După mai bine de trei săptămâni de la suspendarea cursurilor, continuăm să aflăm cum desfășoară profesorii ”Școala de acasă”. Raluca Ciobanu este învățătoare la Școala nr. 175 ”Sfântul Nicolae” din București și predă la clasa a II-a. Este unul dintre profesorii care a mutat lecțiile în online, dar fără a exagera și a-i obliga pe copii să petreacă mult timp în fața calculatorului. Întâlnirile în clasa virtuală nu sunt zilnice, iar temele sunt mai degrabă ”unele creative” și care valorifică cunoștințele deja dobândite. Raluca Ciobanu pledează pentru moderație în școala online și atrage atenția asupra unui ”fenomen” în care, în lipsa unui set de reguli clare, unii profesori au bombardat elevii cu teme sau au transformat școala în ”scenă de teatru” și lecțiile în ”vloguri”. Învățătoarea spune că acești colegi doresc doar ”să se afirme” și pentru ei are un mesaj: ”Să lăsăm actorii și cântăreții să își facă cu succes și talent înzestrat meseriile lor, iar noi pe a noastră, cea de profesori respectabili.”
Într-un interviu acordat SparkNews.ro, Raluca Ciobanu (foto), profesor cu o experiență de 13 ani la catedră, spune că această perioadă poate fi tratată ca ”o mare lecție în care putem aplica tot ce am învățat la școală în viața reală.”
Învățătoarea nu susține ideea predării unor cunoștințe noi în mediul online, explicând că nu crede că ”în această manieră se pot face achiziții noi”: ”Mai ales la vârste mici. Pot fi exersate în schimb abilitățile și deprinderile, funcțiile gândirii, lectura și multe altele. Dacă vrem să îi ținem pe elevi ocupați, există posibilități nenumărate. Rolul profesorilor acum ar trebui să fie de ghizi si de facilitatori către informații cu adevărat utile pentru elevii lor.”
În ceea ce privește echilibrul ce trebuie adoptat în învățarea la distanță, Raluca Ciobanu consideră că măsura trebuie stabilită ”în funcție de ceea ce puteam și reușeam fiecare dintre noi să facem în sala de clasă, cunoscând ritmul, motivația, interesul elevilor și ținând cont de dificultățile de concentrare și de focalizare a atenției în această manieră de lucru, precum și de partea emoțională și climatul familial al fiecărui elev în aceste momente.
SparkNews.ro: Sunteți învățătoare la clasa a II-a. Cum desfășurați ”școala de acasă” cu elevii? Țineți lecții în online?
Am creat o clasă virtuală pe Google Classroom unde încarc diferite sarcini de lucru și un grup de WhatsApp unde îi informez cu privire la temele și termenele de predare. Sarcinile de lucru le formulez astfel încât să înțeleagă, fără ajutorul părinților, cum să scrie, unde să scrie, ce să facă, cum să le predea. I-am rugat să facă după principiul ”Facem ce putem cum ce avem”. Am studiat pentru câteva zile tutoriale despre platforma menționată, după care le-am explicat elevilor și părinților, într-un mod simplificat, cum funcționează.
Nu organizez întâlniri zilnice cu elevii, iar atunci când o fac, am mai mult rolul unui moderator în care le dau posibilitatea să își exprime gânduri sau să ne spună starea lor. Selectez doar acele informații care mi se par relevante pentru contextul în care ne aflăm pentru a îmbogăți universul cunoașterii unor elevi de 8-9 ani.
Ce fel de teme le dați?
Temele sunt mai degrabă unele creative sau care să valorifice cunoștințele dobândite până acum. Sarcinile de lucru sunt corelate cu realitatea pe care o trăim, îi încurajez să se implice și să se responsabilizeze în treburile casnice, să exploreze spațiul casei. Este un moment pe care îl putem trata fix ca pe o ”mare lecție” în care putem aplica tot ce am învățat la școală în viața reală. Încerc să formulez astfel sarcinile de lucru, ca să le mențin o stare de bine, motivația și curiozitatea și să le educ răbdarea. Corectez ore în șir și las comentarii sub forma unor încurajări la fiecare desen sau paragraf realizat de ei. Nu dau teme zilnic, las un timp de 2-3 zile până la rezolvarea sarcinilor.
Copiii ce spun? Cum este ”școala de acasă” față de ”școala de la școală”?
