”Luna stării de bine” în educație. Ateliere gratuite pentru profesori: ”Dacă profesorii sunt fericiți predând, copiii vor fi și ei fericiți învățând”

8
Foto: teachertraining.ro

Luna februarie va fi ”Luna Stării de Bine a Profesorului”, într-un proiect derulat de Finnish Teacher Training Center, în parteneriat cu Fundația Transylvania College, inițiatorul Programului ”Profesori Fericiți pentru România”. Profesorii sunt invitați să participe la o serie de workshopuri pe tema stării de bine în școală și în clasă, ce vor fi organizate în nouă orașe din țară. Atelierele vor fi susținute de zece fondatori de școli private, în cadrul acestora urmând să fie prezentate și împărtășite metode, experiențe și modele de bună practică. Elena Lotrean și Radu Szekely, fondatori ai Școlii Finlandeze din Sibiu și ai Finnish Teacher Training Center, explică, într-un interviu acordat SparkNews.ro, în ce vor consta aceste workshopuri, cum îi pot ajuta pe profesori și ce înseamnă starea de bine la școală.

Workshopurile inițiate de Finnish Teacher Training Center sunt gratuite și vor avea loc, în luna februarie, în zece școli din orașele Sibiu, Cluj-Napoca, București, Brașov, Iași, Baia Mare, Craiova, Constanța și Timișoara.

”Vrem să arătăm că există tehnici de bună practică ce deja sunt implementate sau se pot implementa. 10 fondatoare de școli din România vor să împărtășească cu profesorii cum poți face educație cu stare de bine și declară luna februarie ”Luna Stării de Bine” în educația românească. Astfel, 10 școli din toate regiunile istorice ale țării vor susține 10 workshop-uri despre cum poți să obții starea de bine în școala ta, la clasa ta. Seminariile sunt GRATUITE, dar locurile sunt limitate la 40 pentru fiecare școală”, anunță organizatorii, pe pagina evenimentului.

Workshopurile vor fi organizate astfel:

  • Cluj – Napoca – 8 februarie – Simona Baciu, Transylvania College
  • București – 15 februarie – Alina Cîrjă, Școala Gimnazială Româno-Finlandeză
  • București – 29 februarie – Diana Segărceanu, Avenor College
  • Brașov – 15 februarie – Ornela Anghel, Școala Prems
  • Iași – 15 februarie – Oana Albu, Școala Internațională Paradis
  • Baia-Mare – 22 februarie – Flavia Zah, Școala Internațională
  • Craiova – 22 februarie – Cristina Cătană-Bucă, Școala Britanică
  • Constanța – 22 februarie- Loredana Muhscina, Școala Petre Ispirescu
  • Timișoara- 29 februarie – Monica Diaconu, Școala Babel
  • Sibiu – 29 februarie – Elena Lotrean, Școala Primară Româno-Finlandeză

Informații despre înscrieri găsiți AICI

”Chiar dacă un profesor e singur în clasă, nu trebuie să fie singur la clasă”

Despre workshopurile și starea de bine a profesorului, dar și despre profesori și elevi fericiți în școala românească, i-am întrebat pe fondatorii Finnish Teacher Training Center, Elena Lotrean și Radu Szekely.

SparkNews.ro: Cui se adresează aceste workshopuri? Pot participa de la educatori și învățători, până la directori de școală?

Elena Lotrean: Workshop-ul este dedicat creatorilor de educație, acei oameni care interacționează cu copiii în fiecare zi, fie că sunt educatori, învățători, profesori sau directori. Nu excludem nici personalul nondidactic, credem că fiecare persoană care lucrează într-o școală este binevenită. Toți pot crea stare de bine pentru colegii lor și implicit pentru copii.

Radu Szekely: La acest tip de programe ar trebui să participe întreaga școală, tot personalul, pentru că toți formează comunitatea pe care se construiește educația copiilor. Aceste ateliere vor fi, de fapt, niște incursiuni de scurtă durată în ceea ce înseamnă un program complex de dezvoltare a unei culturi a stării de bine într-o unitate de învățământ. Ar fi foarte util dacă ar participa și reprezentanți ai autorităților, ai Caselor Corpului Didactic, care să poată folosi aceste ateliere ca o trambulină pentru lansarea, sprijinirea activă și dezvoltarea unor inițiative de acest gen care să promoveze starea de bine în toate școlile, pentru a ne asigura că rezistența mentală și starea de bine personală fac parte integrantă din sistemul de educație și formare.

