La Rudeni, lângă București, 11 copii de clasa a IV-a fac școala pe telefon. Învățătorul a strâns bani pentru a le cumpăra tablete FOTO UPDATE

1

La 15 kilometri de București, în satul Rudeni, cei 11 elevi ai învățătorului Cristian Petrescu folosesc telefoanele pentru a participa la lecții. Patru dintre ei au telefoane proprii, restul le ”împrumută” de la părinți, doar o fetiță care locuiește lângă groapa de gunoi nu avea nici una, nici alta când a început școala de acasă, iar învățătorul i-a cumpărat o tabletă second-hand. Acum, în fiecare zi, toți elevii de clasa a IV-a pot lua parte la orele de pe WhatsApp și Zoom. Cristian Petrescu spune însă că este foarte dificil să faci școală pe telefon și a inițiat o strângere de fonduri pentru a achiziționa tablete. Cei 11 elevi provin din familii cu posibilități reduse, iar părinții ori bunicii care au grijă de ei nu și-ar permite să le cumpere. Învățătorul a reușit să strângă banii cu ajutorul cunoștințelor, tabletele au fost comandate prin Narada și speră ca acestea să ajungă la copii cel mai târziu săptămâna viitoare.

UPDATE duminică, 3 mai. Astăzi, elevii din clasa învățătorului Cristian Petrescu au primit tabletele pe care le vor putea folosi, în locul telefoanelor, la cursurile online. Printre ei și fetița care locuiește în casa de chirpici de lângă groapa de gunoi a Capitalei, una dintre cele mai bune eleve din clasă. Bucurie, surprindere, în sfârșit o tabletă a lor…

Cristian Petrescu (foto) este învățător la Școala Primară din Rudeni, Chitila, și se află în al doilea an de învățământ în cadrul programului Teach for Romania, un proiect în care sunt pregătiți profesori pentru copiii din mediile defavorizate. Anul trecut, prezent la o conferință, învățătorul povestea cu lacrimi în ochi despre greutățile prin care trec acești copii care învață în școala de lângă groapa de gunoi a Bucureștiului, dar și cum unii reușesc, cu atenția necesară și metodele potrivite, să progreseze. Dădea atunci exemplul a trei copii din clasă, o fetiță care repeta clasa a III-a și a ajuns să fie printre cei mai buni elevi la Matematică sau un alt copil care, la început, comunica foarte puțin, dar a reușit să-și învingă temerile și să meargă până la a cere exerciții suplimentare.

Dintre cei trei copii, doi au rămas în clasa învățătorului și în acest an școlar, o fetiță crescută de bunică și cea care a repetat clasa a III-a. ”Stau vreo 8-9 într-o căsuță de două camere, făcută din chirpici, dar este printre cele mai bune din clasă. Iar A.M. încă mai are probleme, citește mai greu, dar la matematică și-a dat bine drumul”, spune Cristian Petrescu.

După suspendarea cursurilor, când învățătorul a decis să continue lecțiile – pe telefoane, aceasta era unica modalitate, A. era singura care nu avea la dispoziție un telefon care să îi permită conectarea la internet. Învățătorul i-a cumpărat atunci o tabletă second-hand, cu cartelă. ”A mers vreo două zile, dar a început să cadă rețeaua. E o zonă lângă groapa de gunoi, o zonă ca între dealuri de gunoi și nu a mai mers. Atunci m-a ajutat o doamnă de la primărie și am reușit să schimbăm cartela la un alt furnizor de date mobile pentru ca ea să poată să aibă conexiune”, povestește Cristian Petrescu.

Învățătorul admite însă că nu este ușor să faci lecții pe telefon, cu atât mai mult cu cât peste jumătate dintre elevi sunt dependenți de telefoanele părinților: ”Trebuie să mă asigur de fiecare dată că telefoanele sunt disponibile pentru ei. Oricum, eu am ținut legătura cu părinții și i-am rugat să îi încurajeze să participe la lecții, dar este destul de complicat. În general, este mai complicat să predai online, cu atât mai mult să predai pe niște telefoane. La început, am folosit doar WhatsApp-ul, apoi și Zoom-ul și a trebuit să le explic cum se folosește, am fost și de 2-3 ori în sat. Dar ecranele sunt foarte mici… Dacă eu vreau să pun conținut să îl vadă, să îl analizeze, este foarte greu.”

Bani strânși pentru tablete

Ca să depășească această barieră, Cristian Petrescu a decis să aplice la Narada pentru a achiziționa tablete pentru toți cei 11 copii. În paralel, a trimis ”peste 100 de mesaje” la toate cunoștințele ”apropiate sau îndepărtate”. Fost inginer silvic, Cristian Petrescu a lucrat mai mulți ani în corporații, pe vânzări și marketing, și a activat comunitatea LinkedIn din care face parte pentru a obține donații.

”Într-o săptămână, au răspuns cam 20 de persoane. Din acestea, vreo 17 au donat, apoi au mai venit niște donații din afara grupului nostru profesional și am reușit să strâng banii. Tabletele, toate cu cartelă sim, vor fi achiziționate prin Narada. Am plasat comanda și probabil vor veni săptămâna viitoare. Sunt destul de nerăbdător. În plus, am mai primit de la un fost coleg care lucrează într-o firmă de cercetare peste 90 de tablete, fără sim-uri, pe care vreau să le folosim în școala Chitila, în școala mare și în toate structurile”, declară Cristian Petrescu.

