Liceul din Sighet cu 250 de voluntari pentru refugiații din Ucraina. 25 de elevi sunt translatori în vamă și merg în fiecare zi acolo, după ore

0
Săptămâna trecută, în curtea Liceului Tehnologic Marmația: solidaritate cu Ucraina

După izbucnirea războiului din Ucraina, 250 de elevi ai Liceului Tehnologic Marmația din Sighetu Marmației se implică în acțiuni de voluntariat pentru refugiaţii care vin în România. La finalul orelor, ei merg la sediul Uniunii Ucrainenilor și descarcă bunuri donate, selectează ori le încarcă în camioane care ajung și dincolo de graniță. În plus, 25 de elevi, vorbitori de limba ucraineană, s-au oferit să fie translatori în Vama Sighet. În fiecare zi, după ore, în schimburi, liceenii merg și traduc. ”Sunt marcați de poveștile oamenilor și vor să fie acolo”, spune Adriana Ioana Vescan, directorul liceului. 

”Multe suflete nevinovate… Sper să fie totul bine și să înceteze toate astea”, i-a spus o elevă profesoarei Adriana Ioana Vescan. Din prima clipă, directoarea și-a încurajat elevii să ajute fiecare cu ce poate, să nu rămână indiferenți, pentru că ”dar din dar se face rai”.

Încă din 2012, profesoara de istorie a înființat un grup de voluntari la nivelul școlii, iar elevii s-au implicat de-a lungul vremii în mai multe campanii umanitare. Înainte de criza din Ucraina, liceenii strângeau fonduri și donații pentru doi colegi rămași fără casă în urma unui incendiu. Odată cu venirea primilor refugiați, adolescenții voluntari și-au canalizat toată energia spre cei forţaţi să-şi părăsească casele din calea invaziei ruse.

Vinerea trecută, adunați în curtea școlii, elevii au făcut o rugăciune colectivă pentru poporul ucrainean. A fost un moment emoționant, poate cel mai emoționant de când este directorul liceului, mărturisește Adriana Ioana Vescan, dar și momentul în care grupul de voluntari al liceului, ”Ajută-ți aproapele!”, a început să se mobilizeze. La început au fost 12-15 elevi voluntari, acum numărul lor a ajuns la 250.

”Copiii se implică, grupul nostru crește… Am niște supereroi! Au intrat în grup foarte mulți copii de clasa a IX-a, a X-a care vorbesc limba ucraineană. Am făcut un apel luni, am pus la dispoziție formulare de înscriere și efectul a fost peste cel scontat. M-am bucurat să văd alături de mine și de echipa de proiect copii de clasa a IX-a care au spus că știu limba ucraineană și au cerut adeverințe de voluntar pentru a merge în vamă să traducă”, povestește directoarea.

La acest moment, 25 de elevi ai Liceului Tehnologic Marmația sunt translatori în vamă. Merg după cursuri, în schimburi, câte două ore pe zi, și traduc. Duminica trecută, profesoara a fost surprinsă când i-a văzut pe unii dintre ei în vamă. Cei majori s-au oferit să rămână chiar peste noapte în weekend, iar directoarea se declară ”mândră” cu atât mai mult cu cât ei au reușit să atragă și colegi de la alte școli să facă voluntariat.

Copiii sunt acolo, traduc și țin legătura cu noi pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de transport sau cazare. Localnicii au făcut o muncă exemplară zi-noapte. Copiii sunt marcați și vor să fie acolo. Îmi povestesc despre cei care vin… un copil de 15 ani care a ajuns în vamă, dar a preferat să se întoarcă să nu dea impresia că este laș. Nu este ușor să ai în față niște oameni disperați, oameni aflați într-o panică continuă de zile întregi, însă pentru ei contează foarte mult atunci când sunt primiți pe limba lor”, spune Adriana Ioana Vescan.

Ionela, elevă în clasa a X-a și coordonatorul echipei de ”translatori”, povestește că, dacă la început ea și colegii ei aveau îndoieli că se descurcă, acum au ajuns să își dorească să fie acolo cât mai mult. 

”Suntem o echipă mare a Liceului Tehnologic Marmația, dornici de a ajuta. Pentru că suntem repartizați în grupe pe la sedii, cât și la vamă, nu menținem legătura în permanență, dar suntem unii pentru alții, ne încurajăm în primul rând noi pe noi, pentru ca la final să-i putem încuraja și pe refugiați. Grupele de la vamă au demonstrat că pot ajuta, mai mult decât au crezut.

Dacă la început am crezut că nu ne putem implica și odată ajunși acolo ne-am speriat și am început să ne întrebăm dacă noi chiar vrem sau putem să facem asta, acum am ajuns să ne dorim să ajungem din nou și din nou, de câte ori este nevoie, pentru cei în nevoie. Am întâlnit oameni cu care am colaborat, care ne-au îndrumat și care continuă să ne încurajeze să facem asta. Atât timp cât cunoaștem o limbă străină, putem ajuta, este nevoie. E nevoie doar de interes, răbdare și multă bunăvoință”, declară Ionela. 

Nu le putem întoarce spatele…”

La școală, elevii voluntari ajută în pauze la selectarea bunurilor donate și depozitate în sala de sport, iar după ore merg la sediul Uniunii Ucrainenilor. Acolo ajută câte 2-3 ore pe zi, sortează lucrurile, cară saltele, sunt grupuri de câte 25-30 de elevi, fete și băieți.

