Metoda prin care o învățătoare își duce elevii la potențialul maxim. Oana Bogdana Bucșa a ieșit de pe ”șină” și predă la ore așa cum ”simte”

Oana Bogdana Bucșa este învățătoare la Școala ”Mihai Viteazu” din Șelimbăr și este adepta unei metode despre care spune că i-a schimbat viața. A aplicat-o la clasă, iar, la finalul a șase luni în care a lucrat atât cu elevii cât și cu părinții, a ajuns la ”rezultate extraordinare”. Metoda Feuerstein are în centru dezvoltarea inteligenței cognitive și emoṭionale și pornește de la ideea că, printr-o învățare mediată și cu multă răbdare, dăruire, înțelegere și implicare din partea dascălului și a familiei, copiii vor crește până la potenṭialul lor maxim. Oana Bogdana Bucșa este mediator Feuerstein din 2015 și ne povestește cum a transformat-o această metodă, dar și ce impact a avut în rândul elevilor și părinților. Este un profesor care predă altfel, trece dincolo de programă și își concepe astfel orele încât copiii să dobândească deprinderi și competențe de viață. Despre profesorii care nu ies din litera manualului, învățătoarea spune că sunt ”prea băgați pe șină”: ”Eu am ieșit de pe șină. Sunt un trenuleț liber, nu mi-e teamă de nimic.”

Oana Bogdana Bucșa (foto) a ajuns să descopere metoda creată de Reuven Feuerstein, psiholog și pedagog evreu, originar din România, pornind de la o preocupare pe care a avut-o dintotdeauna, aceea că ”nu este suficient să ne ocupăm doar de partea cognitivă sau de copiii capabili de performanță”.

”Totdeauna am simțit faptul că, atunci când canalul afectiv nu este liber, din punct de vedere cognitiv nu o să aducem niciodată copilul la potențialul maxim. Și atunci, m-am gândit la inteligența emoțională și cognitivă ca fiind pe aceeași treaptă, să le dau o măsură egală și le-am asemănat cu roțile de la bicicletă. Dacă o roată nu este bună, este strâmbă, degeaba cealaltă este bună pentru că bicicleta nu va funcționa. Am privit ca pe un tot unitar și am dat și inteligenței emoționale și celei cognitive o importanță la fel de mare pentru că m-am gândit întotdeauna de ce unii pot și alții nu pot.

De ce un om cu două facultăți ajunge să nu fie împlinit social, emoțional și de ce o florăreasă care vinde la colțul străzii este atât de împlinită și este atât de fericită și împarte atâta iubire celor din jur? Am zis că ceva nu este în regulă, ceva ne scapă. Și am dat de această metodă care a venit în întâmpinarea preocupării mele”, povestește învățătoarea.

Copiii, învățați să învețe

Reuven Feuerstein a creat metoda care îi poartă numele după ce a emigrat în Palestina, în timpul invaziei naziste, când le-a aplicat copiilor supraviețuitori ai Holocaustului testele statice care stabilesc IQ-ul. Ceea ce l-a surprins a fost că majoritatea copiilor păreau să fie în pragul retardului.

”Atunci și-a dat seama că aceste teste statice nu țin cont de factorii emoționali, sociali și a conceput o metodă care se referă la modificabilitatea structurală cognitivă. Practic, a-l învăța pe copil să învețe și a folosi anumite instrumente pentru ca el să se descurce în orice situații, să își poată formula strategii, astfel încât atunci când o strategie nu mai funcționează, el să o abandoneze și să apeleze la alta.

Pe de altă parte, el a mai gândit un aspect: faptul că metoda lui trebuie să fie desprinsă de orice conținut de învățare și a făcut niște seturi de fișe. Fiecare set de fișe pune în funcțiune cel puțin 3-4 operații ale gândirii și fiecare funcție cognitivă este descoperită pe parcursul lucrului cu aceste foi. Acestea sunt niște foi cu imagini, imagini de viață, situații reale în care copilul, adolescentul, poate și adultul se pot regăsi. Totul se verbalizează foarte mult și pentru rezolvare există mai multe instrumente – comparația, ilustrația sau organizarea punctelor.

