Cornelia Melcu: Mutarea cursurilor în online ne-a luat pe nepregătite. Este nevoie de echilibru, pe alocuri a dus la supraaglomerare

3

Școala online nu înseamnă să muți ”acasă” tot orarul din clasă și să predai cunoștințe noi. Profesorii trebuie să dea dovadă de echilibru și să nu îi oblige pe copii să stea ore în șir în fața calculatorului. Acesta este îndemnul lansat de Cornelia Melcu, profesor pentru învățământ primar și formator CRED, o mare susținătoare a tehnologiei în școală, dar care pledează în această perioadă pentru cumpătare în folosirea resurselor educaționale deschise.  Învățătoarea spune că mutarea lecțiilor în online ne-a luat pe nepregătite, iar mulți profesori s-au apucat ”să dovedească” faptul că țin ore în clasa virtuală, aglomerându-se pe ei, dar și pe elevi și pe părinți. Nu este în regulă și nici nu este eficient, atrage atenția Cornelia Melcu, adăugând că o strategie clară a Ministerului Educației este absolut necesară și ar aduce poate acel echilibru de care este nevoie.

Cornelia Melcu (foto) predă la Școala Gimnazială Nr. 9 ”Nicolae Orghidan” din Brașov și povestește într-un interviu pentru SparkNews.ro cum desfășoară ”școala acasă” cu elevii săi de clasa I, fără să folosească în exces mediul online. Învățătoarea se declară ”dezamăgită” de modul în care, ”pe alocuri”, sunt susținute cursurile pe net în această perioadă și spune că ”rolul nostru de dascăl este de a fi în contact cu elevii, să arătăm solidaritate, empatie și să le dăm niște sarcini de lucru astfel încât să nu își uite deprinderile de bază”.

SparkNews.ro: Sunteți o adeptă a tehnologiei. Cum vedeți mutarea aceasta a cursurilor în online, forțată de situația în care ne aflăm?

Cornelia Melcu: Este o mutare forțată, la propriu. De ce forțată? Pentru că, pur și simplu, ne-a prins nepregătiți. Școlile nu au echipamentele tehnice necesare întrucât profesorii nu au fost niciodată interesați în mod deosebit de acest aspect al învățării din secolului XXI. Și nu vorbesc neapărat de școlile din rural, unde este o tragedie, situația aceasta o întâlnim și în orașe. Și atunci, firește, ne-a prins pe nepregătite și am încercat să ne adaptăm.

Am văzut un iureș pe rețelele de socializare. Profesori care învață, care folosesc tot felul de aplicații…

Cum spuneam, ne-a luat pe nepregătite și, în momentul în care ne-am dus acasă, ni s-a zis: Atenție, probabil că va trebui să dovediți că lucrați de acasă. Și atunci toată lumea s-a apucat să dovedească. Toată încercarea aceasta m-a dezamăgit… A condus, pe alocuri, la o supraaglomerare, la ceva făcut fără să ne gândim la consecințe, la urmări, nu avem scopuri…

Profesorii au fost obligați să fac acest lucru?

În momentul în care s-au închis școlile, așa s-a zvonit. De unde, nu știu. Toată lumea a zis că trebuie să dovedim neapărat cum lucrăm de acasă și atunci fiecare a încercat cum a putut.

Și ce v-a dezamăgit?

Ca de obicei, există mai multe categorii de oameni: unii care foloseau tehnologia și atunci pentru ei nu a fost o mare problemă. Fiecare a stat, a analizat, s-a gândit ce și cum. Unii care nu au folosit-o niciodată, au blamat-o, o vor blama și după ce se va termina toată această nebunie și care acum încearcă să dovedească că și ei fac ceva. Și mai sunt unii care au descoperit acum instrumentele și platformele și, precum copiii, pur și simplu nu știu să îi spună stop. Este ca și cum am descoperit o jucărie nouă. Atât mă joc cu ea până când într-o zi o să mă plictisesc sau o s-o rup… Cam asta se întâmplă și am văzut eu aceste lucruri.

Vorbeați de un echilibru în susținerea cursurilor online. Ce presupune acest echilibru?