La început au fost entuziasmați de elementele de noutate, de faptul că au acces mai mult la telefon sau la calculator. I-am rugat să îmi scrie câteva gânduri legate de Școala Online și am observat câteva similarități în răspunsurile lor: toți își doresc să își revadă cât mai repede colegii, sunt entuziasmați că în condițiile date ne putem vedea pe Meet, un copil spunea că îi lipsește până și portarul școlii, iar un altul scria că Școala Online e mai rea decât Cononavirusul. Fiind doar clasa a doua și sarcinile de lucru rezolvându-le astfel, au impresia că au doar ”teme”, pentru că trebuie să suplinească atât ceea ce făceam împreună în clasă, ci și lucrul individual. Iar acest lucru dă Școlii Online o dimensiune privită ca pe o corvoadă în rândul elevilor.
Semnalați într-un articol despre ”fenomenul Școlii Online” că unii profesori i-au bombardat pe elevi cu teme și că exagerează cu școala pe net. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?
Înainte de a scrie acel articol, timp de trei săptămâni am discutat cu părinți, cu elevi de diferite vârste, cu profesori din diferite județe din învățământul privat sau de stat. În lipsa unei metodologii și a unor reguli clare, fiecare profesor a făcut după propriul set de reguli – de la nimic, pentru că ”nu e impus și nu ni se cere” până la a încerca să termini manualele, culegerile si auxiliarele, toate la un loc, în timp ce elevii vizionează piese de teatru, citesc biblioteci online și vizitează muzee virtuale.
Este demonstrat științific că, în spațiul online, timpul își pierde dimeniunea și că nu îl mai putem măsura ca în viața reală. Aș recomanda în acest moment ca toată lumea interesată de acest subiect să citească ”THE CYBER EFFECT. Psihologia comportamentului uman în mediul online”, de Dr. Mary Aiken. În acel articol pledam pentru moderație, iar măsura să fie stabilită în funcție de ceea ce puteam și reușeam fiecare dintre noi să facem în sala de clasă, cunoscând ritmul, motivația, interesul elevilor și ținând cont de dificultățile de concentrare și de focalizare a atenției în această manieră de lucru, precum și de partea emoțională și climatul familial al fiecărui elev în aceste momente.
Acei profesori cu care ați discutat ce v-au spus?
Am discutat cu profesori înainte de scrierea articolului, dar și mai multe reacții au venit după publicarea lui. Unii dintre ei îmi spuneau că nu știu ce să facă, altora nu le este la îndemână să folosească o platformă online în lipsa tehnicii sau a cunoștințelor. Am discutat cu colege din învățământul privat și îmi spuneau că echipa managerială face mari presiuni acum, iar ele sunt forțate să facă până la cinci ore pe zi de Școală Online, deși simt că e prea mult și că elevii sunt epuizați. Alți profesori se limitează doar la a transmite fișe sau a indica pagini de lucru din manuale și auxiliare.
În lipsa unei evaluări și a unor discuții pe baza lucrului individual, este posibil ca acești elevi să își piardă cel mai repede motivația. Ca să nu se întâmple lucrul acesta, eu cred că trebuie să găsim o formă de a-i ancora pe elevi în concret, în ceea ce se întâmplă acum în exteriorul caselor noastre: s-au deblocat biblioteci online – toată lumea să citească aceeași carte, facem vizite la muzee – toți elevii să descrie același exponat, vedem piese de teatru – toți scriem o recenzie, avem oră de muzică – invităm un artist pe Meet sau Zoom, având în vedere că toată lumea e acasă și manifestă o mai mare disponibilitate și bunăvoință. Este momentul să facem lucrurile altfel și să învățăm să trăim altfel.
Intervențiile acestea diferite ale profesorilor au avut loc în lipsa unor reguli clare stabilite de Ministerul Educației?
Totul s-a întâmplat brusc și nu este nimeni de vină. Nu este ceva ce a ținut de minister sau în fața căruia puteai să te împotrivești. Nu a fost timp pentru a pregăti un astfel de moment și nimeni nu se aștepta la el. Orice domeniu este afectat și în orice domeniu s-au luat decizii într-o situație de criză. În această perioadă, eu cred că profesorii trebuie să manifeste înțelegere și reziliență și să se gândească la faptul că ce se întâmplă acum cu școala nu este o problemă de țară prioritară, în fața celor care țin de siguranța cetățenilor și asigurarea sănătății acestora. De aceea, probabil, chiar și după trei săptămâni, nu avem stabilit clar un set de reguli, ci doar intervenții punctuale venite din partea Ministerului Educației.
Chiar și acum, după trei săptămâni, ar fi nevoie de un ghid elaborat de minister pentru școala de acasă, pentru școala online?