Pe de altă parte, Feuerstein mai susține o teorie: învățarea mediată este extraordinară. Sub acțiunea corect mediată de o persoană care se pricepe, subiectul – elevul, adolescentul, adultul – poate să dezvolte o gândire logică, clară, poate să capete deprinderi de lucru sistematic prin obișnuința lui de a selecta esențialul de neesențial, deprinderi de lucru perseverent și a nu lăsa deoparte, de a-și formula strategii, de a deveni independent și descurcăreț în orice situație și practic de a învăța cum să învețe, cum să abordeze orice situație, orice conținut de învățare”, explică învățătoarea.

Părinții, primii mediatori

Oana Bogdana Bucșa spune că primii mediatori din viața copilului sunt părinții, ”numai că părinții din ziua de azi, trăind probabil într-o vreme de restriște, în care ei nu au avut, au mers pe ideea copilul meu să aibă, copilului meu să nu îi lipsească nimic.”

În acest fel, punctează învățătoarea, din posibili mediatori, părinții ”s-au transformat în persoane care fac mai mult decât este cazul pentru copiii lor”: ”Și astfel am ajuns să lucrăm cu generații de copii care nu au deprinderi de bază și ne-am tot gândit de ce. Și aceasta este cauza: părintele face mai mult decât este cazul, el a renunțat la a mai fi mediator pentru copilul lui. Dacă părinții ar fi mediatori folosindu-și instinctul de părinte, atunci copiii ar veni pregătiți emoțional, stima de sine ar fi acolo unde trebuie – mama are încredere în mine, mama știe că pot, mama știe că, dacă greșesc, mă strădui ca data viitoare să fac mult mai bine – copiii ar veni cu greșeala asumată, cu greșeala ca nefiind un topor deasupra capului și este total împotriva firii să greșești. 

Eu le explic copiilor că, din greșeală în greșeală, au ajuns marii oameni de știință să progreseze și să descopere lucruri extraordinare. Cred că noi avem greșeala în ADN și foarte greu vom reuși să renunțăm la ideea că greșeala este ceva îngrozitor. Și mereu îi pun pe copii să repete: a greși este omenește, să îți dorești ca data viitoare să fie mai bine este perfect, singura problema ar fi să nu îți pese că ai greșit, să conștientizezi că ai greșit și să perseverezi în greșeală. Da, asta nu ar fi OK. Însă dacă data viitoare greșești din nou, poate puțin mai puțin, apreciez progresul tău, este un pas înainte. Aceasta este ideea pe care mă duc”, precizează învățătoarea.

Metoda Feuerstein, la clasă

Primele lucruri despre metoda care avea să îi schimbe viața, după cum mărturisește Oana Bogdana Bucșa, le-a aflat de la psihologul Otilia Todor, fondatorul Asociației ”Feuerstein – Deschide-ți mintea!”, formator și decanul Facultăţii de Psihologie – Universitatea Spiru Haret din Brașov, iar, în urmă cu patru ani, a devenit mediator Feuerstein, pe un modul care se aplică atât adulților, cât și copiilor, inclusiv celor cu probleme de învățare. De anul acesta, din noiembrie, în România s-a deschis Centrul Internaţional de Formare Feuerstein România.

În 2017, învățătoarea a decis să aplice metoda la clasă. Elevii săi erau atunci în clasa a III-a și au participat, alături de părinții lor, timp de șase luni, la ”un experiment formativ”, în cadrul lucrării de gradul I pe care învățătoarea a susținut-o – ”Școala și familia, factori decisivi în dezvoltarea cognitivă și emoțională a școlarului mic – metoda Feuerstein”.

”Am lucrat timp de 6 luni cu părinții și copiii, am aplicat chestionare, am făcut întâlniri și am discutat foarte mult. Din punctul meu de vedere, toți părinții din ziua de azi ar trebui să fie perfect conștienți de rolul hotărâtor pe care îl au în dezvoltarea personalității viitorului adult din copilul lor. Se spune că o oră petrecută în familie, așa cum este petrecută ea – pe căruciorul de la magazin sau ochi în ochi, cu o poveste, cu un film, cu concluzii, cu o situație pe care o dezbat, cu o situație pe care a trăit-o copilul, cu o posibilă situație pe care o va trăi copilul – își pune amprenta în mod hotărâtor.

