Trei studenți la Medicină îi vor învăța pe elevi ce să facă în situații critice. Proiectul îl vor desfășura la liceu, alături de ”profa lor de suflet”

0
Colegiul Național ”Octavian Goga” Sibiu, unde studenții vor implementa proiectul. Foto: Facebook/ Sibiu International Street ART Festival

Cei trei studenți la Medicină au absolvit Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu, iar ”profa de suflet” este Paula Ciucur, profesoara cu care au făcut multe proiecte în liceu și care îi susține acum să-și pună în practică ideea. Alexandru Fulea, Bogdan Bucșa și Bogdan Țigăeriu se vor întoarce pentru câteva zile în liceul pe care l-au absolvit și vor susține un curs de acordare a primului ajutor unui grup de elevi de clasa a X-a și a XI-a. Practic, lucruri care nu se învață la școală și ar trebui, tehnici ce pot salva vieți omenești sau pot preveni apariția unor complicații în situații cu care chiar liceenii se pot confrunta. Pentru că ținta este ca informațiile să ajungă la cât mai mulți elevi, participanții la curs vor duce cele învățate mai departe, în fiecare clasă.

Inițial, Alex, Bogdan și Bob (Bogdan Bucșa) se gândeau să susțină cursul de prim ajutor pentru profesori, pentru ca aceștia să îi învețe apoi pe elevi la orele de dirigenție. Alex și Bogdan aveau experiența unui proiect din facultate când, alături de alte două colege studente la Medicină, au ”predat” primul ajutor în anul I și II la patru clase din Goga. Li s-a părut însă atunci foarte puțin.

”Profa Paula ne-a dat ideea să mergem spre elevi. Ea s-a gândit să găsească un grup de 15-16 elevi cam de clasa a X-a – a XI-a și noi să mergem să îi învățăm pe aceștia, să îi pregătim cât se poate de bine, iar ei pe parcursul anului să meargă la mai multe clase. Așa ar avea un reach mult mai mare”, spune Alex (foto), student la Medicină în Cluj-Napoca.

Ce își propun cei trei studenți în anul IV este ca elevii să știe să se descurce în situații critice, dar totodată să creeze ”un val de atenție publică” asupra primului ajutor și manevrelor salvatoare de viață, astfel încât informațiile legate de acestea să fie ”mult mai accesibile și mai răspândite în populație”. ”Atunci o situație critică ar avea probabilitatea mult mai mare de a fi rezolvată, decât lumea să fie speriată și să nu știe să acționeze”, explică Bob, care studiază Medicina la Sibiu.

Aceste lucruri nu se fac în școală, iar cei trei și-ar fi dorit să fi avut acces la ele atunci când erau elevi, pentru a ști ce să facă și mai ales să facă în mod corect. Perioada de liceu poate fi una mai tumultuoasă, își amintesc studenții de acele vremuri, și poți fi pus în situația de a acorda primul ajutor.

”Se pot întâmpla o grămadă de lucruri la care nici noi când eram tineri nu ne-am fi gândit niciodată și acum le vedem cu alți ochi. Trebuie cineva să le spună, să le atragă atenția: se poate întâmpla asta. Dacă cineva vomită, nu îl lăsați, nu râdeți de el, poate să aspire în plămâni. Practic, ar trebui să îl punem în poziția laterală de siguranță. Orice persoană, de altfel, care este inconștientă din diferite motive poate să vomite la un moment dat și să aspire, să facă pneumonie de aspirație și, în momentul acela, victimele ar trebui puse în poziție laterală de siguranță. Nu e complicat de făcut, e chiar ușor atâta timp cât știi ce trebuie să faci”, explică studenții.

Bob își amintește de o experiență personală, când s-a înecat și a fost ”bătut efectiv de prieteni, cu intenții bune, cu palma peste spate”: ”Oamenii nu știu că atâta timp cât victima tușește și tusea este productivă, nu lovim omul. Îl încurajăm să tușească. În momentul în care vedem că tusea nu mai este productivă și are o obstrucție serioasă, în acel moment lovim cu podul palmei, nu cu toată palma, și lovim din spate în față. Altfel se poate întâmpla chiar mai rău. În momentul în care cineva se îneacă, dacă lovim peste spate, se poate să mișcăm obiectul și să înrăutățim obstrucția. De aceea trebuie să lăsăm pacientul, să îl liniștim, să îl încurajăm să tușească. Sunt lucruri care nu sunt cunoscute sau nu sunt aplicate cum ar trebui.”

