continua să vă implicați, să mergeți în vamă cât va fi nevoie?
Da, voi continua să mă implic și voi merge în vamă în continuare. Suntem conștienți că mulți au acționat în primă fază pe baza emoțiilor declanșate de situația de față. Greul abia urmează pentru că oamenii vor obosi, voluntarii se vor împuțina, resursele materiale vor scădea, dar nu renunțăm, încercăm să ajutăm cât putem de bine. Prin ADRA, sperăm să fim alături până la final de cei care suferă în aceste clipe teribile. Să fim pregătiți cu hrană, apă, hăinuțe, cazare și o vorbă bună.
Cei care doresc să se alăture echipei ADRA România, în proiectul „Speranță pentru Ucraina”, și să se implice, o pot face prin voluntariat, completând formularul Voluntari pentru refugiații din Ucraina, prin donații materiale, dar și prin donații financiare în contul ADRA sau donând direct pe site-ul adra.ro/doneaza, prin specificarea proiectului „Speranță pentru Ucraina” la destinație, ori donând 2 Euro prin SMS la numărul 8845 cu textul ”ADRA”. Bunul Dumnezeu să fie cu noi toți și să trăim în pace!”
Sursa foto: arhiva personală – înv. Beatrice Mihăilă
Citește și:
- Liceul din Sighet cu 250 de voluntari pentru refugiații din Ucraina. 25 de elevi sunt translatori în vamă și merg în fiecare zi acolo, după ore
- Cosmin, elev-voluntar: Am fost prima dată vineri în vama Sighet. Am văzut că oamenii au nevoie de ajutor și de atunci încerc să fiu cât mai implicat