Degeaba stă copilul cu doamna, minunată cum este doamna, dacă acasă nu se întâmplă ce trebuie să se întâmple, copilul nu își astupă o parte din cămăruțele pe care trebuie să le astupe. Din punct de vedere emoțional, el nu este împlinit, nu este echilibrat, stima de sine nu este acolo unde trebuie, pentru că un copil învață printr-o oglindire cu adultul de lângă el, cel mai mult mama și tata”, explică Oana Bogdana Bucșa.

Întâlnirile cu elevii și părinții au avut loc în afara orelor sau în cadrul ședințelor cu părinții, iar copiii au început cu o testare inițială pentru a vedea care este potențialul fiecăruia și de unde se pornește. S-a lucrat săptămânal pe acele fișe, iar, la final, au fost aplicate din nou probele și au fost trase concluziile.

”La final, ideea a fost următoarea: s-au văzut efecte extraordinare în ceea ce privește implicarea în sarcină. Copiii se descurcau mult mai bine cu enunțul, nu săreau imediat că enunțul este foarte lung, este foarte greu. Și selectau datele esențiale de cele neesențiale. Din punct de vedere emoțional, lucrau foarte bine în echipă, se completau foarte bine unul pe celălalt, știau foarte bine să își asume greșeala, să-și analizeze plusurile, dar și minusurile. Își stabileau foarte bine obiectivele viitoare, iar rezultatele la învățătură au crescut, mă refer la calificative. Toată lumea a avut un vizibil progres”, descrie învățătoarea rezultatele aplicării metodei în rândul elevilor săi.

În plus, precizează Oana Bogdana Bucșa, copiii au ajuns să se ajute foarte mult între ei, ”a dispărut competiția aceasta cu care ei vin de altfel de acasă”: ”De la clasa I ei vor să știe cât a luat celălalt și Eu am luat mai mult decât tine... Am reușit să scoatem cu totul ideea de competiție. Nu ne interesează, important este cu ce rămâi, important este ca tu să știi că nota nu te definește pe tine ca om, ci arată cât de bine ești pregătit pe bucățica aceasta de materie. Asta este tot ce îți arată nota aceasta.”

Cum s-au schimbat părinții

Cât îi privește pe părinți, învățătoarea povestește că experiența celor 6 luni a adus o transformare și în rândul acestora: ”Au început să își dea seama că în maniera aceea, pe care am moștenit-o noi, de pe vremea ceaușistă, în care se taxează totul, se sancționează cea mai mică greșeală cu vorba, cu fapta, în care individualismul este la rang de cinste, nu funcționează. Totul merge nemaipomenit de bine dacă există vorba bună, încurajarea, optimismul, alăturarea părinților în jurul copiilor și tot acest triunghi magic părinte – dascăl – copil.”

Elevii cărora învățătoarea le-a spus tot timpul că ”vor schimba lumea” și să își susțină ”punctul de vedere cu curaj” sunt acum în clasa a VI-a și sunt în continuare ”altfel”.  ”Sunt extrem de creativi, de uniți. Sunt atât de uniți încât sunt vestiți în toată școala. Și acum, după doi ani, copiii sunt de vis și  cred că este dovada cea mai clară că această metodă este magică. Mie mi-a schimbat viața”, mărturisește Oana Bogdana Bucșa.

Despre cum i-a schimbat metoda Feuerstein viața, învățătoarea spune că, în primul rând, nu mai așteaptă de la oameni decât atât cât îi dau: ”Nu mai iau nimic personal, fac totul cât de bine pot și, dacă astăzi nu am putut destul, nu am de gând să mă simt vinovată pentru că a fost cu siguranță tot ce am putut să fac astăzi. Încerc să fiu impecabilă în tot ceea ce spun pentru că, dincolo de cuvinte, 80% este o mare de emoție, comunicarea non-verbală, iar dacă noi nu suntem impecabili în ceea ce spunem cu vorba și cu gândul, totul se transmite în univers și totul vine asupra noastră. Gândul nu are destinatar, mi-este clar acum acest lucru, se întoarce inclusiv la cel care emite. Și atunci, experimentând pas cu pas, mi-am dat seama că totul este mai ușor dacă ești mult mai simplu, mult mai onest, mult mai curat în vorbă, în gândire.

