Adriana Bogatu, profesor de limba și literatura română la Colegiul Național ”Nicolae Bălcescu” din Brăila, spune că anul școlar în curs nu este compromis, iar examenele naționale pot fi susținute la timp ”având ca punct de referință conținuturile care urmau să fie verificate prin simularea națională”. ”Variantele de subiecte se pot adapta cu ușurință”, declară Adriana Bogatu într-un interviu acordat SparkNews.ro. Profesoara îi pregătește în continuare pe elevii săi pentru examenul de Bacalaureat și spune că, deși ”școala adevărată se face la școală”, date fiind ”circumstanțele dramatice, este necesară o adaptare a situației care să permită elevilor păstrarea legăturii cu profesorii”.
”Nu cred că predarea efectivă online, cu parcurgerea tuturor etapelor la capătul cărora elevul să dobândească elemente noi, este și eficientă. Învățarea online ar trebui să consolideze cunoștințele dobândite”, spune însă Adriana Bogatu.
Pe de altă parte, arată profesoara, nu toți elevii au acces la online, chiar și din motive religioase, dar ”o inegalitate de șanse” există și în rândul profesorilor: ”Nici pe colegii noștri nu i-a întrebat nimeni dacă au ei înșiși la îndemână device-urile de pe care să realizeze predarea online. (…) Mulți nu sunt acomodați spațiului de lucru virtual. Nu le putem cere s-o facă în câteva zile.”
”Școala românească nu a luat niciodată în calcul pregătirea profesorului și a elevului și pentru o astfel de situație, indiferent ce ar fi generat-o”, atrage atenția Adriana Bogatu, în interviul acordat SparkNews.ro.
SparkNews.ro: Este un an școlar compromis? Ar trebui repetat? Dvs. ce părere aveți?
Din punctul meu de vedere, nu, nu este un an școlar compromis. La urma urmelor, trecusem de jumătatea lui atunci când s-au suspendat cursurile, iar colegii care predau la clase din anii terminali (a VIII-a și a XII-a) sunt acomodați demult, încă de când școala era întreruptă de o succesiune de zile libere legal acordate, cu ideea didactică de a preda conținuturile incluse în materia pentru examene mai repede decât își propuseseră în planificări, tocmai pentru a evita o accelerare ineficientă a ritmului de predare/evaluare făcută sub dictatura timpului. Să nu uităm că eram aproape de susținerea simulărilor, că există o materie pe care elevii au avut-o de pregătit pentru ele, iar conținuturile neincluse, cel puțin pentru Limba și literatura română, nu afectează fondul de bază al materiei.
Cum ar trebui să se desfășoare, în opinia dvs, această ”școală de acasă” pe care o încurajează Ministerul Educației?
Am scris deja că școala adevărată se face la școală. Dar, date fiind circumstanțele
dramatice, este necesară o adaptare a situației care să permită elevilor păstrarea legăturii cu profesorii. Nu cred că predarea efectivă online, cu parcurgerea tuturor etapelor la capătul cărora elevul să dobândească elemente noi, este și eficientă. Da, poți să spui că predai online. Nu poți să susții însă și că tot ceea ce ai vrut să transmiți a ajuns la copil. Confortul propriei camere exclude rigoarea orelor de curs, disciplina necesară asimilării cunoștințelor. Școala înseamnă înainte de toate ordine, educație sistematică.
Școala românească nu a luat niciodată în calcul pregătirea profesorului și a elevului și pentru o astfel de situație, indiferent ce ar fi generat-o. Am susținut de nenumărate ori că toate cursurile pe care profesorii le fac trebuie să aibă o finalitate bine definită, să-i dea celui ”format” (pe banii lui, de regulă) posibilitatea directă să aplice la clasă ceea ce a învățat el însuși. La rândul lui, elevul, aceluiași elev căruia îi interziceai ”să stea pe telefon” sau să rămână prea mult timp în fața laptopului, nu are exercițiul învățării online. El va asimila acest lucru cu o joacă. Doamna profesoară în tricou și domnul fără cravată, credeți-mă, nu au aceeași autoritate de acasă. Are și școala cutumele ei…
Învățarea online ar trebui să se rezume la consolidarea cunoștințelor? Sau să includă și lecții noi, cum fac unii profesori?
Învățarea online ar trebui să consolideze cunoștințele dobândite și, slavă Domnului, sunt destule. Se pot aplica formule de teste pentru examenele naționale, se poate insista pe ideea lucrului individual, iată un moment în care materialele auxiliare își pot dovedi eficiența. Ele ar trebui acum exploatate la maximum.
