Profesoara Adriana Bogatu: Îmi doresc să mă întorc la școală, în clasă, la elevi. Școala trebuie să ofere certitudini, nu să fie o continuă ipoteză

0

Se încheie un an greu pentru elevi, părinți și profesori, cu ore mutate în online, copii fără acces la internet, profesori nevoiți să se adapteze, să învețe, să se reinventeze. Începe un altul, încă sub semnul incertitudinii în ceea ce privește revenirea elevilor în clase, și cu un nou ministru în fruntea Educației, de la care profesorii au sau nu au așteptări. Adriana Bogatu, profesor de limba și literatura română la Colegiul Național ”Nicolae Bălcescu” din Brăila, spune însă că așteptările ”sunt, de obicei, repede sufocate sub un maldăr de dezamăgiri exponențial înmulțite”, iar educația este ”într-o tranziție care pare că nu se va încheia niciodată”. Adriana Bogatu își dorește în schimb întoarcerea la școală pentru că ”niciun device, oricât de performant și de sofisticat ar fi el, nu poate înlocui educatorul, învățătorul și profesorul”. Într-un interviu acordat SparkNews.ro, profesoara Adriana Bogatu vorbește (încă o dată) despre nevoia regândirii ”din temelii” a examenelor naționale, dar și despre desfășurarea acestora anul viitor, ținând cont de particularitățile școlii în vreme de pandemie.

Un nou ministru la Educație, un nou mandat. Va fi mai bine, va fi mai rău? Ce așteptări aveți?

Adriana Bogatu: De-a lungul celor 30 de ani de când sunt profesor, am văzut succedându-se cam 30 de miniștri ai Educației, fiecare promițând la învestire reforma sistemului. Unul la patru anotimpuri. O singură excepție: Andrei Marga, ministru între 1997-2000, în trei guverne diferite. Nu cred că vreunul dintre cei care au ocupat fotoliul de ministru al Educației se poate declara mulțumit de ceea ce este astăzi școala românească. Suntem într-o tranziție care pare că nu se va încheia niciodată. Lipsa unei viziuni și finanțarea insuficientă a învățământului sunt problemele pe care nu le-a rezolvat nimeni, din 89 și până astăzi, indiferent de partidul care l-a susținut. Nu știu dacă va fi mai bine sau mai rău, nu (mai) am așteptări, pentru că ele sunt, de obicei, repede sufocate sub un maldăr de dezamăgiri exponențial înmulțite. Până la urmă, pilonii școlii sunt profesorul și elevul, în ei trebuie investit.

Cum ar trebui să se investească în elevi și profesori?

În formarea profesorilor, în primul rând. În dezvoltarea programelor de mentorat, care să aibă apoi o influență directă asupra profesorilor și elevilor, după modelul “Privighetoarea”, creat de Suedia și implementat în șapte țări europene. În dotarea școlilor, în reducerea abandonului școlar etc.

Susțineți redeschiderea școlilor, etapizată, așa cum spune noul ministru?

Da, susțin deschiderea școlilor. Convingerea mea este că respectând cu strictețe regulile impuse de noua situație sanitară, se poate reveni la școală, fie și treptat. Niciun device, oricât de performant și de sofisticat ar fi el, nu poate înlocui educatorul, învățătorul și profesorul. E vorba de metode, de tehnici de predare, de experiență pedagogică, de comunicarea cu clasa, cu fiecare copil, în parte, și pentru ele nu există substitute. Dacă se pot întâlni pe pârtii, în parcuri, la scara blocului sau la mall, copiii pot sta și în bănci. Repet: cu stricta respectare a regulilor sanitare.

În opinia dvs., care ar fi urgențele în educație?

În ansamblul lui, învățământul este o urgență. E în terapie intensivă, ca să păstrăm linia momentului. Aceasta e realitatea.

Cât au pierdut elevii în școala online/școala de acasă? Vor ajuta activitățile remediale, dacă ele se vor face?

