Povestea unei profesoare care călătorește sute de kilometri pe jos: ”Am descoperit că bucuria vieții este mult mai simplă decât îmi imaginam”

0

Cu un rucsac în spate, Alina Preda, profesoară de limba și literatura română, pornește, în fiecare vară, în călătorii care o rup de cotidian, o încarcă cu energie și îi oferă lecții frumoase. Străbate pe jos sute de kilometri și are parte de experiențe care o fac să conștientizeze că viața este frumoasă și trebuie să se bucure de ea. La 29 de ani, Alina Preda a decis să iasă din zona de confort și a pornit pe un drum de 910 km, pe care l-a parcurs în 33 de zile. A fost primul Camino făcut de profesoară, un traseu care duce spre orașul spaniol Santiago de Compostela, și de atunci, vara, pleacă unde ”vede cu ochii”. Într-un an, a mers pe jos de la Galați la Constanța și i-a luat aproape trei săptămâni, iar vara trecută și-a dat ”refresh” într-un nou traseu Camino, mergând 780 de km în 30 de zile. Profesoara a susținut, în timpul călătoriei, și o campanie online de strângere de fonduri, iar banii au mers către Teach for Romania pentru formarea profesorilor care predau în mediile vulnerabile.

Alina Preda (foto) este unul dintre profesorii Teach for Romania. A terminat programul anul trecut, când a decis să dea titularizarea și să rămână la Brănești, o comună din județul Ilfov. Predă limba și literatura română la trei școli din localitate (așa și-a putut completa norma) și, deși locuiește în București, face naveta pentru că nu vrea ”să se desprindă” de elevii săi.

Cariera la catedră a început-o imediat după ce a absolvit Facultatea de Litere, însă tăierile salariale din 2010, când avea deja un salariu foarte mic, au determinat-o să plece din învățământ și să se reprofileze. A fost asistent manager, dar, după doi ani, a început o colaborare cu Școala Britanică până când a aflat de Teach for Romania. A aplicat pentru program, a fost selectată, a mers la Brănești și a decis să rămână la catedră. 

Profesoară la trei licee

Profesoara le predă elevilor de la Liceul Tehnologic ”Cezar Nicolau”, Colegiul Silvic ”Theodor Pietraru” și Liceul Teoretic ”Traian Lalescu” și spune că viața la țară este atât de diferită de cea de la oraș încât s-ar muta acolo.

”Și elevii sunt altfel. Sunt mai copii, mai apropiați de copilăria pe care am cunoscut-o și eu. Vin cu bicicleta la școală, au preocupări în natură, merg la pescuit, nu stau doar în telefon. Am rămas pentru că îmi place să am continuitate. Am clasa a XI-a și aștept ca elevii să dea BAC-ul… Vreau să văd rezultatul muncii mele după ceea ce am aplicat în toți acești ani”, povestește Alina Preda.

Elevii Liceului Teoretic ”Traian Lalescu”, de Ziua Cucilor. Un festival care a avut loc la Brănești pe 2 martie

Profesoara ne vorbește despre ”o abordare integrată” pe care o aplică la orele de română, în care ține cont de nevoile și abilitățile copiilor: ”Orele nu sunt rigide. În permanență, facem legătura cu viața reală, ceea ce uneori este foarte provocator, mai ales la liceu. La basm, de exemplu, am mers pe modelul unui antropolog, Joseph Campbell – Călătoria eroului. Pașii care se regăsesc în basm, probele pe care le parcurge eroul sunt de fapt probele pe care le parcurgem fiecare dintre noi atunci când hotărâm să facem o schimbare sau să învățăm ceva nou. Pe modelul aceasta, elevii au avut o temă să își aleagă ceva ce au învățat nou – mersul pe bicicletă, pe role, dans… –  și să facă un jurnal al fiecărui pas.

Sute de kilometri pe jos…

În timpul discuției, ajungem să descoperim omul din spatele catedrei, pasiunile și preocupările lui din timpul liber. Aflăm că Alina Preda pleacă în fiecare vară, cel puțin o săptămână, pe jos. Deja a făcut două trasee Camino de Santiago, drumuri străbătute de pelerini pentru a ajunge la mormântul Sf. Iacob cel Mare din Santiago de Compostela, Spania. ”Acumulez, acumulez în timpul anului și acestea sunt momentele mele de recalibrare”, mărturisește profesoara, în vârstă de 35 de ani.

