Cafenea pentru profesori, deschisă de elevi într-o școală specială din Capitală. O joacă a copiilor s-a transformat într-o „afacere” serioasă

Opt copii își încep ziua la școală pregătind un filtru de cafea. Din octombrie anul trecut, Ionuț, Alin, George, Andrei G., Georgiana, Samuel, Andrei B. și Eduard au deschis ”o cafenea” și le vând profesorilor cafeaua cu 1 leu. Nu fac profit, tot ce câștigă folosesc pentru a cumpăra noi ingrediente, nu iau bacșiș pentru că ”nu este bine”, dar este o ”afacere” care merge bine și din care ei învață multe lucruri. ”O joacă” la început, spun profesorii, a devenit un lucru extrem de serios care îi responsabilizează și le dezvoltă autonomia. Cei opt copii sunt în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr.1 din București. În bucătăria de la parterul clădirii, ei vin câteva ore pe săptămână, gătesc, au făcut chiar și un tort pentru ”doamna Costina”, iar visul lor este să se facă bucătari sau vânzători. Sunt într-o clasă de copii cu deficiențe severe, însă asta nu îi împiedică să fie încrezători și să se pregătească pentru viața după școală.

Încă de la intrarea în școală, aflată pe o stradă din cartierul Dămăroaia în sectorul 1 al Capitalei, afli despre mica afacere a celor opt copii. Pe geam este lipit un afiș: ”Cine dorește o cafea, o găsește la clasa a VIII-a. Numai în pauze. La 1 leu”.

Pe cinci dintre elevii clasei a VIII-a îi întâlnim la bucătărie, alături de profesoarele Costina Ioniță și Iulia Măndășescu. Ne împrietenim repede, reușim să ne înțelegem și se grăbesc să ne demonstreze cât de bună este cafeaua făcută de ei. Ionuț, un adolescent de 15 ani, devine ”mesagerul” lor și ne povestește despre proiect.

”Am deschis o cafenea. În fiecare zi, facem cafea și le-o vindem profesorilor. Am zis să nu mai cumpere cafea de la magazin. Ideea să facem o afacere i-a venit doamnei și vindem cu 1 leu. Cu banii, cumpărăm ce ne mai lipsește. Dacă se termină cafeaua, mai cumpărăm cafea. Dacă lipsește zahărul, mai cumpărăm zahăr. Noi nu câștigăm bani”, spune Ionuț.

”Doamna” este profesoara Costina Ioniță (foto), de la care aflăm că proiectul a pornit în luna octombrie. Fiind o clasă cu deficiențe severe, cei opt elevi – șapte băieți și o fată – au cinci ore pe săptămână de activități de pre-profesionalizare. Ideea ”cafenelei” a încolțit, în toamnă, la un curs în care au învățat să facă pizza, iar copiii au fost sfătuiți să vândă gogoșile pe care le făcuseră atunci pentru a-și putea cumpăra noi ingrediente. Copiilor le-a plăcut provocarea, au dus-o mai departe, dar în loc de gogoși au ales să vândă cafea. ”Am zis că această cafea ar fi un venit constant, iar copiii chiar au luat în serios această treabă”, explică profesorul psihopedagog.

Pregătirea pentru viață…

Unul dintre băieți ne explică prin limbajul semnelor cum funcționează ”cafeneaua”. Iulia Măndășescu, și ea profesoară de psihopedagogie specială, ”traduce”: la ora 8.00, când ajung în clasă, fac un filtru de cafea, pregătesc spuma, au zahăr la pliculețe și cine dorește este poftit să cumpere doar la 1 leu. ”Este o inițiere în afaceri, în viața de zi cu zi, ei învață practic cum să gestioneze banii, veniturile și cheltuielile…”, adaugă profesoara Costina Ioniță.

Directoarea școlii a încurajat inițiativa copiilor și spune că aceste activități de pre-profesionalizare – ore ce se regăsesc la clasele cu deficiențe severe, din a VI-a până în a X-a (clasele a IX-a și a X-a sunt incluse în gimnaziu) – sunt extrem de benefice. ”Copiii se responsabilizează, părinții îi văd că se descurcă… Este o pregătire pentru viață”, precizează Carmen Sledz.

Profesorii din școală au intrat în jocul copiilor, convinși că o ”cafenea” reprezintă pentru ei un câștig. ”Noi îi încurajăm pentru că le dezvoltă foarte mult autonomia. Proiectul a început ca o joacă, dar apoi s-a transformat în ceva care are foarte mult sens. Intrăm în jocul lor pentru că, dacă stai să te gândești, din această joacă ei au învățat foarte mult”, explică Iulia Măndășescu (foto).

Un proiect ca un vis: pizzeria socială

În timp ce povestim, copiii se decid să pregătească micul dejun. Prăjesc pâine, pun pe feliuțele de pâine gem de mere, făcut de ei toamna trecută, și aflăm că, în cele cinci ore săptămânale de pre-profesionalizare, au gătit până acum eclere, clătite, supă, shaorma, pizza, gogoși, plăcintă cu mere de post, salată boeuf, colivă și tort…

”Am făcut tort pentru ziua lu’ doamna Costina. Din amandină. A fost cam complicat, dar ne-a ieșit. Și coliva a fost bună”, spun, zâmbind, Alin și Ionuț, cu ochii îndreptați către profesoară.

De obicei, copiii nu vând mâncarea pe care o gătesc, dar, își amintesc cei doi băieți, au făcut acest lucru cu niște felii de pizza și gogoși, iar din banii câștigați au cumpărat ce mai aveau nevoie la bucătărie.

Ce vor să facă atunci când vor termina școala? ”Nu suntem siguri, ne mai gândim. Dar eu cred că aș vrea să fiu vânzător”, mărturisește, ușor timid, Ionuț.

