Aflam de la Ana Medeșan anul trecut despre o școală din Constanța unde se predă transdisciplinar. Biologie și muzică, biologie și geografie, sunt mai multe ”capete ale răutăților” acolo, superprofesori, superînvățătoare, ne spunea Ana, ”uimită și bucuroasă” de ceea ce descoperise la Școala Gimnazială nr. 38 ”Dimitrie Cantemir”, unde a susținut un curs de digitalizare. O simplă intrare pe pagina de Facebook a școlii îți dezvăluie imagini din timpul lecțiilor transcurriculare, pauzele în care elevii și profesorii dansează în curtea școlii, picturile realizate de copii pe holuri, aleea transformată într-o sală de clasă și profesorii cântând pentru elevi. ”Pare ideal, dar la noi chiar se întâmplă”, mărturisesc Iris Sarchizian, directorul școlii, și Laura Popa, profesoară de biologie, în discuția pe care o avem despre școala pe care ele o numesc ”normală” și ”creativă”, în care elevii sunt încurajați să vină cu drag, metodele de predare sunt adaptate la nevoile și preocupările lor, iar învățătorii și profesorii formează o echipă.
”Ne-am adunat parcă laolaltă profesori care au înțeles că trebuie să se adapteze noilor cerințe, să nu rămână ancorați în trecut, închistați în metode clasice de predare și împreună să creăm o școală normală în care elevul este motivat să învețe și să vină cu drag. Până la pandemie, am făcut tot felul de activități atractive și nu am mers niciodată pe cantitate, am mers pe calitate.
Am urmărit întotdeauna impactul unei activități și nu numărul de activități și eu zic că ne-a reușit. Atunci când am preluat școala, în 2012, erau 324 de copii în școală, iar acum avem aproape 900. A fost o continuitate și din partea colegilor, și din partea noastră ca manageri, suntem aici o echipă. Nu este unul mai presus de celălalt, chiar dacă unul este director, altul profesor, îngrijitor sau paznic. Fiecare și-a văzut de treaba lui astfel încât lucrurile să meargă bine”, spune Iris Sarchizian, profesoară de biologie (foto), cu o experiență de 21 de ani la catedră și director al școlii din 2012.
Laura Popa, profesoară de biologie (foto), s-a alăturat echipei de la Cantemir în urmă cu trei ani și a venit cu un stil de predare care se plia pe ceea ce se dorea în școală – ore în aer liber, învățare experiențială, lecții transdisciplinare și predare colaborativă.
”Eu și Iris am fost colege de facultate și avem o abordare transdisciplinară și veselă, cumva altfel, de când ne cunoaștem. Când ne-am întâlnit la aceeași școală ne-am autoprovocat să aplicăm cele mai noi și inovative forme de învățare. Eu veneam de la cursurile mele cu tot felul de lucruri noi – de la Școala Finlandeză sau de la cursurile pe care le susțin – și, în general, nu predăm lucruri pe care nu le aplicăm sau spuse de cineva în pedagogie fără să le fi probat. Și mai avem un principiu: o facem în foarte mare liniște, nu vrem doar să bifăm. O facem de dragul copiilor pentru că îi iubim și ne bucură foarte mult, ne încântă progresul mai degrabă decât cantitatea memorată”, declară Laura Popa, care predă și la liceu și la facultate.
Înainte de pandemie, în laboratorul de biologie se făceau multe experimente, lecțiile erau desfășurate adesea afară, în curtea școlii, sau în locuri mai neconvenționale, precum sala de sport. Mai mult, în curtea școlii a fost creată o alee – ”Aleea lui Cantemir”, cu băncuțe, unde profesorii și învățătorii pot desfășura orele. ”Iris a conceput aleea și, la întrebarea mea de ce a pus băncuțe ca-n parc, a spus: <Pentru a-i învăța pe copii să lucreze în echipe, să stea unul lângă altul, să se atingă>. Este ca o alee de parc, nu neapărat ca o sală de clasă scoasă în natură, tocmai pentru a facilita foarte mult atingerea, toate simțurile efectiv”, precizează Laura Popa.
Lecții predate transdisciplinar
Într-o școală în care este stimulată colaborarea între profesori și se urmărește crearea unei stări de bine, foarte multe ore sunt organizate în comun. Profesorii participă la orele colegilor și împreună desfășoară lecții în care sunt îmbinate informații din discipline diferite, totul într-o formă atrăgătoare pentru copii și apropiat de ceea ce lor le place.
