Școala online. Studiu: Elevul are acces la informația digitală, dar nu are o obișnuință de a învăța în acest sens. Prea multe aplicații îi încurcă pe elevi

0

Elevul are acces la informația digitală, dar nu are obișnuința de a învăța în acest sens și acest lucru reprezintă un motiv în plus pentru utilizarea unui număr restrâns de soluții și aplicații digitale în realizarea activităților didactice online. Este una dintre concluziile unui studiu privind trecerea la școala online, realizat de profesori în științele educației, în baza unui chestionar la care au răspuns peste 6.000 de cadre didactice din toate județele și reprezentând toate nivelurile de învățământ. Raportul conține o serie de recomandări, între care și crearea cadrului legislativ pentru un fenomen de genul ”Adoptă o școală din mediul rural”, astfel încât companii din domeniul IT să poată adopta o școală unde să dezvolte o infrastructură profesională pentru educația online. O altă propunere este continuarea și extinderea proiectului Școala TV.

Studiul ”Școala online. Elemente pentru inovarea educației”, publicat luni, 4 mai 2020, a fost realizat de profesori în științele educației de la Universitatea din București, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Științe ale Educației.

Desfășurată în perioada 25-31 martie 2020, cercetarea surprinde modul în care cadrele didactice au perceput intrarea școlii în online, dificultățile pe care acestea le-au întâmpinat, dar și problemele de care s-au lovit elevii, conform răspunsurilor oferite de profesorii care au răspuns la chestionar.

În ceea ce privește activitatea elevilor, studiul relevă că trecerea bruscă la activitatea online a presupus în primul rând dificultăți tehnice (73%), apoi lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii (71%), nivelul insuficient al competențelor digitale (68%), lipsa unui dispozitiv adecvat (65%), lipsa unui program bine structurat (65%), lipsa controlului și monitorizării constante a activității lor (65%), acces limitat la Internet (64%), lipsa suportului/ lipsa de interes/ interdicții din partea adulților (59%).

”Din observațiile cadrelor didactice (atenție, la începutul intrării școlii în online, lucrurile putând să fie în măsură să se îmbunătățească pe parcurs!), dificultățile tehnice și lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii sunt pe primele locuri. Mai simplu spus, elevul are acces la informația digitală, dar nu are o obișnuință de a învăța în acest sens, numeroase alte studii arătând anterior prezentului că obișnuința elevilor de a utiliza device-urile este în direcția programelor de socializare, muzică și entertainment”, se arată în studiu.

Pe de altă parte, se menționează în raport, cadrele didactice au evidențiat faptul că prea multe aplicații și platforme îi încurcă pe elevi.

”Este evident că școala – chiar și repoziționată în zona digitală – trebuie să continue să reprezinte pentru elev o resursă de siguranță și de continuitate. În momentul în care sunt utilizate prea multe platforme există riscul ca respectiva unitate, elementul de securitate emoțională să fie perturbat, pentru că elevii pot să aibă o senzație de nesiguranță cauzată de faptul că mutarea de pe o platformă pe alta induce o repoziționare, o reconsiderare a adaptării și așa dificile efectuate foarte brusc”, afirmă autorii studiului.

Pe de altă parte, cercetarea arată că discrepanța dintre elevii buni și cei cu rezultate medii și chiar slabe crește în școala online: ”Un procent de 77% dintre elevii cu rezultate bune și foarte bune reușesc să parcurgă curriculumul de trunchi comun conform planificărilor preexistente. Lucrurile stau diferit cu elevii cu rezultate slabe, care, în opinia profesorilor, reușesc doar în proporție de 50% să țină pasul. (…) Discrepanța dintre elevii cu rezultate medii și slabe față de elevii buni crește mai mult în mediul rural, comparativ cu diferențele percepute de cadrele didactice din mediul urban.