Toți colegii mei au făcut eforturi mari în 2020. S-au adaptat din mers unei realități pentru care nu fuseseră niciodată pregătiți. S-au străduit să țină copiii aproape de școală, asigurându-se că noțiunile predate ajung la ei, că sunt corect receptate. Dar e greu pentru că școala înseamnă metodă, ordine, rigoare, concentrare, ritm, echilibru, iar confortul propriei camere, care ține loc de bancă, tinde adesea să le anuleze. La revenirea în sălile de clasă, vom constata o scădere a nivelului de cunoștințe dobândite de elevi, iar pierderile de învățare cele mai mari le vor avea copiii de vârste mici și cei din medii dezavantajate. Activitățile remediale sunt soluții de moment. Ca să fie eficiente au nevoie de unitate și de timp. Deci…

Cum vedeți examenele naționale de anul acesta și ce ar trebui să facă Ministerul Educației din acest punct de vedere?

Examenele naționale, am spus-o de multe ori, ar trebui regândite din temelii. Elevii din clasa a opta, care vor susține în vara lui 2021 Evaluarea Națională, au manuale de Limba și literatura română abia de o lună. În niciun an dintre cei patru de gimnaziu nu le-au primit la timp. Da, un profesor bun nu este dependent de manual, dar elevului îi oferă orientarea de care are nevoie pentru a se pregăti. S-a schimbat structura subiectelor pe parcursul acestui an școlar, ceea ce a bulversat elevii acomodați deja cu modelele anterioare. S-au schimbat regulile în timpul jocului și părerea profesorilor și a asociațiilor de părinți nu pare să fi contat prea mult pentru minister. Susțin bacalaureatul diferențiat, dar nu așa cum este acum, cu subiecte diferite de la un profil la altul, legea educației prevede și ea un alt tip de diferențiere, dar totul se amână sine die de nouă ani încoace. Examenele naționale trebuie organizate și desfășurate în centre de examen, nu online. Iar subiectele trebuie să aibă în vedere și egalitatea de șanse, să țină cont de particularitățile acestui an pandemic, de pierderile de învățare și de ruptura de ritm care i-a afectat, în mod evident, pe elevi.

Ce înseamnă acest lucru? Cum să fie subiectele? Mai ușoare? 

Nu, ele nu trebuie să fie mai ușoare. Trebuie doar, din punctul meu de vedere, să valorifice capacitatea de analiză, sinteză, generalizare, abstractizare etc. a elevului, dar centrându-se pe ceea ce știm cu certitudine că s-a parcurs și însușit de către toți, subliniez, de către toți copiii, până în martie 2020. Centrându-se pe materia parcursă la clasă, nu eliminând materia nou predată în online. Trebuie, din punctul meu de vedere, să existe un reglaj fin al punctajelor acordate fiecărui subiect în parte, astfel încât copiii să nu fie dezavantajați (mă refer la cei care au avut acces limitat la școala online).

Ce ar trebui să învățăm din anul acesta? Au fost greșeli la nivel decizional, au lipsit decizii?

Ar trebui să învățăm (folosesc condiționalul-optativ pentru că, de regulă, noi nu prea învățăm din experiențe, fie ele și fundamentale) că suntem vulnerabili în fiecare clipă. Comutarea pe școala de acasă a fost o provocare majoră și pentru profesori și pentru elevi și pentru părinți. Tuturor ne-au fost puse la încercare răbdarea, creativitatea, rezistența fizică. Au lipsit decizii ministeriale exact în momentele în care școala era bulversată de pandemie și nu putem numi acest lucru ”descentralizare”.

Pentru dvs. personal, ce a însemnat tot acest an cu orele mutate în online și ce vă doriți pentru anul viitor ca profesor?

Îmi doresc să mă întorc la școală, în clasă, la elevi. M-am adaptat din mers online-ului, ca și ceilalți colegi ai mei. Detest improvizația și provizoratul. Școala trebuie să ofere certitudini, nu să fie o continuă ipoteză. Să dea copiilor șanse, nu să le anuleze sau să le micșoreze. Apreciez eforturile uriașe ale părinților, implicarea lor, modul în care ne-au susținut pe noi, profesorii, în tot acest timp. Lecția este însă aceea că părintele, oricât de devotat ar fi, nu poate prelua rolul profesorului. Fiecare își are locul lui bine definit în ecuația școlii. Cu cât mai repede ni-l vom recăpăta, cu atât mai bine va fi pentru copii.

Citește și: Adriana Bogatu, profesoară de română, după prima zi de BAC: ”Școala românească trebuie reformată din temelii. I-ar trebui o implozie”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here