Trei zile de învățare și practică

Joi va fi prima zi când studenții se vor întâlni cu elevii din Goga, vor începe cu partea teoretică, urmând ca vineri și luni să desfășoare partea practică și ”recapitularea”, pentru a se asigura că liceenii au învățat și au reținut.

”Tot ce vom face sau vom explica va fi de maximă importanță, fără detalii extraordinar de medicale sau informații care să îi plictisească. Ce vrem noi, și a fost obsesia mea mai ales, să fie totul cât mai simplu, cât mai esențial ca să fie ceva ce copiii rețin. Nu vrem să se simtă ca o altă prezentare în care cineva vine la liceu și explică ceva, dar după o zi să nu mai rămână nimic. Esențial, chestiuni extrem de importante, care trebuie ținute minte și diseminate cât mai mult”, declară Bob (foto).

”Asta îmi place și la ideea pe care ne-a dat-o doamna profesoară: acest grup o să știe foarte bine, o să meargă să predea la toată lumea și apoi poate să fie o chestie autoîntreținută. Nimeni nu mai trebuie să vine ulterior de la facultate, de la Crucea Roșie, de altundeva, să predea în Goga pentru că va fi grupul acesta de 15. Când vor termina ei clasa a XII-a, va fi deja format un alt grup de clasa IX-X-XI, pe care ei îi vor învăța și tot așa, o să fie o chestie autoîntreținută. Cred că va fi singurul liceu din Sibiu, cel puțin, care o să aibă această echipă”, completează Alex.

Cei trei studenți sunt încrezători că vor stârni interesul elevilor, experiența ”faină” din proiectul de la facultate fiind dovada că liceenii vor să știe, vor să afle ce să facă într-o anumită situație.

”Elevii chiar au fost mai interesați decât mă așteptam. Aveam poate frica aceasta că nu reușești să îi captivezi pe elevi cu ceea ce spui. Nu a fost cazul, absolut deloc. Am realizat că este un subiect de interes comun. Lumea vrea să știe ce trebuie să facă dacă o persoană dragă pățește ceva. Și eu am fost la fel de interesat când mai veneau prin liceu să ne învețe, dar veneau foarte rar”, spune Bogdan Țigăeriu (foto), și el student în Sibiu.

Un proiect pentru elevi și satisfacție 100%

În cele trei zile, Alex, Bogdan și Bob îi vor învăța pe elevi în primul rând ceea ce oricine ar trebui să știe – basic life support: în cazul unui stop cardio-respirator, cum se face resuscitarea cardio-pulmonară (compresiile toracice și respirațiile gură la gură), apoi poziția laterală de siguranță și, în al treilea rând, dezobstrucția căilor aeriene – dacă cineva se îneacă, cum acționăm.

Pe lângă acestea, studenții le vor vorbi elevilor despre intoxicații, fracturi, luxații, entorse (ce ar trebui să facem, cum le recunoaștem), sângerări, cum se aplică un garou și cum se improvizează un garou, leșinul, sincopa, dar și despre accidentul vascular cerebral, care ”este foarte important să fie recunoscut”. Alex amintește de ceea ce i s-a întâmplat fostei actrițe Stela Popescu pe scenă, când nimeni nu a recunoscut semnele unui atac cerebral: ”Mi se pare foarte important să recunoaștem și sunt niște semne ușor de recunoscut…

S-a tot vorbit despre educație pentru sănătate în școli, tot aștept să văd un articol clar, un proiect de lege clar. Nu e nimic stipulat: aceasta este programa. Probabil fiecare profesor își va face singur programa, va da niște key points pe care trebuie să le atingă și cam atât. Ceea ce mi se pare trist. Ar trebui să fie o chestie foarte structurată, toată lumea să facă același lucru, să existe o programă, ca la matematică.”