În școala fizică, Iris Sarchizian și Laura Popa au făcut lecții de biologie alături de profesorii de matematică, fizică, informatică, muzică, română, limba franceză sau educație plastică. Un exemplu este ora în care Laura Popa a predat lecția despre limbă împreună cu profesorul de muzică. ”A fost amuzantă ora de muzică cu ora de biologie. Profesorul de muzică a folosit cunoștințele de muzică pentru a sublinia anumite linii melodice și modul în care este folosită limba. A fost foarte drăguț pentru că elevii au început să înțeleagă câtă salivă este secretată în funcție de melodie și încercau să cerceteze câtă salivă se produce în funcție de fiecare și chiar erau amuzați: <Doamna, la manele, mi se umple gura de salivă>”, povestește râzând Laura Popa.
La ora comună de biologie și română, lecția despre ecosistemul unei păduri a început cu Creangă – cum umbla Nică prin păduri și cu ce animale s-ar fi întâlnit, iar o lecție la biologie, îmbinată cu limba franceză, a însemnat o paralelă între sistemul osos și structurile arhitectonice din Paris.
”Nu întotdeauna ne programăm o astfel de lecție. Unele ore sunt spontane și iese de cele mai multe ori ceva extraordinar. Totul este creativ. Am făcut, de pildă, foarte multe activități de biologie și informatică, iar copiii sunt deosebit de încântați pentru că au senzația că se joacă, dar ei practic învață creând tot felul de jocuri, de programe”, spune Iris Sarchizian.
Predarea, adaptată la nevoile elevilor
Laura Popa atrage atenția că, de foarte multe ori, în școala românească se pune accent pe cunoaștere, când de fapt cel mai important lucru este formarea de caractere. Argumentele aduse de profesoară constau în faptul că ”angajăm un om care are cunoștințe, dar îl angajăm mai degrabă pentru calitățile pe care le are și le manifestă”.
”Aceste calități se dezvoltă în grup, de aceea cred că, învățând colaborativ, prin puterea exemplului și experiențial, un om este mai bine inserat pe piața muncii decât dacă este tolbă de cunoștințe, care nu au relevanță în sufletul lui. Și atunci ne adaptăm modul de predare la nevoile elevilor. Dacă vreau să predau, de exemplu, Marea Neagră, o predau altfel pentru că elevii locuiesc aproape de Marea Neagră”, explică profesoara, subliniind nevoia de activități practice și lucru în echipă în rândul elevilor.
În plus, completează profesoara din Constanța, învățarea experiențială îl face pe elev să rețină informațiile pentru o perioadă lungă de timp: ”Sunt profesori mulțumiți de faptul că un copil reproduce lecția de 10, dar o lecție reprodusă de 10 nu înseamnă că informațiile se transferă de la scurtă durată la lungă durată, ori noi asta trebuie să urmărim: copilul să își însușească acele cunoștințe pentru o perioadă îndelungată.”
Iris Sarchizian adaugă cât de important este, pe de altă parte, ca profesorii să accepte idolii copiilor și să îi insereze în orele desfășurate cu ei. Activități făcute ”redundant”, precum celebra salată de fructe la clasele primare, trebuie adaptate și asta se întâmplă în școala din Constanța: ”Să fie salata lui Ben 10, să fie ceva apropiat de ei și să cunoaștem mai mult din ce le place, din ce speră ei. Noi de fapt le dăm aripi să spere.”
În ideea de a sta aproape de copii, cele două profesoare și-au instalat TikTok-ul și și-au propus să îi ajute pe copii ”să îl folosească creativ și să facă lucruri care să aibă știință în ele”. Laura Popa amintește de un elev de liceu care realizează filmulețe demonstrative pentru jocuri, în care inserează cunoștințe din biologie: ”Introduce discursul biologic în lucrul acela în care el se simte valorizat, jocul. Face demo-uri pentru ceilalți copii, dar nu legat doar de joc, asociază cu alte discipline.”
Un alt elev, chiar din Cantemir de această dată, Leonard Gemănaru (clasa a VII-a), realizează video-uri cu lecții de muzică, biologie, fizică, română sau informatică. ”Este deosebit de interesant și cu impact asupra copiilor și părinților, pentru că el se transpune practic în rolul de profesor, el predă lecțiile. Este bine să ai modele printre colegi și să fii tu un model, iar noi, profesorii, trebuie să îi susținem. Este foarte important pentru copii să se simtă utili, să vadă că părerea lor contează și că sunt motivați în sensul acesta”, explică Iris Sarchizian.