Această situație s-a instalat fortuit și nu ne-a prins cu un ghid bine elaborat. Dar este un moment care poate fi privit ca o oportunitate de a învăța pentru viitor. Cred ca mulți au realizat acum cât de importantă este interacțiunea umană în sala de clasă și că, în lipsa unor emoții și a afectului implicat în procesul didactic, acesta este lipsit de valoare. Nu putem exclude școala așa cum o știm cu toții acum, însă putem valorifica mai mult aceste forme de predare – învățare pentru a extinde universul cunoașterii dincolo de manuale sau alte instrumente de lucru tradiționale.
Se pot organiza module care să se desfășoare doar online, pe viitor putem da teme în această manieră, instruirea profesorilor să fie mai conștientă și să aducem tehnologia în clasă în folosul nostru, nu doar să ne limităm la prezentări și filmulețe. Dar atenție, toate aceste lucruri le poate reglementa Ministerul Educației doar dacă sunt sustenabile pentru toate categoriile de elevi, pentru a fi echitabil și a se asigura principiul egalității de șanse. Iar acest lucru va fi aproape imposibil într-o societate în care doar, conform unui studiu european, 43% din populație au competențe digitale reduse și doar 10% competențe superioare.
Ministrul Educației a transmis zilele trecute o scrisoare deschisă către cadrele didactice în care îndeamnă la echilibru și spune că nu trebuie predate lecții noi… Credeți că se vor regla lucrurile în școala online după această intervenție a ministrului?
Temerea mea cea mai mare cu privire la profesorii care au ales să predea este că aceștia sunt convinși de eficiența procesului didactic în această manieră. Eu cred că învățarea este un proces dificil în sine, inclusiv în sala de clasă, unde primești feedback direct prin întrebări și răspunsuri, dar și din comportamentul nonverbal și paraverbal al elevilor. De asemenea, evaluarea lucrului individual și lecțiile de aprofundare și sistematizare erau importante pentru fixarea cunoștințelor.
Pentru toate acestea, pentru a preda noțiuni noi, al căror nivel de abstractizare este mare, pentru ca fiecare elev să vorbească, să dea și să primească feedback, pentru ca fiecare temă să fie corectată, este nevoie de foarte mult timp cumulat în ore și de o putere de muncă specifică unui supraom. În sala de clasă lucrurile stăteau altfel: se corectau aleatoriu 4-5 teme sau se ascultau 4-5 răspunsuri, iar apoi feedbackul și recomandările profesorii le făceau pentru toată clasa, fapt care permitea reducerea timpului foarte mult.
În lipsa unei predări efective în sala de clasă, eu nu cred că în această manieră se pot face achiziții noi. Mai ales la vârste mici. Pot fi exersate în schimb abilitățile și deprinderile, funcțiile gândirii, lectura și multe altele. Dacă vrem să îi ținem pe elevi ocupați, există posibilități nenumărate. Rolul profesorilor acum ar trebui să fie de ghizi și de facilitatori către informații cu adevărat utile pentru elevii lor.
Ce semnale aveți de la părinți în privința școlii online? În contextul celor semnalate de dvs., au devenit părinții ”profesorii de acasă”?
Părinții s-au împărțit în mai multe tabere. Cei care au de lucru de acasă sau care au meserii care nu le permit să stea acasă, nu își pot ajuta copiii în egală măsură cu cei care și-au redus activitatea. Apoi, se mai pune problema priceperii în a utiliza toate aceste instrumente de lucru noi – dacă ele există. Dacă nu există, trebuie găsite soluții alternative, care tot pe părinți îi pun în dificultate.
Aproape toți însă s-au găsit în rolul de profesori dintr-odată. Predau conștiincios sau explică asiduu ceea ce copiii lor nu au înțeles. Totuși, să nu uităm că nu toți au tactul pedagogic specific unui profesor și s-ar putea ca în aceste momente să își deterioreze relația părinte – copil. Unii părinți au acum timp să își descopere proprii copii – cu talentele sau limitele pe care aceștia le au, cu barierele emoționale pe care și le impun, să își dea seama cum stau cu răbdarea, concentrarea, atenția și stima de sine. În orice caz, cred că după această perioadă, părinții vor aprecia mai mult eforturile profesorilor și implicarea acestora, precum și răbdarea manifestată de aceștia în cazul claselor depășite numeric.
Este bine, este rău pentru copii când părinții devin ”profesori”?
Copiilor le este dor de profesori, pentru că uneori părinții, neavând experiența grupurilor și a maselor de elevi, au tendința să exagereze sau să ceară prea mult de la ei. În curând trebuie să organizez pe Meet și o ședință cu părinții, pentru că elevii au făcut acum un schimb: dacă înainte se plângeau de profesori la părinți, acum se plâng de părinți la profesori. Însă, în această situație, părinții au o scuză pentru că ei nu s-au pregătit să fie profesori și nu știu să stabilească corect limitele în funcție de vârsta și de potențialul fiecăruia.