La primul traseu Camino s-a încumetat în 2013. Aflat pe coasta de nord a Spaniei, Camino del Norte are 910 km, iar profesoara a petrecut 33 de zile pe acest drum, alături de pelerini. La doi ani după această experiență, a plecat singură într-o călătorie pe jos de la Galați până la Mănăstirea Sf. Andrei din județul Constanța și a traversat Dobrogea în trei săptămâni. Mai apoi, după un Untold, și-a luat rucsacul în spate și a mers pe jos până la Sarmisegetuza. Fără un plan stabilit, cu un rucsac de 5 kg în spate și cazări în principal la mănăstiri, dar în călătorii care îi amintesc de fiecare dată că ”nu toate lucrurile sunt importante” în viață: ”Este o rupere de multe. De la mâncare, haine…”

Un drum de 30 de zile și o campanie pentru elevi și profesori

Anul trecut, Alina Preda a decis să retrăiască experiența Camino și a mers pe traseul francez. La temperaturi de peste 35-40 de grade, profesoara a străbătut, timp de 30 de zile (de la 1 până la 30 august), 780 de km până în Spania, pe Camino Frances. ”Noaptea se doarme în „albergue”, un soi de hostel pentru pelerini. Spaniolii au o întreagă industrie a turismului dezvoltată pe toate rutele Camino: cazare, baruri, restaurante. Sunt locuri cu mâncare peste tot”, ne povestește profesoara. Într-o postare pe Facebook, Alina Preda descria, la finalul călătoriei de anul trecut, ce înseamnă acest drum: 

”El Camino nu este echivalentul unei vacanţe exotice sau a vreunei aventuri mistice sau a la Indiana Jones. Camino e pur şi simplu decizia de a ieşi din zona de confort într-un mediu care îţi oferă tot ce-ţi trebuie ca să n-ai altceva de făcut decât să te observi de la interior înspre exterior. Să ieşi din zona de confort înseamnă ca în tot timpul alocat traseului să-ţi cam iei adio de la o toaletă nefolosită la comun, să te bucuri de lenjeria de pat de unică folosinţă, să ai doar 2-3 rânduri de haine pe care le speli mai mult aşa, să nu zici că nu le-ai spălat, să accepţi că mai toată ziua eşti transpirat şi plin de praf, că rucsacul şi ghetele încep să facă parte din corpul tău. (…) Bucuriile, fericirea din spatele disconfortului sunt atât de profunde încât nu simţi că ţi-a lipsit ceva, ba dimpotrivă, primeşti mai mult decât îţi imaginezi că e posibil.”

În timp ce se afla pe drumul către Spania, profesoara a susținut online și o campanie de strângere de fonduri. Banii au fost direcționați către pregătirea profesorilor din programul Teach for Romania, program din care făcuse și ea parte până în acel an.

”Experiența din Teach for Romania mi s-a părut că seamănă foarte mult cu Camino. Teach for Romania lucrează cu profesorii, ne învață să fim mai centrați cu noi și este mai ușor să ne păstrăm bunele intenții într-un sistem care nu este foarte prietenos mereu. Teach-ul dă suportul acesta și seamănă cu o călătorie cum este Camino”, mărturisește profesoara.

Lucrurile care au cu adevărat sens nu pot fi „cumpărate”…

Din toată călătoria de anul trecut, cel mai mult au impresionat-o pe profesoară copiii. Un adolescent, ”foarte furios la început”, era schimbat complet la final și se bucura că a fost acolo, împreună cu tatăl lui. O fetiță de 7 ani din Marea Britanie era la al treilea Camino și mulți copii ajungeau să își ajute părinții, făcând lucruri ușoare, cărau sau întindeau rufele…

Aceste drumuri lungi, alături de oameni pe care îi cunoștea pentru prima dată, au transformat-o și pe profesoara de română:

”Traseele acestea mă ajută foarte mult să intru mai mult în contact cu mine. Mă deconectează și îmi dau timp să mă observ și să am un dialog sincer cu mine și, mai ales, să mă bucur mult mai mult de viață. Shirley MacLaine, în cartea ei „Camino – o călătorie a spiritului”, spunea că pelerinii de pe traseu pășesc așa cum își trăiesc viața. Asta am observat și eu, starea de spirit dictează pasul, pasul numărul de kilometri, oboseala.

După primul Camino, am descoperit că bucuria vieții e mult mai simplă decât îmi imaginasem până la 29 de ani, că lucrurile care au cu adevărat sens nu pot fi „cumpărate” decât cu o inimă ușoară. Pe Camino, am învățat să observ oamenii, să mă înfrânez de la a-i judeca și să mă bucur de cât de diverși suntem. Indiferent de vreme, caniculă sau ploaie, kilometrii se străbat așa cum te simți în ziua respectivă. Dacă lași preocupările să te macine, mergi greu, dacă reușești să-ți scuturi gândurile, e ușor să mergi, e firesc, devine plimbare.”

Pentru vara aceasta, profesoara de română are în plan să meargă pe Via Transilvanica, împreună cu o prietenă din Germania. Ne spune că și în România există un traseu Camino, susținut de o asociație numită ”Camino de Santiago” Romania și creată de un profesor universitar de la Geografie. Dar pe acest drum va merge poate într-o altă vară…

Foto: prof. Alina Preda

 

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.