A învăța matematică cu ajutorul boabelor de fasole poate părea o metodă de școală veche, însă o astfel de abordare îi face pe copii să înțeleagă și să învețe mai ușor. Învățătoarea Claudia Chiru organizează lecțiile la clasa pregătitoare folosind mult material concret și spune că celor mici de 6-7 ani le este ”mai logic” atunci când adună și scad boabele de fasole. De asemenea, copiii fac operații și scriu cuvinte cu ajutorul unor cuburi pe care sunt desenate litere, cifre și imagini, construiesc cu ele și chiar creează povești. Învățătoarea spune că metodele bazate pe material concret asigură nu doar învățarea, dar și socializarea, partea emoțională și voia bună în clasă.
Învățătoarea Claudia Chiru a început să folosească metoda care se bazează pe material concret, cum sunt boabele de fasole, cuburile simple sau cu litere și cifre, după ce a participat la un curs, ”Matematica în stil singaporez”. ”Așa formează singaporezii simțul numerelor la școlarii din țara lor și am adus și eu această metodă la clasă”, spune Claudia Chiru.
Folosind astfel de metode, explică învățătoarea, ”copiilor nu le este mai ușor, dar le este mai logic”: ”Prin această metodă, mă asigur că ei înțeleg logica din spatele conceptului și că o vor folosi atât cu numere mici, cât și cu numere mari. De multe ori, copiii spun că înțeleg, dar ei cred că înțeleg, pentru că sunt numerele foarte mici și este intuitiv. Imediat ce se ajunge la numere mai mari, copiii nu mai știu de unde vine zecea din care ne împrumutăm, ce se întâmplă cu suta din care am luat o zece, de ce e 9 și nu e 10.”
În plus, precizează învățătoarea din București, metodele bazate pe material concret le asigură copiilor un confort emoțional și îi ajută să construiască relații cu ceilalți.
”Folosind această metodă interactivă pe baza materialului concret, se asigură și socializarea, și componenta emoțională de care ar trebui să ne ocupăm la școală. Copiii sunt organizați să lucreze fie în pereche, fie în grupuri sau echipe și ajung să se cunoască foarte bine între ei. Ajung să construiască propriile relații, să își știe punctele forte și să înceapă să și le exploateze într-un mod constructiv. Eu îi învăț să se compare cu ei înșiși, cu ce puteau să facă ieri, cu ce au învățat să facă astăzi și cu ce vor reuși să facă mâine și să transforme minusurile în plusuri.
Tot această metodă asigură voia bună în clasă. Copilul se simte în largul lui, se simte văzut, se simte în siguranță și nu îi este frică să greșească. Având material concret în față și, făcând adunările și scăderile cu acest material, nu poate să greșească. Este mai greu să greșești ceea ce este foarte-foarte bine la vârsta aceasta pentru stima lor de sine și pentru încrederea în forțele proprii”, declară Claudia Chiru.
Cunoscută ca adeptă a învățării nonformale și a aplicațiilor digitale, învățătoarea împletește metodele tradiționale cu cele moderne. Copiii se joacă și învață cu ajutorul unor cuburi ale emoțiilor, au păpuși care îi ajută să poarte diverse dialoguri, exersează jocuri de memorie, de atenție și sunt fascinați de provocările aplicațiilor online. Una dintre ele este ChatterPix, o aplicație care face pozele să vorbească.
”Folosesc acele metode tradiționale interactive pe care le cunoaște orice pedagog și, în plus, folosesc acest lucru cu materialul concret. Sunt adepta metodelor bazate pe tehnologie pentru că sunt cele pe care le gustă copiii cel mai mult și îmi asigură și mie o stare de bine la școală, pentru că este vorba și despre mine la școală, nu doar despre elevii mei. Dar cele mai bune materiale sunt acestea pe care copilul le poate număra, le poate sorta, le poate așeza”, spune învățătoarea.
Claudia Chiru povestește cum lucrează elevii săi, de pildă, cu acele cuburi care au cifre și litere: fiecare elev alege literele învățate și construiește un cuvânt care începe cu litera respectivă, pe care îl scrie apoi pe caiet. La matematică, caută numerele învățate, face șiruri crescătoare și descrescătoare și le scrie pe caiet.
”Apoi, au construit un castel împreună și au făcut o poveste pe baza castelului. Unele cuburi au și imagini, imagini cu personaje, cu acțiuni și cu anotimpuri. Copiii le-au folosit în povestea lor. Desigur, povestea nu este ceea ce știm noi, adulții. La clasa pregătitoare, povestea înseamnă două-trei idei care se leagă și care transmit ceva. Apoi, au prezentat povestea în fața clasei. A fost și un pic de public speaking, desigur toată această abordare sub formă de joc”, subliniază Claudia Chiru.
De altfel, jocul este definitoriu pentru clasa pregătitoare și nu numai, adaugă învățătoarea: ”Clasa pregătitoare înseamnă joc. În general, ciclul primar înseamnă joc și nu ar trebui să ne jucăm mai puțin odată cu trecerea anilor. Se joacă cu aceeași plăcere atât copilul care este în clasa pregătitoare, de 6-7 ani, cât și cel care este în clasa a IV-a, de 10-11 ani. Trebuie doar adaptat jocul pentru fiecare clasă.”
Claudia Chiru punctează aici diferența dintre a lucra pe fișe și jocul didactic, explicând de ce preferă ca elevii ”să se joace”:
”Dacă ne gândim la fișă versus joc, desigur, fișa de lucru poate să pară o variantă mai atrăgătoare pentru că așază mai bine colectivul și poți să controlezi mai bine elevii, îi ai pe toți făcând același lucru în același timp. Jocul poate să fie mai greu de organizat și trebuie să ai multe momente de observație, trebuie să ai la final momente de reflecție și să urmeze un alt joc care să regleze ceea ce nu ai putut să reglezi de prima dată sau să fie mai multe oportunități pentru cei care nu s-au jucat.
Jocul poate să dea mai multă ”bătaie de cap” profesorilor și pot să nu îl aleagă și să aleagă fișa. Dar pentru mine nu este o soluție constructivă și prefer să mă joc foarte mult la clasa pregătitoare cu elevii mei, pentru că este momentul în care construim relațiile și este definitoriu pentru ceea ce va însemna colectivul clasei. Este vorba de spiritul acesta de trib la care fac eu apel – toți pentru unul, unul pentru toți – și am un principiu: nu las niciun copil în urmă. Jocul în echipă, în grup mă ajută foarte mult să le deschid copiilor apetitul pentru a face lucruri împreună și pentru a-și exploata unii altora punctele forte.”
Foto: Arhiva personală – înv. Claudia Chiru
Citește și:
- Întâlnirea de dimineață, la clasele primare. Claudia Badiu: Un moment în care pregătim terenul pentru învățare și țesem plasa de siguranță emoțională
- Rodica Gavriș-Pascu: Merg cu plăcere la școală pentru că îmi place să învăț zilnic de la elevii mei. Copiii vin cu plăcere la școală pentru că se simt validați