Sunt părinți care se plâng de volumul mare al temelor date de unii profesori. De unde acest exces de zel din partea profesorilor? Credeți că există o presiune asupra lor?
Profesorii, mulți dintre ei, au rămas tributari ideii că principala obligație a copilului este aceea de a învăța. Asta era lozinca părinților și a profesorilor generației mele. Nu. Elevul este un copil și psihologia vârstei lui este una teribil de complicată. E greșită convingerea, dezastruos aplicată mai ales pe populația de vârstă școlară mică, primar, cu precădere, că trebuie să-l ții tot timpul ocupat cu lecțiile/temele. Complet greșit. E comod pentru părinți, în special acum, dar pe copil tocmai acest lucru îl îndepărtează de școală. Excesul de zel al profesorilor/învățătorilor este, am și scris despre asta, o chestiune demonstrativă. ”Să facem!”, atât contează. Dar important e cât, cum, de ce… Copilul e un partener într-un proiect. Nu facem teste de rezistență pe el.
Dvs. cum lucrați cu elevii în această perioadă? Sunt elevi care nu au acces la online?
Elevilor mei le trimit teste pentru examenele naționale pe care le au de susținut, cu materia adaptată. Primesc rezolvările scanate pe mail, pentru a verifica și elementele care țin de organizarea lucrărilor. De asemenea, le trimit link-uri pentru a viziona filmele inspirate din operele literare incluse în materia de examen. Începusem deja împreună acest proiect înainte de întreruperea cursurilor, deci ne e simplu să continuăm. Lectura este obligatorie, pentru elevii mei din toate clasele, în special cea care are legătură cu materia deja predată la clasele intermediare. Valorificăm, pe cât se poate, materialele auxiliare. Îi încurajez să se formeze pentru momente cum este acesta, când cititul, studiul individual devin foarte importante.
Din păcate, vorbim din start de inegalitate de șanse. Sunt copii care nu au acces la școala online, fie din motive materiale, fie din motive religioase. Sau nu li se permite accesul la internet. Eu am astfel de cazuri de copii cărora părinții le interzic, din considerente exclusiv religioase, să dețină/să acceseze device-uri de orice fel. Cu ei ce facem? Și unul singur dacă este în această situație, trebuie luat în calcul… Să nu uităm și de mulți, foarte mulți dintre copiii din rural.
Care credeți că ar fi soluția pentru examenele naționale? Sunt niște scenarii, în funcție de data reluării cursurilor, în care se merge de la respectarea calendarului până la susținerea examenelor în august-septembrie.
Examenele naționale pot fi susținute la timp având ca punct de referință conținuturile care urmau să fie verificate prin simularea națională. Variantele de subiecte se pot adapta cu ușurință. Nu sunt trunchieri majore care să dezechilibreze materia, cel puțin la Limba și literatura română și, din câte am înțeles de la colegii mei, nici la celelalte materii de examen. Nimeni nu ne permite să decidem pentru un an din viața unui om. Soluțiile sunt la îndemâna noastră și avem destui profesioniști în sistem care pot pune umărul la ieșirea din această situație.
Ne puteți spune o măsură bună luată de Ministerul Educației în această perioadă? Dar ceva ce nu a făcut și ar fi necesar?
Să nu uităm că nici pe colegii noștri nu i-a întrebat nimeni dacă au ei înșiși la îndemână device-urile de pe care să realizeze predarea online. Școala nu pune la dispoziția profesorilor/învățătorilor laptop, telefon, tabletă, acces la internet etc. Nu e nimeni obligat prin fișa postului să le dețină. Nici n-ar fi posibil. Mulți nu sunt acomodați spațiului de lucru virtual. Nu le putem cere s-o facă în câteva zile. Și aici este vorba despre o inegalitate de șanse. Tot ceea ce s-a întâmplat acum cu școala trebuie să fie nu ”un prilej de reflecție”, loc comun obositor deja, ci o situație reală, complexă, dificilă, pentru care trebuie clar formulate soluții/ modele de lucru. Noi când ne apucăm de ”reflecție” nu ne mai oprim.
Citește și:
- Șeful ISJ Sibiu le cere profesorilor să nu exagereze cu temele în această perioadă: Vă rog, nu îi omorâți ca să poată toată lumea să bifeze că a lucrat online
- Cornelia Melcu: Mutarea cursurilor în online ne-a luat pe nepregătite. Este nevoie de echilibru, pe alocuri a dus la supraaglomerare