Foto: facebook.com

În primul rând, trebuie să ne gândim la copii. Copiii de orice vârstă, mai ales cei de primar, dar și cei mari, nu trebuie să petreacă foarte mult timp în fața unor ecrane. Și asta nu este nevoie să o mai spun eu pentru că au spus-o cercetătorii cu mult timp înainte și toată lumea face apel la echilibru. Or, dacă noi acum facem orare și obligăm copiii să stea de la 8.00 dimineața în fața calculatorului până la ora 12.00, chiar și cu cele 10 minute de pauză, ca și cum sunt în clasă, nu este în regulă. Cineva îmi spunea că există homeschooling. Există homeschooling, dar înseamnă cu totul și cu totul altceva. Înseamnă un spațiu cu un cloud în care elevii își primesc temele și sarcinile de lucru, dar nu înseamnă că vor sta toată ziua cu ochii în ecrane.

De ce mai sunt dezamăgită. Am părinți care au 2-3 copii. Dacă părintele trebuie să lucreze de acasă, copiii trebuie să lucreze și ei de acasă, în primul rând că nu este semnalul bun la internet, în al doilea rând nu avem atâtea device-uri. Una este să faci ceva de pe o tabletă, alta este să faci de pe un calculator. Interfețele sunt diferite.

Părinții se simt acum… nici nu știu cum să spun, ca să fiu blândă, dar ei nu au fost blânzi când mi-au spus că se simt pur și simplu sub presiune. Să ne gândim că adaptarea este foarte grea în autoizolare. De obicei, cei care răspund la cerințele școlii în perioada aceasta sunt și cei care sunt conștienți că trebuie să stăm izolați pentru că vedem că o mare parte a populației nu înțelege acest lucru. Părinții care înțeleg sunt și gata să răspundă provocărilor. Numai că atunci când le punem în față asemenea provocări trebuie să avem grijă. Mă gândeam cât de greu le este să petreacă atâta timp cu copiii în propria casă. Copiii noștri sunt corporatiști, ca și părinții lor. Erau la școală, mergeam la afterschool sau la nu știu câte activități și seara, două ore, se întâlneau cu mama și tata și le explicau cum a decurs ziua. Și cam atât. Acum, ei sunt împreună acasă și caută soluții să facă față. Ce să mai spunem de zonele defavorizate. Cunosc o grămadă de profesori care lucrează în astfel de zone, profesori foarte dedicați, care știu ce important este să nu piardă copiii ritmul, dar ei nu au posibilitatea nici să intre pe site-uri, nici să organizeze întâlniri online… Și mă întrebau: Ce facem noi?

De aceea, spun eu că este nevoie de echilibru. Copiii au nevoie să fie în contact cu cineva și cred că rolul nostru de dascăl este de a fi în contact cu ei și să arătăm solidaritate, empatie, ceea ce școala românească nu învață deloc, și să le dăm niște sarcini de lucru astfel încât să nu își uite deprinderile de bază: scris, citit, socotit…

Cum ar trebui, din punctul dumneavoastră de vedere, organizată această școală de acasă?

Vă spun cum am organizat eu la clasa mea, care este clasa I. Sunt mici și, după ce am auzit că se închid școlile, luni, când m-am dus la școală, aveam deja în minte un plan pentru că știam clar că nu pot să îi introduc de marți pe nu știu ce platformă. Ei sunt foarte mici și au nevoie tot timpul de sprijin.

Atunci, le-am dat teme pentru două săptămâni, urmează să le livrez următoarea serie de teme, pe e-mailul părinților sau pe grupul clasei de pe Facebook care este închis. Și ce au? Au exact ce mă interesează pe mine la clasa I. Au de citit texte scurte, au de transcris, de copiat câte un text, iar la Matematică de rezolvat exerciții și probleme în cantitate moderată, firește.