Acele sesiuni video susținute de învățători, cum le vedeți? Mai ales la clasele mici, clasa pregătitoare, clasa I… Pe ce ar trebui să se axeze?
În contextul Școlii Online, eu aș exclude predarea, mai ales la clasele unde nu este imperios necesară, cum ar fi în cazul clasei a VIII-a și clasei a XII-a, dar vedem ce va decide ministerul cu privire la aceste două generații care urmează să susțină un examen de admitere. Ca profesor, aș cultiva înainte de toate răbdarea și empatia. Suntem în situația în care suntem și ne e greu să suportăm această izolare și pentru că nu am învățat să fim răbdători, empatici și rezilienți unii cu ceilalți. Aș fi preocupată mai mult de starea lor decât de ceea ce au lucrat.
La clasele mici, nu văd rostul întâlnirilor online zilnic. Profesorul acum cred ca trebuie să joace mai mult un rol de consilier și să le explice pe înțelesul lor ce se întâmplă acum în lume și de ce suntem forțați să ne desfășurăm activitatea așa. Este posibil ca, după această perioadă, multe conținuturi din programa școlară să nu își mai găsească aplicabilitate în viața reală și să ne concentrăm pe altceva.
În articolul pe care îl menționam anterior, spuneați că unii profesori au transformat școala în scenă de teatru și lecțiile în vloguri și vorbeați despre ”dorința lor de afirmare”. De ce, pentru ce? Ce câștigă acei profesori din asta?
Nu știu ce au de câștigat, dar clar doresc să se afirme și să aibă cât mai multă vizibilitate, acum că toate lumea s-a ”mutat” în online. Pentru că una e să te filmezi pentru clasa ta de elevi într-o manieră inedită și alta e situația în care dai ”drumul” pe Facebook la acel filmuleț să îl vadă toată lumea, sub deviza Școlii Online – ghid de bune practici. Eu urmăresc doar acele filmulețe cu adevărat inedite și cu un element inovator sau apreciez munca celor care făceau acest lucru și înainte de fenomenul Școala Online. Și aici consider că e nevoie de moderație și uneori decență și respect pentru meseria de profesor. Să lăsăm actorii și cântăreții să își facă cu succes și talent înzestrat meseriile lor, iar noi pe a noastră, cea de profesori respectabili.
Ca o concluzie, susțineți că este nevoie de echilibru în școala online. Este realizabil acest lucru?
Da, este. Profesorii, înainte de toate, au învățat lecția răbdării și a echilibrului. Dacă le aplică pe acestea două și ascultă de rațiune, se va crea un echilibru chiar și în lipsa unui set de reguli venit din partea ministerului.
Pentru că tot se vorbește despre scenariile privind anul școlar, iar ministerul spune că lucrează la ele, care credeți că ar fi soluția? Prelungirea anului școlar?
Nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea privind această decizie pentru că nu am toate datele. Mă voi supune oricărei măsuri care se va lua și voi încerca să o privesc global, la nivel de țară, nu să mă raportez doar la școala din București în care predau.
Dar acea Evaluare Națională de la clasa a II-a – pentru că aveți elevi de clasa a II-a – se mai poate ține? Să fie amânată sau anulată în acest an școlar? Ce părere aveți?
Cred că situațiile de criză impun măsuri de criză și primul lucru pe care l-aș face ar fi să renunț la lucrurile la care chiar se poate renunța, pentru că nu au un caracter ireversibil și nerecuperabil. În această categorie includ și Evaluarea Națională pentru clasa a II-a, deși ea se dă la finalul ciclului achizițiilor fundamentale. Dar cred că, după această perioadă, este mai important să ieșim bine în alte bilanțuri, nu neapărat în acesta. Cu siguranță, se vor găsi alte forme de evaluare și de măsurare dacă se va renunța la ea.
Foto: prof. Raluca Ciobanu
Citește și:
- Școala de acasă. Studiu: Care sunt dificultățile învățării online. Diferențele de progres între elevii cu rezultate slabe și cei cu rezultate bune/foarte bune
- Monica Anisie, întrebată când vor fi prezentate scenariile privind anul școlar: „Nu mai târziu de săptămâna viitoare”
- Specialiștii în educație spun că finalizarea anului școlar și universitar este posibilă. Ce măsuri propun pentru BAC și Evaluarea Națională
- Adriana Bogatu, profesoară de română: Examenele naționale pot fi susținute la timp. Nimeni nu ne permite să decidem pentru un an din viața unui om
- Cornelia Melcu: Mutarea cursurilor în online ne-a luat pe nepregătite. Este nevoie de echilibru, pe alocuri a dus la supraaglomerare