Succesul profesorilor, dat și de învățătoare
Cele două profesoare recunosc că, fără susținerea învățătoarelor, tot acest proces de învățare la gimnaziu, bazat pe lucrul în echipe, experiențial și atingerea unor competențe, ar fi greu de realizat.
”Doamnele învățătoare au activități foarte multe, sunt extrem de dedicate și, chiar dacă au uneori câte un număr mai mare de elevi la clasă, reușesc să gestioneze acest lucru foarte creativ. Știți cât de important este când un învățător face acest lucru? Pentru că mie, în clasa a V-a, îmi este foarte ușor să continui acest tip de abordare creativă. Degeaba fac eu și colegii mei profesorii, dacă doamnele învățătoare nu i-ar crește în spiritul acesta. Este important ca, încă din primele clase, acești copii să învețe să lucreze în echipă. Eu sunt șocată când aud că sunt învățători care nu pun copiii să lucreze în echipe, să-și gestioneze emoțiile în echipă, să facă un fel de ierarhie a nevoilor lor. Succesul nostru, al profesorilor, este dat și de doamnele învățătoare care lucrează în felul acesta”, declară Laura Popa.
Iris Sarchizian punctează că învățătoarele și profesorii de la gimnaziu funcționează ca o echipă, ”fără invidii personale, pentru că au înțeles că totul este în favoarea elevilor”: ”Care este misiunea noastră? Să dăm mai departe cunoștințele pe care le avem!”
Chiar dacă au fost profesori în școală cărora le-a fost mai greu să îmbrățișeze un stil altfel de predare, până la urmă s-au adaptat, ”au prins curaj”, iar feedback-ul dat de elevi a confirmat de multe ori acest lucru. ”<Și doamna de mate a început să facă ce faceți dumneavoastră și a început să râdă mai mult.> Într-o școală, acest lucru este esențial: te simți bine și tu, ca profesor, elevii se simt și ei bine alături de tine. Elevii dau feedback în școala noastră foarte sincer. Dacă vii din afară și auzi la o oră un copil spunând franc ce gândește, rămâi așa… Noi îi încurajăm foarte mult să dea feedback. Vorbim cu ei, îi întrebăm… Nu e o pâră, ci pur și simplu, analizăm o situație”, explică Laura Popa.
Dansul din curtea școlii și corul profesorilor
Dacă unii susțin că școala este locul în care înveți și atât, la școala din Constanța această teorie nu funcționează. Școala este locul ”în care te simți bine și locul în care revii în permanență pentru că ți-a creat amintiri frumoase”, spune Iris Sarchizian. Acesta este și unul dintre motivele pentru care în școala fizică, înainte de pandemie, erau organizate multe activități extracurriculare, cum ar fi ”evenimentul dulce” de ziua lui Dimitrie Cantemir, când elevii și părinții au venit la școală cu prăjituri cât mai ingenioase. Sau pauzele în care profesorii și elevii dansau împreună în curtea școlii.
”Da, dansăm cu copiii, să ne perceapă că suntem umani, nu suntem ăia scorțoși din fața catedrei, care nu facem altceva decât să îi ascultăm după ceea ce am predat. Dacă nu venea pandemia, aveam în proiect – mai văzusem la o școală – să facem un festival în curtea școlii”, mărturisește directorul școlii.
Laura Popa își amintește, amuzată, de una dintre primele experiențe care ”au lovit-o” la venirea în școală, când la un exercițiu de incendiu, toată lumea a ieșit în curtea școlii și a început să danseze: ”A fost incendiu cu dans.”
Iris Sarchizian povestește și despre cele două spectacole de Crăciun, dinainte de pandemie, organizate la Casa de Cultură, și de premiera din 2019 când profesorii au cântat colinde pentru elevi: ”A fost deliciul serii. Sala dădea pe-afară, erau peste o mie de spectatori și am zis că este mai ceva ca la Fuego. Foștii noștri elevi, acum părinți, își aduc copiii tot la noi la școală, iar primul concert de colinde l-am dedicat tuturor profesorilor și elevilor școlii, foști și actuali.”