Bob își dorește foarte mult să le vorbească liceenilor, pe lângă intoxicația cu alcool, despre droguri. Este un subiect mai sensibil, însă consideră că discuțiile care au loc în școli ”Nu consumați droguri!”, punct, nu sunt suficiente și nu au efect. ”Ne-am gândit să facem o chestie de damage control, ce să faci dacă ai un prieten care ia droguri și a luat prea mult,  el poate să facă stop cardiac… Vrem să le oferim elevilor o groază de informații în care să evităm partea moralistă ”Nu luați” și mai mult să-i încurajăm să acționeze pentru a nu se întâmpla tragedii, să explicăm cum trebuie procedat în momentul în care cineva ia o supradoză.

Drogurile sunt o chestie pe care noi, în societatea românească, o numim… dacă cineva ia droguri este un om rău, efectiv trebuie să ajungă la pușcărie. Sunt țări care au abordat o altă viziune, au văzut consumul de droguri ca fiind o boală cronică și mi se pare o abordare mult mai în regulă, având în vedere că trebuie să ajutăm niște oameni care au ajuns atât de jos încât au apelat la consumul de droguri. În momentul acela, pot să pice și mai jos, pentru că drogurile dacă în primă fază sunt un răspuns, apoi devin o altă problemă care se adâncește față de problema inițială. Să nu se înțeleagă greșit, noi nu facem lobby, nu încurajăm consumul de droguri, doar vrem să vedem ce putem face în astfel de situații, care sunt soluțiile”, explică Bob.

”Este ca la educația sexuală. La educația sexuală nu li se spune elevilor să facă sex, li se spun pericolele la care se expun… Asta vrem să facem și pe partea droguri”, adaugă Alex.

Ce au de câștigat cei trei din acest proiect? ”Un pic de experiență” în a vedea cum este să predai, dar și satisfacția că fac ceva util. ”Avem o grămadă de discuții între noi, discuții frustrante despre cum e câteodată la noi în țară sau despre sistemul medical. La un moment dat, am ajuns la concluzia că trebuie să facem lucruri pe care noi putem să le facem. Nu a fost un efort extraordinar sau suprauman să realizăm acest proiect. Am considerat că dacă noi putem să punem la loc ceva din ce ne deranjează foarte tare sau putem să facem un pas înainte, atunci acest lucru ne va aduce 100% satisfacție”, mărturisește Bob.

De altfel, cei trei au deja în minte un proiect viitor, pe care speră să îl poată iniția: amplasarea de defibrilatoare automate externe în diferite spații publice, precum mall-uri, teatru, piața mare. Este un proiect descoperit pe site-ul de bugetare participativă, care nu a ajuns însă la vot pe motiv că lipseau anumite acte și pe care vor să îl preia. Defibrilatoarele, povestesc tinerii, pot fi folosite în cazul în care asiști la un stop cardio-respirator, nefiind ceva greu, doar trebuie să urmezi instrucțiunile vocale oferite de aparat.

”În felul acesta se poate câștiga o groază de timp până ajung cei de la SMURD. Cu cât administrezi mai repede șocul, cu atât pacientul are șanse mai mari să își revină. Ideea defibrilatoarelor automate puse în puncte-cheie în oraș ar fi salvatoare de vieți”, punctează Bob.

Despre Medicină…

Alex, Bogdan și Bob au terminat specializarea Științe ale naturii la liceul din Sibiu și toți trei și-au dorit de mici să urmeze Medicina.

”Pentru mine a fost tot timpul cea mai bună opțiune. În liceu parcă nu eram atât de entuziasmat, dar când am început cu meditațiile și să înțeleg mult mai bine, am descoperit magia și am văzut cum biologia se leagă cu chimia, cum fiecare chestie începe să capete sens. Zici că este un întreg limbaj pe care începi să îl prinzi, parcă nu mai e chimie, nu mai e biologie, e doar natura care își face treaba. Este fascinant! (Despre meditații) Este complicat în școală să ajungi la nivelul de cunoștințe necesar pentru admiterea la Medicină, pentru că profesorii nu pot reuși să cucerească atenția la atât de mulți elevi și la atâtea tipuri de elevi”, spune Bogdan Bucșa.