Programul Teleșcoala

Studiul face referire și la Programul Teleșcoala, arătând că acesta a fost ”o soluție bună pentru prima etapă, implementată rapid, focalizată pe nevoile elevilor din clasele terminale ale gimnaziului și liceului”:

Este însă necesar să fie stabilit un standard național de calitate a educației prin suita de sesiuni susținute la televiziunea publică, care sunt considerate „un model” și vor influența modul de predare al multor profesori, în special al celor aflați la debutul carierei didactice. Percepția a ceea ce înseamnă o „lecție bună” se extinde nu doar la nivelul altor profesori, ci ajustează așteptările elevilor, părinților și publicului larg, în general. De aceea, trebuie diminuat excesul de teorie, trebuie crescută legătura cu practica și relevanța învățării pentru viața cotidiană, trebuie utilizate metode de interacțiune educațională și diminuată ponderea metodelor expozitive.

Așadar, cu unele limitări firești, impuse de mediul de comunicare, lecțiile prezentate public ar putea să includă într-o măsură mult mai mare sarcini de lucru practice, plasate în contexte concrete de viață și care pleacă de la o problemă/ context real, plauzibil, care solicită nu doar utilizarea de proceduri sau formule și memorarea de informații (clasificări, definiții, rutine etc.) ci stimulează formarea unor capacități de nivel superior (aplicare, interpretare, anticipare de consecințe, explicarea fenomenelor, creare, raportare la valori, conduite proactive, cooperare etc.). Situațiile educative prilejuite de aceste emisiuni Teleșcoala, înregistrate pentru a fi la dispoziția elevilor și cadrelor didactice pe termen lung, pot constitui un reper pentru inovare.”

În raport se mai arată că:

  • Suspendarea întâlnirilor față-în-față oferă posibilitatea profesorilor și elevilor să se concentreze în mai mare măsură pe rezumativ, pe esențial, pe structuri sau integrări de cunoștințe, decât pe conținuturi și elemente periferice, cazuistici, exemplificări;
  • Învățământul online, în percepția profesorilor, poate genera și efecte perverse, în sensul că potențează fenomenul violentării psihologice dintre elevi ce se mută semnificativ din spațiul real către cel virtual;
  • Nivelul de implicare al familiei/părinților crește simțitor, ceea ce obligă la acțiuni pe viitor de formare la părinți a unor competențe specifice, complementare cu cele ale profesorului (prin redefinirea acelei „școli a părinților”, printr-o partajare realistă a rolurilor).

Recomandări 

Pe baza concluziilor din studiu, autorii formulează o serie de recomandări pentru decidenți, cadre didactice, cercetători și companii edtech, spunând că ”punctul de cotitură marcat de perioada actuală readuce în prim plan nevoia unei strategii pe termen lung”. Între măsurile propuse se numără:

  • Asigurarea condițiilor pentru cultivarea unor parteneriate strategice relevante în vederea bunei funcționări a ecosistemului educației și formării, la nivel național, regional și local, implicând ONG-uri, companii edtech, instituții internaționale, universități și institute de cercetare
  • Reorganizarea curriculumului și a modului în care situațiile educative de tip „instruire asistată de calculator” sunt susținute, monitorizate, promovate și recompensate.
  • Investiții strategice în echipamente și în dezvoltarea de resurse digitale.
  • Asigurarea accesului echitabil la resurse și instrumente digitale cu valoare adăugată pentru învățare, dedicate fiecărei categorii de beneficiari ai educației, fiecărui nivel de studiu, fiecărei discipline. În acest sens, se impune ca MEC să pună la dispoziția cadrelor didactice un portal gratuit care să fie o garanție a accesului la produse de calitate și la suport de specialitate profesionist.
  • Facilitarea dezvoltării profesionale continue (diversificate) pentru cadre didactice, decidenți, cercetători.
  • Crearea cadrului legislativ pentru un fenomen de genul Adoptă o școală din mediul rural, astfel încât companii din domeniul IT să poată adopta o școală unde să dezvolte o infrastructură profesională pentru educație online și să poată pregăti pentru utilizarea acesteia, în parteneriat cu specialiști în pedagogie, media, cadrele didactice și elevii.