În general, după gimnaziu, elevii merg către profesională, ne explică cele două profesoare, însă le este foarte greu apoi să se angajeze. O soluție la care s-a gândit școala pentru a le veni în ajutor ar fi o pizzerie socială. ”Am vrea să facem o pizzerie socială, în care angajați să fie persoane cu deficiențe de auz, dar și persoane fără dizabilități. Copiii noștri ar putea merge acolo. Cumva ei să se ocupe de partea administrativă a pizzeriei, iar noi să ne ocupăm de inserția socială și profesională. Din păcate, ei nu își prea găsesc un loc de muncă după ce termină și e păcat pentru că sunt niște copii și niște adolescenți foarte responsabili”, constată Iulia Măndășescu.

”Matematica și Româna sunt foarte importante”

Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr.1 din Capitală are în jur de 100 de copii, de la grădiniță până la clasa a X-a, și majoritatea dintre ei stau la internat, o clădire aflată lângă școală. Sunt din Dâmbovița, Corbeanca, Crevedia, București… iar școala este un loc unde, pe lângă bucătărie, cei opt elevi învață lucruri care îi ajută în viață. O spun chiar ei, chiar dacă ora preferată este cea de educație fizică. ”Româna și Matematica sunt cele mai importante. Matematica te ajută să calculezi, iar Româna te ajută să te exprimi mai bine”, ne lămurește Ionuț.

La ore, completează Iulia Măndășescu, profesorii lucrează diferențiat cu elevii, în clase în care numărul lor nu este mai mare de 12. Majoritatea copiilor din școală au deficiențe de auz, severe sau moderate, dar sunt și copii cu afecțiuni din spectrul autist: ”Noi suntem, de fapt, o școală foarte incluzivă. În principal, școlarizăm copii cu deficiențe de auz, dar avem și copii cu alte deficiențe care își găsesc locul potrivit în clasele noastre și în școala noastră. Relațiile dintre ei se dezvoltă într-un mod foarte frumos, foarte armonios și fiecare progresează în funcție de potențialul lui maxim de dezvoltare.

La noi se lucrează diferențiat, avem planuri de intervenție  pentru copii, cu stabilirea obiectivelor încă de la începutul anului școlar… Profesorii se întâlnesc, discută, ce metode adoptăm pentru fiecare copil, ce are el nevoie mai mult să se dezvolte și atunci,  lucrând diferențiat, fiecare copil progresează în ritmul lui.”

În școală sunt 37 de cadre didactice, dintre care 12 profesori psihopedagogi, iar copiii îi văd ca pe ”niște părinți”: ”Aceasta este frumusețea la noi. Suntem mai apropiați de elevi decât într-o școală tipică. Relația profesor-elev este puțin diferită”, arată Costina Ioniță.

Cea mai frumoasă meserie din lume… 

Iulia Măndășescu predă la clasa I, are opt elevi în clasă, cei mai mulți cu deficiență de auz severă, și spune că ”nu este ușor, dar este cea mai frumoasă meserie din lume”. Este unul din profesorii Merito 2018, un premiu pe care nu ar fi vrut, la început, să îl primească, dar în timp și-a dat seama cât a avut școala de câștigat. În presă au ajuns informații despre lucrurile frumoase care se întâmplă într-o școală specială, despre cum se lucrează de fapt cu copiii cu dizabilități și că aici nu există segregare. ”S-a pus un pic de lumină pozitivă pe școala specială”, punctează Iulia Măndășescu.

Cele două profesoare mărturisesc, pe de altă parte, că meseria de profesor într-o astfel de școală le dă nenumărate satisfacții. ”Sunt bucuriile mici de zi cu zi, că au reușit să facă un lucru, că au învățat ceva, că întreabă ceva și sunt interesați de ceva…”, spune Costina Ioniță.

Pe Iulia Măndășescu ”o topesc” reacțiile copiilor și își amintește de o situație la care a asistat recent: ”Alin îl ajuta pe George să coboare scările de la internat, mergeau la masă: Hai, George, să mergem la masă… Mi s-a părut cel mai firesc, cel mai natural lucru din lume, ca ei să se ajute… Sunt niște copii foarte responsabili, îi ajută foarte mult și pe cei mai mici.”

O cafea cinstită

În bucătăria școlii, unde farfuria cu gem pe pâine se golește până ce terminăm poveștile, copiii se simt în largul lor. Știu fiecare lucru în ce loc este pus și, deși nu este cea mai dotată și modernă bucătărie, acolo ei își pregătesc viitorul. Le place să gătească, așteaptă în fiecare săptămână noi provocări, iar cafeneaua rămâne proiectul lor de suflet pe care îl vor continua. ”Suntem norocoși că avem această bucătărie. Fără ea, ar fi fost foarte trist”, spun profesoarele.

La final, plătim cafeaua și copiii ne dau dovada corectitudinii lor: pentru cafeaua vândută, nu cer, nu vor și nu acceptă ”bacșiș”. ”Nu este bine”, răspunde Ionuț. ”O cafea cinstită, așa cum sunt și ei”, trage concluzia profesoara Iulia Măndășescu. 

Citește și:

• Învățătoarea care organizează o tabără nonformală, un festival și face educație prin artă: „Copiilor le place să exploreze, să inventeze, să creeze”
• Nastasia Alexandru a studiat în Anglia și s-a întors în țară pentru a le preda copiilor din Săcele: ”Este cel mai bun lucru pe care pot să îl fac în fiecare zi”
• Clubul copiilor, gândit într-o cutie de pantofi și amenajat în ”sala cu schelet”. O idee a elevilor care a prins viață la școala din Poienarii de Argeș