Ce mi s-a părut mie important și văd că am făcut bine pentru că multă lume a preluat ideea și a zis că merge și văd că merge și la mine: mi-a venit ideea să ținem un jurnal în această perioadă în care le-am spus să scrie orice s-a întâmplat interesant în ziua respectivă sau ce au simțit ei în diferite situații. Nu m-am legat neapărat de lecții, doar dacă întâlnesc ceva extraordinar, ceva foarte greu sau care a ridicat o problemă. Acest jurnal este un bun exercițiu de autodictare pentru că ei trebuie să scrie singuri, dar este și un barometru de măsurat emoțiile. Am citit câteva lucruri care chiar m-au uimit și îmi dau seama cât de mult îi afectează și pe copiii noștri tot acest război pentru că suntem într-o stare de război și nu știu cât realizăm… Plus că este o activitate distractivă pentru că ei o fac fără să simtă presiunea temei, fără o amenințare și desenează, scriu cu ce vor ei… Au libertate.

De asemenea, am creat o clasă virtuală în Google Classroom, știu că Ministerul Educației a recomandat și este una dintre platformele cu adevărat de învățare. Acolo poți să încarci materiale, iar copilul – exact ca în învățământul de la distanță – intră și rezolvă în momentul în care se simte confortabil sau au acces la calculator, la laptop…

Nu le dați deadline-uri?

Le dau deadline-uri doar pe două săptămâni. Eu nu le spun de astăzi pe mâine vreau să aveți gata… nu. De ce? Pentru că am și eu câțiva copii care, din diverse motive, nu folosesc tehnologia. Nu intră pe net, dar îmi trimit temele pe WhatsApp. Eu mă uit, îi sun pe părinți sau mă sună ei și îmi dau seama câtă nevoie au oamenii să vorbească… În fiecare zi, îmi aloc o perioadă și pentru asta. Dacă văd că oamenii nu m-au sunat, îi sun eu la un timp pentru că am simțit că este nevoie de echilibru, de responsabilitate și de empatie între noi. Cred că numai așa vom putea trece mai departe.

Mă întâlnesc și online cu copiii și povestim ce facem în casă, vorbim despre teme, despre jurnal și mi-au spus că această idee de a ține un jurnal le place foarte mult. Le-am mai lansat o provocare: să își aleagă o carte pe care o consideră potrivită să înceapă să o citească, iar la următoarea întâlnire să ne spună ce anume i-a impresionat sau un personaj deosebit, expresii pe care le-au reținut, lucruri noi pe care le-au învățat. Ne vedem pe Meet din Google Classroom, de aceea spuneam că Google Classroom este o adevărată platformă de învățare. Am și posibilitatea aceasta să pot să fac o întâlnire online când doresc, cu ce număr vreau și este foarte sigură.

Cât de des organizați aceste sesiuni video?

Pentru că sunt copii de clasa I, nu mai mult de două ori pe săptămâni. Vorbeam despre echilibru… Nu îmi doresc ca atunci când copiii mei se vor întoarce la școală, să nu mai regăsim ceea ce am reușit să construim înainte. Știu cât de mult am luptat să învățăm să ne ascultăm, să avem niște deprinderi sociale care ne vor fi utile mai târziu și care se pot pierde, să colaborăm… Or dacă ei stau atâtea ore doar cu ochii în calculator și în televizor, nu știu ce fel de copii vom primi înapoi în clase și ce fel de cetățeni vom pregăti pentru mai târziu. Am simțit asta și eu pe propria piele pentru că, lumea știind că mă pricep, nici nu mai știu la câte întâlniri online am participat, nici nu mai știu cum este orarul și când mai am timp… Mă simt mult mai presată decât înainte, deși înainte eu munceam foarte-foarte mult.

În temele pe care le dați copiilor sunt și lucruri noi pe care ei trebuie să le învețe?

Nu. Dacă fac așa ceva, decalajele între copii se vor accentua și mai mult. Nu toți au aceeași capacitate de înțelegere, nu toți au posibilitatea de a fi ajutați așa cum trebuie, părinții nu sunt specializați în pedagogie și atunci nu mi se pare corect să fac asta. Dacă aveam un sistem bine pus la punct de homeschooling sau de învățare la distanță, atunci probabil că o făceam, dar mi-e teamă să nu fac greșeli. Iar în educație, greșelile sunt foarte greu sau poate imposibil de reparat.