Bogdan Țigăeriu a ajuns la Medicină, încurajat și de bunicul lui: ”Când eram mic, în clasele primare, îmi plăcea ce făceau doctorii. Eu locuiam cu bunicul meu care avea probleme de sănătate și îmi tot zicea ”Când vei fi mare, te faci doctor și mă faci bine!” Oarecum mă tot împingea spre chestia asta și practic mi-a dat un impuls în plus. Când ajungi însă la liceu, îți dai seama că biologia, anatomia, fiziologia, chimia sunt foarte complicate și te sperii puțin. Dar dacă ai un interes, înveți să îți placă. Legat de meditații, oricât de mult am vrea, nu se poate preda biologia la același nivel pentru toată lumea din clasă. Nu toți elevii au același interes și, dacă vrei performanță, într-adevăr ai nevoie de cineva care să explice la alt nivel. Plus, multă muncă.”

Cei trei studenți cred că, prin proiectul pe care îl vor desfășura în liceu, ar putea trezi interesul unor elevi pentru Medicină (”Văzând partea practică, putem să îi inspirăm și să devină interesați să dea la Medicină”), însă cert este că ei nu regretă alegerea făcută. O problemă este că pandemia i-a privat destul de mult de practica în spitale. Anul trecut, au făcut toți trei practica de vară la Spitalul Județean Sibiu, iar reacția a fost: ”Când am intrat în spital și am văzut cât de ușor se învață – se înveți teoretic și apoi să aplici – nu ne-a venit să credem. Am pierdut destul de mult anul trecut, fiind pandemia, în primul semestru nu am fost deloc în spital” – Alex.

Cum sistemul sanitar românesc se confruntă cu neajunsuri, din interior, viitorii doctori spun un lucru: ”Oamenii fac locul.” Dacă sunt oameni de calitate, dacă sunt doctori pricepuți și dacă au și răbdare… Mi-am dat seama în practică că mulți pacienți cred că nu sunt luați în serios. Câteodată nu înțeleg actul medical și nu e neapărat o problemă de doctorul nu este sau nu știe ce face, cât nu este destul de empatic sau răbdător să explice pacientului ce se întâmplă. Se poate ca actul medical să fie făcut chiar bine – nu spun că tot timpul – dar de multe ori vedeam pacienți care credeau că nu sunt băgați în seamă, când de fapt ei erau ținuți sub observație.

Nu toate cadrele medicale au răbdare să explice, dar e și de înțeles în anumite momente. E complicat, pentru că fiecare secție e făcută din oameni care lucrează în ea și atâta timp cât oamenii sunt serioși și implicați, cum sunt cei unde am făcut noi practică, mi se pare că se vede altcumva și alta e imaginea”, precizează Bob.

Lipsurile există însă și de multe ori doctorii improvizează, iar Alex spune că acest lucru ”e foarte frustrant”: ”Mulți doctori cu care am vorbit au senzația aceasta de neputință că vor să facă, dar nu au cu ce. E foarte trist.”

Dacă ar pleca din țară după studii, să profeze afară, Bogdan Țigăeriu admite că este un gând pe care îl au mulți studenți la Medicină: ”Nu ai cum să nu te gândești la chestia asta, dar există și doctori care merg, lucrează în spitalele de afară, învață tehnici noi și vin și le aduc în România. E un procent mult mai mic de doctori care fac acest lucru, dar există. Pleacă ca să facă un bine mai încolo.”

Bogdan Bucșa: ”Până termin, o să stau să calculez să văd ce opțiuni am și unde aș putea să ajung dacă rămân aici și cum pot să maximizez impactul pozitiv asupra țării noastre, pentru că, până la urmă, am o parte patriotică în mine și vreau să fac bine țării mele, doar că nu vreau neapărat să sufăr alături de ea sau să cad cu ea. Dacă pot să merg să învăț și să ajung să știu bine, după care să vin înapoi și să ajut, mi se pare că poate fi o opțiune. Vreau să fie dezvoltarea personală pe primul loc și după, când pot să dau înapoi, atunci să mă întorc.”

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here