Până la urmă, acesta este scopul final, ca aceste practici să fie preluate de serviciul public de educație. În planul de implementare a viziunii “Educația ne unește”, eu și colegii mei am prevăzut elaborarea unui program educațional complex, „Cu drag la școală”, cu materiale, instrumente și metodologie de implementare, pentru promovarea și menținerea stării de bine în școli, la nivelul personalului și al elevilor. Urmăream stabilirea unor indicatori privind starea de bine și pentru evaluarea atingerii obiectivelor programului în raport cu aceștia, pe de o parte, iar pe de altă parte, formarea personalului de conducere a școlilor și a cadrelor didactice pentru implementarea acțiunilor de promovare și menținere a stării de bine în raport cu acest program. Dacă nu merge de sus în jos, încercăm de jos în sus, om cu om, școală cu școală.

În ce vor consta aceste ateliere și cum îi ajută pe profesori?

Elena Lotrean: Atelierele propun câteva instrumente și perspective inedite despre cum putem să aducem stare de bine în cancelariile noastre. Fiecare dintre susținătoarele demersului nostru vor aduce și exemple care funcționează în școlile lor pentru a promova bunele practici care funcționează și se pot prelua în orice școală, fără să mai reinventăm apa caldă.

Radu Szekely: Vor fi o fereastră către ceea ce fac colegii noștri din mediul privat pentru a-i ajuta pe profesori să se simtă bine și sprijiniți la clasă, în munca lor zilnică. Există mai multe soluții propuse, pornind de la mai multe modele, unele de import, altele dezvoltate la nivel de școală, plecând de la realități diferite. Atelierele în sine vor da exemple, rețete, care ulterior trebuie puse în practică de participanți: starea de bine nu se creează in vitro în ateliere, nici prin Ordin de Ministru, ci trebuie muncit pentru ea acolo unde participanții își fac munca zi de zi. Deci sper ca acțiunea să fie un catalizator pentru generarea stării de bine în școli, adică participanții să meargă înapoi în școlile lor și chiar să implementeze din gama de practici ce li se prezintă pe acelea pe care le consideră cele mai potrivite.

Să ne definiți puțin ”starea de bine” a profesorului. Ce presupune această stare de bine?

Radu Szekely: În mod normal, un angajator al timpurilor noastre știe că afacerea sa va merge mai bine dacă angajații se simt motivați și vin cu drag la serviciu. Niciun angajator nu cred că vrea oameni scârbiți de condițiile de lucru, care abia așteaptă să-și facă treaba și să “scape” acasă sau timorați pentru că nu au idee ce o să li se întâmple mâine sau ce li se va cere să facă mâine. Angajații sunt motivați dacă fac ceea ce știu și ceea ce le place și cu cât reușesc să se apropie mai mult de aceste idealuri, cu atât se vor simți mai bine și vor fi mai eficienți. Studii făcute de Comisia Europeană arată că o creștere salarială nu duce la o creștere a eficienței decât dacă este însoțită de o accentuare a stării de bine. Sub această umbrelă, se întrunesc, de fapt, mai mulți factori. În primul rând, omul trebuie să fie mulțumit de munca sa, de ceea ce realizează, și pentru asta trebuie să aibă condițiile în care să poată atinge obiectivele muncii.

Adică, dacă i se cere unui profesor să obțină anumite rezultate, să zicem ca toți copiii să știe să citească la finalul clasei a doua, este necesar să-i creăm condițiile ca el să poată să facă această muncă, condiții care nu țin neapărat de localizarea WC-urilor, cât mai degrabă de materialele didactice disponibile, de numărul de elevi de la clasă, de existența persoanelor resursă și de sprijin, de colaborarea părinților ca educatori principali. Dacă profesorul nu este mulțumit de munca sa, de rezultate și dacă nu obține sprijinul necesar pentru a ajunge să fie mulțumit, se va simți ineficient, frustrat și starea de bine dispare. La fel, este important pentru starea de bine să știm să tolerăm eșecurile și să învățăm din ele. Pentru asta, din nou, e nevoie de sprijin, de cineva cu care să evaluăm aceste eșecuri, să le discutăm, să căutăm soluții împreună. Rolul colegilor și al superiorilor – metodiști, directori, inspectori – este esențial aici, și o vorbă bună sau o soluție, oricât de simplă, este mult mai motivantă decât o critică. Ar mai fi mulți factori favorizanți ai stării de bine de discutat, dar aș vrea să adaug aici doar mediul de lucru calm, în care suntem politicoși unul cu celălalt, lipsa bullying-ului și a discriminării, curiozitatea față de ceea ce fac colegii, schimbul deschis de materiale și practici, dar și starea de sănătate fizică, pe care o tratăm de multe ori cu neglijență.