În școală sunt organizate și zile-eveniment, iar de ziua unui profesor, spontan, pe holul școlii, poți auzi cum se cântă ”La mulți ani”. ”Îi facem să se bucure, de orice. Copiii știu că facem aceste lucruri pentru ei, ei sunt pionul principal. Modul acesta vesel de a face școală ar fi bine să se răspândească. Nu e neapărat nevoie să citești tomuri de pedagogie, ci să ai curajul să încerci și să te bucure progresul. Dacă tu nu creezi bucuria de a învăța și aștepți doar ca notele să fie mari pentru că tu, profesor, îți dorești să fie mari, acest lucru nu o să se întâmple niciodată”, este de părere Laura Popa.
Un rol esențial în procesul educațional îl au și părinții, iar aceștia sunt implicați, alături de elevii școlii, în multe activități. De exemplu, la orele de ”Educație pentru sănătate”, susținute de Laura Popa, părinții au venit și au vorbit despre meserii, iar copiii au aflat că ”ceea ce învățăm și modul în care învățăm sunt importante în meseriile viitoare”. De asemenea, părinții și elevii primesc ”teme” pentru formarea de comportamente corecte și sănătoase: ”avem săptămâna în care mâncăm minimum un măr, avem săptămâna în care bem doar apă plată…”
Școala online
Tot acest mod de a face învățarea a fost întrerupt de școala online, iar Iris Sarchizian vorbește despre efectele negative: ”I-a băgat pe copii într-o sferă de nonverbal, ceea ce mă sperie pentru viitor. Nu mai știu să comunice real între ei, ce înseamnă ajutor reciproc… Sunt multe probleme create de acest online și, din păcate, se vor răsfrânge asupra lor.”
Pe de altă parte, trecerea orelor în online nu i-a pus în dificultate pe profesori și elevi întrucât erau obișnuiți cu resursele digitale. Din 2018, școala este implicată într-un proiect european pe digitalizare și metode moderne de predare în învățământ, iar aici, povestește Laura Popa, Ana Medeșan, co-fondator Profesorul Digital, a avut un rol important:
”A venit alături de noi, ne-a ajutat pe parcursul proiectului de digitalizare și ne-a descâlcit mintea asupra aplicării unor programe pe care noi, la vremea respectivă, le consideram extraterestre. Odată cu pandemia, școala noastră a intrat foarte ușor în online grație aportului ei și specificului proiectului. A fost alături de întreaga școală pe acest segment.”
Holuri pictate de copii
Dorința celor două profesoare este ca pandemia să se termine cât mai repede, iar copiii să își reia activitățile cu care erau obișnuiți, într-o școală în care se pune accent și pe crearea unor spații de învățare prietenoase. Pe lângă grădina cu flori și copaci plantați de elevi, în urmă cu doi ani, aceștia au pictat, sub îndrumarea profesorului de desen, holurile școlii. Cei mai mari au dat culoare pereților aplicând tot felul desene, în timp ce cei mici au pictat un etaj întreg cu palmele.
O școală bună și primitoare se poate crea și cu bani puțini, punctează aici directorul școlii: ”Noi am tăiat de la bun început contribuția părinților către școală. Nu avem nevoie de nimic, ne gestionăm cu ce avem astfel încât să avem minimul necesar. Nu trebuie să ai foarte multe ca să fii fericit sau să faci o activitate. O oră de biologie poți să o faci foarte frumos în curtea școlii.”
Cum își definesc cele două profesoare școala în care predau? Iris Sarchizian: ”O școală normală, o școală fără fițe, o școală în care lucrurile decurg firesc.”. Laura Popa: ”O școală în care creativitatea se întâmplă.” Gândul lor la final: ”Dacă de la becul cu arc s-a ajuns la becul cu led, așa ar trebui să se întâmple și în educație. Hai să transformăm lumina! Dacă te duci la școală să iei doar un salariu, acest lucru nu înseamnă lumină.”
Sursa foto: facebook.com/Școala Gimnazială Nr. 38 Dimitrie Cantemir Constanța
Citește și:
- Învățarea prin descoperire. Proiect la Matematică, realizat în școala online: Elevii de clasa a VII-a au devenit managerii unei gelaterii din Italia
- Tipa cu stiloul, o învățătoare care își lasă „semnătura” în inima elevilor: „Dacă îți iubești meseria, pui suflet și îți pasă, poți să faci rai din ce ai”
- O profesoară care își face elevii să vină cu plăcere la ore. ”Predă diferit, interactiv, are multe proiecte și este atașată de copii”, spune o elevă