”Ideea este să nu lipsească de la ore și totul se întâmplă după ce cursurile se încheie. Am zis da, ajutăm, dar să nu ne încurcăm pe noi, mai ales elevii de clasa a XII-a care au un examen de dat și încercăm să nu îi implicăm prea mult. Cert este că e nevoie de mână de lucru, oameni din toată țara trimit încontinuu bunuri materiale, iar o parte dintre ele ajung la centrul de colectare unde merg elevii noștri”, declară Adriana Ioana Vescan.

În acțiunile de voluntariat ”Ajută-ți aproapele!” sunt implicați și profesori, ai liceului sau de la alte școli din oraș, iar directoarea intermediază colectarea de bunuri ori caută transport și cazare pentru refugiați, ori de câte ori primește o solicitare în acest sens.

Familiile elevilor săi au primit refugiați în casele lor, colegi profesori au cazat refugiați, iar profesorul documentarist al școlii are și acum acasă o familie din Ucraina. ”Lumea se mobilizează într-un mod care te lasă fără cuvinte”, adaugă directoarea, iar ”copiii mei nu au dezamăgit niciodată comunitatea și oamenii ne caută să ajutăm.”

”Sunt puse la mijloc atâtea suflete nevinovate, care acum au nevoie mai mult ca oricând de ajutorul nostru. Nu le putem întoarce spatele. Împreună putem. Sunt foarte mândră și încântată că fac parte din grupul de voluntari al liceului și că putem să oferim o mână de ajutor”, spune și Flavia, elevă în clasa a XI-a.

Mărțișoare în vamă

De 1 Martie, elevi și profesori ai liceului au mers în vamă și au oferit mărțișoare confecționate de copii la școală. Au fost voci care au spus că nu este momentul pentru așa ceva – mărturisește Adriana Ioana Vescan – însă reacția mamelor și a fetițelor i-a lăsat fără cuvinte: ”Și 5 minute dacă schimbi ceva în viața unui om înseamnă mult și, foarte important, elevii noștri au demonstrat că știu să dăruiască.”

Astăzi, elevii și profesorii au venit îmbrăcați la ore în galben și albastru. De patru săptămâni, în școală a fost lansată provocarea ”Wear&Share” și în fiecare joi ei poartă o anumită culoare. ”Astăzi am venit în galben și albastru ca formă de respect pentru vecinii noștri. Avem foarte mulți ucraineni printre noi și suntem șocați de ceea ce se întâmplă”, spune Adriana Ioana Vescan.

Cu toate acestea, profesoara își încurajează elevii să ”trăiască războiul uman”, să nu se lase influențați de tot ceea ce circulă pe rețelele de socializare, iar la școală ”sfidăm, cu ghilimelele de rigoare, războiul, în sensul că ne desfășurăm activitatea didactică în mod normal”. Directoarea amintește de un proiect pe care îl desfășoară în școală, ”Biblioteca vie”, în care foști elevi își spun povestea fie fizic, fie online. ”Miercuri am avut online un elev care acum trăiește în Anglia. Îi țin activi pe elevi și mi-a plăcut o întrebare: ce ai făcut în momentele în care ai simțit că nu mai poți? Copiii aceștia au trăit traume în online.

Campaniile umanitare sunt o refulare a post-online-ului și a dorinței de a fi împreună, pe lângă dorința de a ajuta. Totul se explică în armonie, muncă în echipă, în rezultate obținute împreună… Este fulminantă mobilizarea lor. Pur și simplu, dăm un strigăt în pauza mare că este nevoie la Uniunea Ucrainenilor de 8 tineri… Niciodată nu au mers 8, au mers ori 16 ori 20. Asta arată că se poate! Suntem liceu tehnologic, elevii nu merg la olimpiadele naționale, dar pentru umanitate cred că am câștiga toate premiile, deși noi suntem un liceu cu două premii europene, ca școală antreprenorială și vocațională”, precizează directorul Liceului Tehnologic Marmația.

Adriana Ioana Vescana a fost elevă a liceului și spune că își dorește în primul rând ca în această școală să contruiască oameni. Când a creat grupul de voluntari în 2012, a fost luată uneori ”în derâdere”, dar știe că voluntariatul va fi ”o carte de vizită” pentru elevii săi. Foști elevi, plecați afară, o caută și acum pentru a ajuta în campaniile derulate de voluntarii liceului, iar acesta este cel mai frumos lucru: ”să oferi cuiva”.

”Astăzi, grupul nostru de voluntari a ajuns la 250 de elevi și la aproape 20 de profesori, iar acest lucru este extraordinar. Eu îmi doresc foarte mult ca elevii mei să se formeze uman și mă bucur că acest grup se extinde”, conchide directoarea liceului din Sighetu Marmației.

Sursa foto: Arhiva personală – prof. Adriana Ioana Vescan și Facebook/LTM – Liceul Tehnologic Marmatia

Citește și: Cosmin, elev-voluntar: Am fost prima dată vineri în vama Sighet. Am văzut că oamenii au nevoie de ajutor și de atunci încerc să fiu cât mai implicat

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.