Elena Lotrean: Cred că Radu a spus aproape totul, aș vrea doar să adaug că avem în limba română multe expresii legate de stare. Inclusiv a te simți în stare. Și este legat mult de sentimente pozitive. E acel moment în care știi în adâncul tău că poți, că ai toate resursele pentru a face ceva ce contează, ceva cu sens. Aș vrea ca profesorii noștri să fie mereu în starea cea mai potrivită pentru a asigura contexte de învățare de calitate pentru copiii din fața lor. Dacă profesorii sunt fericiți predând, copiii oglindesc, preiau această stare, și vor fi și ei fericiți învățând.

Profesori fericiți. Este posibil acest lucru în școala românească?

Elena Lotrean: Da. De multe ori percepția fericirii se referă la absența obstacolelor. Ori tocmai ele sunt cele care ne ajută uneori să creștem, să ne dezvoltăm și să găsim soluții în afara cutiei. Putem avea profesori fericiți și înainte de a avea îndeplinite condițiile ideale pe care și le imaginează fiecare pentru fericire.

Radu Szekely: Deși nu sunt întrutotul de acord, se spune că pacea este absența conflictului. Dacă facem o paralelă, aș zice că fericirea este absența supărărilor, a frustrărilor majore. Ce îl poate face fericit pe un profesor? Nu cred că este vorba doar de performanța extraordinară a unui singur copil sau de WC-ul mutat din curte în interior sau de existența tablelor inteligente; acestea ajută într-o oarecare măsură, fără îndoială. Dar esențiale mi se par încrederea din partea superiorilor, a colegilor și a părinților, degrevarea de instrumentele de control birocratic pentru a se putea concentra pe sarcinile de predare-învățare, eliminarea sentimentului de singurătate pe care mulți îl încearcă în colectivele în care lucrează, existența nemijlocită a sprijinului atunci când apar probleme sau dificultăți, acordarea resurselor, inclusiv a timpului, pentru personalizarea învățării, toate acestea îl pot face fericit. Eu cred că, în marea lor majoritate, profesorii vor să-și facă treaba bine, vor să fie fericiți la locul de muncă; oamenii nu văd școala ca pe o vacă de muls din punct de vedere financiar, chiar dacă se spune că unii fac bani grei din meditații și afterschool. Marea majoritate se complac, efectiv, de mulți ani într-o stare de nefericire și nu renunță, pur și simplu, pentru că speră ca lucrurile să se schimbe. Există multă vocație printre acești oameni și e nedrept să nu li se acorde șansa de a fi fericiți acolo unde își îndeplinesc menirea, mai ales că de fericirea lor sau de frustrările lor depinde soarta unor generații.

Dar cum facem să avem elevi fericiți?

Radu Szekely: Elevilor trebuie să li se insufle fericirea, ei învață să fie fericiți, cum să fie fericiți. Nu sunt adeptul ideii că fericirea este egală cu dreptul de a face orice îi trece unui elev sau unui profesor, prin cap. Dimpotrivă, existența unor limite și a unor reguli poate favoriza fericirea fiecăruia și a celor din jur. Doar că aceste reguli și limite trebuie discutate, practicate și respectate de toată lumea. Apoi elevii au nevoie de empatie, la orice vârstă. Este uneori greu să fii empatic ca dascăl cu toți elevii, dar se știe că ajută foarte mult: un elev înțeles este mai ușor de motivat și de făcut fericit. Nu în ultimul rând, elevii au nevoie să fie observați, băgați în seamă, în general în proporții diferite. A fi ignorat te face, în cele mai multe situații, nefericit.

Elena Lotrean: Cred că profesorii au un mare rol în starea de bine a elevilor. Multe pornesc de la bucuria cu care vin profesorii la ore. Un elev va vedea imediat dacă ție îți place ce predai și poate de la acea scânteie de bucurie poți să trezești curiozitate și implicare. Fericirea elevilor poate avea tare multe surse: un răspuns bun, faptul că a rezolvat o sarcina mai dificilă, o provocare, o pauză atunci când e nevoie, o vorbă de încurajare. Profesorul poate fi mijlocitorul dintre lumi.