Dar sunt profesori care fac acest lucru…

Știu, din păcate… Dacă nu au găsit soluții, le este mai ușor să zică: Citiți – exact ca în clasă – de la pagina cutare și apoi discutăm. Sau Faceți nu știu ce probleme grele acasă și cine nu a știut…sau pur și simplu nu știu ce va urma și vor ca elevii să fie pregătiți.

După reluarea cursurilor – nu se știe foarte clar când se va întâmpla acest lucru, având în vedere situația actuală – mai aveți timp să recuperați materia? 

Dacă am prelungi foarte mult cursurile, impactul social și economic ar fi dezastruos. Pentru că este clar că lumea nu ar mai merge în vacanțe, și așa vacanțele din anul acesta sunt foarte sărăcăcioase. Să nu mai vorbim de veniturile care scad și, trăind într-o țară în care economia este cum este, nu este o idee bună să prelungim la infinit. Dar ce se poate face când ne întoarcem la școală este să încercăm să repetăm și să reașezăm ce s-a învățat până la momentul opririi școlilor. La fiecare nivel de învățământ, se știe cam până unde ar fi trebuit să ajungem pentru că lucrăm după o planificare. Și ce aș face eu: mi-aș planifica conținuturile rămase, pentru că la noi problema este de conținuturi, am mai scoate din ele, m-aș focusa pe competențe – pentru că de fapt asta trebuie să îi învăț pe copii și aș recupera în anul următor sau în următorii doi ani.

Asta pentru clasele mai mici. Ce facem cu elevii din clasele a VIII-a, a XII-a care au examene?

Acolo trebuie lucrat neapărat la disciplinele de examen, date într-adevăr pe competențe, nu pe conținuturi. Am văzut că ministerul a lucrat deja, dar doar pentru examenele din anii următori care vor fi în sfârșit adaptate la faimoasele teste PISA… Un lucru care trebuia făcut, dar bine că ne-a venit mintea măcar în ceasul al doisprezecelea. Și atunci, pentru că nici acești copii nu au nicio vină pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat – exact cum spuneam, suntem în război și atunci când suntem la război, trebuie să ne adaptăm și să folosim armele pe care le avem.

Nu susțineți așadar prelungirea anului școlar…

Nu susțin această variantă și mai este un lucru. Va fi vară și vara nimeni nu învață. Ne vom preface că învățăm, dar de fapt nu o să învățăm. Dacă vine căldura… au fost 2-3 ani când au dus anul școlar până la sfârșitul lunii iunie. Deja din 15 iunie, copiii erau în vacanță cu mintea. E normal, așa suntem noi setați. Avem ierni grele și atunci vara este o binecuvântare. Fiecare popor este cu specificul lui și ar cam trebui să ne adaptăm și la asta.

Este clar că acum fiecare profesor face ce poate, cum poate… Nu ar trebui ca Ministerul Educației să vină cu o strategie clară pentru această perioadă, mai ales dacă s-ar prelungi suspendarea cursurilor și după Paști?

Ar fi necesar și poate că atunci ar exista și acel echilibru de care vorbeam pentru că nu va exista niciodată pe de-a-ntregul, totul depinde de liberul arbitru pe care îl ai sau nu îl ai. Totuși, eu văd foarte importantă implicarea ministerului.

Aveți semnale că se lucrează la așa ceva?

Da, am. Am văzut deja un interviu al ministrului Educației în care spunea că în niciun caz nu se predă, iar proiectul CRED organizează sesiuni online de formare a profesorilor și adună resurse, dar cam atât…

Ce sfat le-ați da colegilor profesori?

Să se gândească că este important să păstrăm legătura, să fim responsabili, să fim empatici, să nu piardă contactul cu elevii și cu părinții lor și să stea în casă ca să fie sănătoși.

Citește și:

3 COMENTARII

  1. La clasa copilului meu -a 5 a -profesorii fac intrecere -cine da mai multe teme. Parinti, copii toti facem teme, sunt mai multe decat in timpul scolii la clasa . La romana elevii au de copiat pagini din manual, de rezolvat pagini intregi de teme.La matematica zilnic au de facut teste , unele destul de grele. Deja copiii plang de numarul mare de teme.Ce obtinem ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.