În satul dintre dealuri, copiii primesc lecțiile la plic. Profesoară: ”Școala pe fișe nu este școală. În momentul de față, dreptul la educație este inegal”

0

Într-o comună din Timiș în care nu există semnal la telefon, școala online a devenit școala pe fișe. Educatorii, învățătorii și profesorii au fost nevoiți să găsească soluții pentru elevii care nu au acces la internet și aceștia nu sunt puțini. Săptămâna aceasta, Pamela Popa, profesoară de engleză, a trimis fișe copiilor în fiecare dintre cele patru sate ale comunei Pietroasa. Este metoda care i-a fost cel mai la îndemână și va face acest lucru săptămânal, atâta timp cât școlile sunt închise, deși nu crede că lecțiile scrise pe hârtie îi ajută prea mult pe copii. ”Mie mi s-a părut arbitrară închiderea școlilor. La noi în comunitate nu este niciun caz. Cum să închizi școala dacă nu ai niciun caz? Acolo, pur și simplu, ai condamnat educația”, spune profesoara.

Pamela Popa predă limba engleză la școala gimnazială din comuna Pietroasa și la școlile primare din satele componente – Crivina de Sus, Poieni si Fărășești. Pietroasa este o așezare între dealuri, aflată la 22 de km de Făget, cel mai apropiat oraș, de unde vine și profesoara.

”Nu avem semnal la telefon acolo. Dacă nu ai wireless tras în casă, nu ai cum să faci școală online cu copiii. Ca să ai semnal, urci pe deal”, descrie profesoara condițiile în care se pot desfășura cursurile online la Pietroasa.

Satul dintre dealuri…

Școala are în jur de 140 de elevi și cam jumătate dintre ei au acces la internet – estimează profesoara – și participă la ore de pe telefon. Tablete nu au ajuns la copiii din Pietroasa de nicăieri, nici de la primărie, nici de la inspectorat.

”Este foarte greu să faci școală pe telefon, să stai cu ochii într-un ecran mic. Noi lucrăm pe Google Classroom și ne întâlnim pe Meet, pentru că așa ni s-a cerut. Cei mai mulți elevi pe care i-am avut în online au fost 10 la clasa V-VII, o clasă simultană, din totalul de 19. Avem în Poieni o familie cu 9 copii școlari, care au doar două telefoane, cum să facă toți școala online?”, se întreabă Pamela Popa.

În ceea ce îi privește pe copiii care nu au internet, profesoara de engleză a trimis fișe în fiecare sat. ”Sunt însă doar niște fișe. Ei ar trebui să vadă explicația, ce să facă ei cu fișa respectivă? Cum să lucreze dacă eu nu le-am explicat și nu am exersat? Mie mi s-a părut arbitrară închiderea școlilor. La noi în comunitate nu este niciun caz. Pietroasa nu a avut cinci cazuri de când a început pandemia.

Nu am avut niciun caz în școală, în familiile copiilor, dar am închis școlile. Practic, s-a tăiat dreptul la educație pentru o mare parte dintre elevi, ceea ce este trist. Școala pe niște fișe nu este școală pentru că eu nu am cum să le explic. Cum să fac eu lecții cu copiii? E absurd pentru că nu ai o finalitate”, spune profesoara.

Pamela Popa este sceptică în privința revenirii elevilor în sălile de clasă în luna decembrie, dar speră ca acest lucru să se întâmple măcar din ianuarie: ”Vom fi încă în semestrul I și mai apucăm să facem ceva, deși va fi greu de recuperat.”

Până atunci, Pamela Popa va continua să meargă săptămânal în sat pentru a duce fișe copiilor. Conducerea școlii se gândește la o soluție, un loc special creat unde profesorii să lase materialele, iar elevii să le ia și să le aducă înapoi.

”Unul dintre sate nu are nici magazin ca să lași fișele acolo și să le ia când vin după pâine. Nu au magazin, unde să le lași? În momentul de față, dreptul la educație este total inegal, total neadecvat la ceea ce se poate face. Într-adevăr, cei care au internet sunt conștiincioși, dar reprezintă doar o parte dintre ei. Eu cred că ar trebui să revenim în școli acolo unde nu sunt cazuri. Localitatea noastră este în scenariul verde. Cum să închizi școala dacă nu ai niciun caz? Acolo, pur și simplu, ai condamnat educația”, declară profesoara.

Copii care nu au mers niciodată cu autobuzul…

Pamela Popa (foto) este din 2011 la școala din Pietroasa. Predă limba engleză într-o zonă izolată, unde oamenii trăiesc din agricultură și din creșterea animalelor și nu au nici măcar un autobuz către oraș. Mulți dintre copii nu merg la liceu după ce termină cele opt clase și rămân acasă să muncească alături de părinți.

Adeptă a nonformalului, profesoara a reușit prin metodele folosite să îi atragă pe elevi, iar promisiunea că vor pleca în străinătate să cunoască elevii și școlile de acolo i-a motivat și mai mult să învețe.

Primul proiect Erasmus s-a desfășurat la școala din Pietroasa în 2012 și de atunci, în fiecare an, profesoara ia câte patru elevi în fiecare mobilitate.

”Am avut copii cu care am plecat în străinătate care nu merseseră niciodată cu trenul, cu autobuzul, erau așa de extaziați când au văzut scările rulante… fugeau prin aeroport, se bucurau”, povestește profesoara.

Pentru acești copii, profesoara de engleză și-a dorit condiții mai bune de învățare și a încercat să obțină sponsorizări din partea unor firme din județ pentru a schimba mobilierul din școală.

”De când sunt eu în școală, din 2011, nu am primit niciodată mobilier. Sunt niște birouri, dacă te sprijini de ele, se destramă toate. Băncile arată rău, scaunele la fel”, spune Pamela Popa. Până în prezent, deși a trecut ceva vreme de când a trimis solicitările, profesoara nu a primit niciun răspuns, însă nu-și pierde speranța.

Foto: prof. Pamela Popa

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.