În alte țări există la școală ore de fericire. Copiii noștri ar putea avea astfel de cursuri? Cum le vedeți?

Elena Lotrean: În prezent în programa școlară există ore de dezvoltare personală încă din învățământul primar. Cred că sunt un moment foarte bun pentru a fi tratate astfel de teme.

Radu Szekely: Spuneam adineaori că fericirea trebuie insuflată elevilor, ei învață să fie fericiți. Dar nu cred că se poate include “fericirea” în planul cadru. Să tratăm aceste teme la ore din punct de vedere filosofic, da, dar fericirea este o stare care trebuie creată transversal, de toți cei cu care copiii vin în contact. Nu ține exclusiv de școală și cred că ar fi nedrept să punem pe umerii școlii această stare generală a unui copil sau tânăr. Însă este important ca școala în ansamblul său să creeze premisele pentru ca un elev să vină cu bucurie la școală, să se simtă fericit alături de colegi și profesori, să vrea să vină să învețe alături de ceilalți. Pe urmă, există viață în afara școlii, unde fericirea nu mai ține de profesor, ci de felul în care societatea îi tratează pe acești copii. Noi, ca educatori, avem obligația să transmitem regulile și limitele de care vorbeam mai devreme, astfel încât să ne asigurăm că toți recunosc în acțiunile proprii și ale celorlalți potențialul de a face fericit sau nefericit pe cineva.

Fundaţia Transylvania College a lansat, zilele trecute, la Târgu Mureş, împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Herlitz România, programul „Profesori fericiţi pentru România”, menit să reducă stresul în rândul dascălilor şi să aducă o stare de bine în clase.

Finnish Teacher Training Centre este un centru de formare continuă pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, de pe lângă Școala Primară Româno-Finlandeză din Sibiu.

Citește și:

8 COMENTARII

  1. Dumneavoastră credeți în vorbe goale?! Atât timp cât există licee tehnologice și dependența de numărul minim de copii într-o clasă, agresivitatea, programele școlare impuse, pensionarea la „vârsta morții”, teroarea zilei de mâine, răspunderea „cu capul” pentru examene naționale, (acestea din urmă, doar „pe umerii” celor doi-trei profesori care predau discipline „de examen”), toalete insalubre, clase și hall-uri neîncălzit e, cornuri alterate, praf neșters de ani întregi, epidemii, șoareci și șobolani etc. etc. etc., vorbim despre… fericire?!

  2. Profesorii ar fi fericiți dacă elevii i-ar respecta și nu le-ar răspunde obraznic.Elevii care se comportă astfel cu profesorii lor; nu sunt educați cum trebuie de părinții care la rândul lor nu respectă profesorii,Oricât de ,,deștept” ar fi un părinte,nu trebuie să încurajeze la copilul său prea alintat,violența față de profesor,neîncrederea în munca acestuia,lipsa de respect și recunoștință.Profesorii cu vocație și drag de copii,dau tot ce au mai bun din ei la ore,plus o parte din sufletul lor, din dorința de a educa elevii și de a-i învăța tot ce știu din domeniul lor.Iar părinții și elevii se comportă cu nemulțumire continuă și obrăznicie.Unde e fericirea și respectul profesorulu?

  3. Alți părinți sunt complet dezinteresați de copii.Nu vin la școală,nu iau măsuri dacă fiii lor se comportă urât și nu învață,îi trimit murdari și fără pachețel la școală.Iar la sfârșitul semestrului vin la școală și dau vina pe profesori pentru eșecul copilului lor.

  4. Am văzut la știri cum o doamnă profesoară a fost pălmuită de elevi,încuiată în clasă și filmată.Nimeni nu ia măsuri în favoarea profesorului în acest caz.Vina se dă tot pe profesor,nicidecum pe elevii delicvenți și familiile lor.

  5. Eu cred că ar trebui făcută o evaluare a cazurilor de elevi problemă,pentru că aceștia strică tot colectivul.Elevul cu probleme de comportament și părinții cu atitudine ostilă față de școală, ar trebui incluși în programe de educare, de consiliere din partea unor specialiști,apoi primiți în cadrul școlii.

  6. Eu cred că ar fi onorabil pentru un cadru didactic să iasă la pensie la vârsta de 55 de ani.Doar dacă dorește poate rămâne în continuare la catedră.Chiar dacă un profesor în vârstă are experiență,ar trebui să se țină cont de uzura psihică din învățământ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here