Școala pe WhatsApp și Zoom

Până când vor veni tabletele, învățătorul face școala pe telefoane, folosind WhatsApp-ul și Zoom-ul. Întâlnirile video sunt zilnice, de obicei de la 10.00 la 12.00, în rest le trimite copiilor tot felul de link-uri, teme, sarcini. ”Cumva îi incit”, spune învățătorul. Adaptează materialele pentru WhatsApp, pune povești mai scurte, cu fotografii, îi provoacă la sarcini care să le trezească interesul, iar temele sunt în corelație cu lecțiile de pe Zoom.

În sesiunile live, învățătorul folosește slide-uri ”aerisite” pentru ca elevilor să le fie mai ușor să citească de pe telefon și le captează atenția cu diverse filme și aplicații. ”Ne vedem pe Zoom în fiecare zi, de luni până vineri. Sunt zile în care stăm două ore, sunt zile în care stăm o oră și ceva, depinde… În medie, la o sesiune sunt prezenți 7-8 elevi, însă și ceilalți au acces la ceea ce am făcut. Realizez un sumar și îl trimit pe WhatsApp”, povestește Cristian Petrescu.

”Obiectivul pentru mine este să îi țin conectați pe copii”

De când școala online a devenit obligatorie, învățătorul a continuat să țină lecțiile în același ritm și spune că nu acoperă online tot orarul din fiecare zi: ”Este greu și nu cred că ar fi posibil”. Ceea ce și-a propus însă să facă a fost să meargă pe consolidare, să insiste pe ceea ce au nevoie copiii și pe ceea ce trebuie să știe un elev la finalul clasei a IV-a. Nu pune accent pe acele cunoștințe care, în opinia sa, sunt mai puțin importante: ”Pot să vă dau un exemplu. Pentru mine, acum cifrele romane nu sunt atât de importante decât până la 30 ca să știe copilul secolele pentru conexiunea cu istoria. Dar nu m-am apucat să predau cu sute, cu milenii pentru că ocupă prea mult timp.

La geografie și științe, nu am intrat atât de mult în conținut. Am încercat să le integrez în lecțiile de română și matematică. De exemplu, la română, facem înțelegere pe text, analiză de text folosind mai mult texte informative, despre animale, zone exotice, etc. Le-am corelat, iar întrebările au fost mai mult pe partea de literație. Din punctul meu de vedere, copiii trebuie să știe să citească un text, să înțeleagă despre ce este vorba în acel text, să identifice, să analizeze, să exprime o părere, să argumenteze. Pentru mine important este ca acești copii să gândească, să facă conexiuni și să se exprime corect.

La matematică, am făcut inițial un fel de consolidare pentru că mai sunt unii copii care au probleme cu operațiile, mai ales cu înmulțirea și împărțirea. Cu cei care nu au reușit să își dea drumul, am făcut la telefon, pe WhatsApp, one to one, și îi puneam apoi să exerseze.

Lucrăm și consolidăm cunoștințele de bază. În general, facem probleme cu folosirea operațiilor și cu înțelegerea datelor din problemă, nu am intrat în concepte mai avansate, cum ar fi cele patru metode de rezolvare a problemelor, pentru că, sincer, este destul de greu să le fac pe telefon. Să văd după ce vin tabletele… Voi încerca atunci, dar acum, ar fi un dezastru. În acest moment, obiectivul pentru mine este să îi țin conectați și să simt că vor ei să participe decât să îi duc într-o zonă superacademică”.

Cristian Petrescu mărturisește că elevii au demonstrat până acum că chiar își doresc să participe la aceste lecții, singurele probleme fiind atunci când unii rămân fără conexiune sau nu sunt părinții acasă pentru a folosi telefoanele.

Școala online obligatorie

În astfel de condiții, în care mulți copii din țară nu au acces la device-uri și la internet, ideea de a face școala online obligatorie este destul de greu de implementat, însă, consideră Cristian Petrescu, ”în general, în mentalitatea românească, este mai bine să dai un grad de obligativitate”.

”Într-adevăr, nu așa se procedează în condiții normale. Dar cred că și aici ar trebui să fim un pic mai atenți: există zone unde nu există rețea de internet, dar sunt variante de cartele reîncărcabile și de furnizori de date mobile. Acum te adaptezi mediului, nu ai ce să faci, v-am povestit că eu i-am cumpărat acelei fetițe o tabletă second. Soluții există dacă faci eforturi.

Ce cred eu că ar fi fost mai util era dacă cei de la minister ar fi putut să intre într-un dialog cu cei care ar fi putut să ajute, să îi abordeze la nivel de instituție. În  țară sunt companii mari de soft care probabil au disponibilitatea de a ajuta. Eu cred că nu este numai partea asta cu <copiii nu au și nu își permit>. Dacă se zbate și profesorul, probabil reușește să obțină până la urmă ceva”, spune învățătorul.

Tabletele au ajuns, duminică, la copii:

Foto: înv.Cristian Petrescu

Citește și: 

1 COMENTARIU

  1. Cum pot sa-mi ajut copilul cl7 la matematica pe skipe sau WhatsApp,sau pe instagram sau mai bine zis pe internet,onlie care este ramas mult in urma.Daca vreti sa ma ajutati vreau pas cu pas intrucat nu posed prea multe cunostinte IT

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.