Pe termen scurt și mediu, susțin autorii, ar trebuie avute în vedere o serie de aspecte pentru optimizarea serviciilor de educație, iar ”esența funcționării în bune condiții a sistemului și procesului de educație constă într-o atitudine (mai) proactivă – la nivelul Ministerului Educației, la nivelul școlii, din partea cadrului didactic”.

Ce măsuri ar trebui luate la nivelul Ministerului Educației

  • Realizarea unei analize de nevoi care sa identifice situația existentă și nevoile specifice la nivelul tuturor categoriilor de grupuri care constituie populația de vârstă școlară, care să identifice toate resursele care pot contribui la educația acestora pe baza unor modele de parteneriat care dau școlii rolul asumat în LEN Nr. 1 din 2011 de centru comunitar de învățare permanentă.
  • Elaborarea unor documente cu precizări clare, sugestii și soluții, indicarea unei/unor pagini „oficiale” actualizate constant, modalități de contact a grupurilor de suport, referitor la modul de desfășurare a activităților de învățare și de evaluare online, la aspectele care țin de dezvoltarea profesională continuă și progresul în cariera didactică, la situațiile de ordin administrativ și de organizare etc.
  • Indicarea unor soluții tehnologice recomandate pentru situații de învățare diverse, pentru fiecare disciplină și pentru fiecare ciclu de învățământ, cu precizarea limitelor și precauțiilor pentru fiecare platformă/ instrument digital.
  • Stabilirea de proceduri și reguli clare pentru modalitățile de desfășurare (și de raportare centralizată) a activităților de educație la distanță. Includerea în grila de acordare a gradațiilor de merit/salarizare diferențiată a cadrelor didactice a unor punctaje care să fie acordate pentru utilizarea constantă (demonstrată) de platforme educaționale în gestionarea grupului de elevi al clasei, pentru realizarea de resurse educaționale deschise, pentru contribuții la dezvoltarea teoretică și practic-aplicativă a domeniului instruirii asistate de calculator.
  • Oferirea de soluții pentru situațiile în care educația la distanță nu este posibilă, pornind de la identificarea elevilor și cadrelor didactice fără Internet și echipamente. Soluții precum stabilirea de perioade de educație remedială, la începutul anului școlar următor, doar cu acei elevi care nu au (avut) cum să țină ritmul, sau oferirea de echipamente și/ sau abonamente/ minute și trafic de date în rețele mobile sau fixe pentru unii profesori și elevi se pot dovedi viabile dacă sunt aplicate în parteneriat cu instituții publice și private locale și cu operatori de telefonie. Este nevoie de mai multe soluții și sugestii pentru a realiza activități de învățare personalizate (chiar șiindividuale) în sprijinul elevilor în risc de abandon, din medii defavorizate și/sau cu rezultate școlare slabe.
  • Continuarea și extinderea proiectului Școala TV, susținut în colaborare cu Televiziunea Română, cu input din partea unor experți în abordări actuale ale învățării și prin implicarea unor persoane-resursă (inclusiv interpreți arte performative, personalități, celebrități) care să facă participarea elevilor autentică și atractivă. Protocoale de colaborare cu televiziuni profilate pe științe, educație și cultură/ public tânăr (National Geographic, Discovery, BBC), organisme naționale și internaționale de promovarea științei (Comisia UNESCO, British Council etc.), publicații de profil etc.
  • Crearea unui sistem de monitorizare și recompensare viabil, simplu de utilizat, flexibil, în vederea identificării progresului la nivelul clasei și al școlii, pentru valorificarea optimă a unor resurse în scop de învățare, respectiv validarea unor rezultate ale învățării (de exemplu, prin sisteme automatizate și adaptive de evaluare de tip Moodle/ Blackboard/ Cornerstone OnDemand/ Docebo/ Saba).

Textul integral al raportului „Școala online. Elemente pentru inovarea educației” poate fi accesat AICI.

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here