De multe ori, spun lucruri șocante, sunt foarte sinceră, sunt dezarmant de sinceră pentru că am văzut că oamenii au nevoie de asta. Oamenilor le este frică să le spună sincer altor oameni ceea ce cred. Pun o mulțime de măști și, la un moment dat, nu se mai regăsesc pe ei, nu mai știu cine sunt ei cu adevărat. Eu m-am redescoperit, m-am reevaluat, mi-am redescoperit potențialul meu adevărat și sunt pregătită să mă arăt oamenilor așa cum sunt eu: cu bune și cu mai puțin bune. Lucrul cu aceste fișe te transformă. Pe mine m-a cucerit.”

Planuri pentru un opțional de anul viitor

Acum, învățătoarea predă la clasa I. Încă nu a aplicat metoda cu care i-a crescut pe cei din generația trecută, însă intenționează să creeze un opțional pe care l-ar desfășura în anul școlar următor, după obținerea avizului necesar.

Până atunci, învățătoarea oricum integrează metoda în orele pe care le desfășoară. ”Toată abordarea mea și modul în care predau, în care gândesc învățarea este în manieră mediată. Nu eu sunt transmițător și ei iau informația de la mine”, explică Oana Bogdana Bucșa. Într-o astfel de abordare, copiii iau locul învățătoarei, ”predau lecții de consolidare”, au voie să-și exprime părerea și să-și contrazică profesorul, totul argumentat.

”Adevărul absolut nu îl deține nimeni, niciun răspuns nu este total greșit atâta vreme cât este argumentat corect. Și ei se întrec să găsească argumente, se întrec în a susține puncte de vedere în mod constructiv. Mi se pare genial ca un copil de clasa I să aibă curajul să facă lucrul acesta. Dar nici nu ține de curaj, ține de a da frâu liber potențialului pe care îl are.

Am copii foarte buni la desen, am copii extrem de muzicali, am copii foarte buni la mate, se ajută reciproc într-o manieră în care nici adulții nu reușesc să o facă. Le spun să fie curajoși și să nu le fie teamă de eșec. Care este problema dacă tu greșești acum? Dai răspunsul pe care îl consideri atunci. Colegii vin cu adăugirile și apoi formulăm răspunsul final. Toată lumea are de câștigat, toată lumea este îmbogățită, inclusiv eu. Și sunt atât de fericiți când observă aspecte pe care eu le neglijez… Sunt cei mai fericiți din lume, se simt atât de importanți și eu le spun: Vedeți, și doamna este om, are și calități, are și defecte, are și zile mai bune și zile mai puțin bune. Vedeți cât de importanți sunteți pentru mine, cât de mult mă ajutați? Extraordinar! Știți cum se duce potențialul lor? Fantastic!”, povestește învățătoarea.

Basmul terapeutic, la început de an 

O altă regulă în clasa învățătoarei din Șelimbăr este că ”orice probă de evaluare se discută în familie, toate aspectele bune se laudă și aspectele mai puțin bune se observă în amănunt”. ”Aici ne interesează să acordăm ajutorul pentru că Tu ești un copil excepțional, ai nevoie doar de un pic de sprijin. Minunat, felicitări! Aceasta este abordarea corectă.”

Despre modul în care se desfășoară orele de Dezvoltare personală, aflăm că elevii de clasa I sunt antrenați în foarte multe dezbateri, pornind de la o situație reală, trăită sau observată de ei, sau sunt provocați cu ”povești terapeutice”. De altfel, fiecare an școlar începe cu un basm terapeutic, povestește învățătoarea: ”Acel basm se spune în prezența părinților și a copiilor, este practic ca o oră deschisă. Așa debutează prima zi de școală. Ori joc teatru cu păpuși – anul acesta am avut păpuși de deget – ori joc teatru cu păpuși de plastilină, ori, în timp ce spun povestea, desenez pe tablă. În urma poveștii discutăm, tragem învățăminte, concluzii și, în general, afișăm concluziile pe perete și, tot anul școlar, acelea sunt obiectivele noastre de urmat în funcție de cum am ales eu basmul terapeutic pentru problemele pe care eu le prevăd pentru vârsta aceea, pentru anul școlar respectiv.”

Ora de comunicare este organizată tot în jurul poveștilor, ”se dezbate mult, copiii formulează multe idei”. ”Însă alfabetul, literele și numărul literelor din alfabet te presează să te duci cu litera și ziua și nu avem timp de povestit precum ne-am dori”, explică învățătoarea. Ritmul pe care îl impune programa școlară nu o oprește însă pe învățătoare să rupă firul lecției ori de câte ori un copil are o curiozitate, pune o întrebare sau apare o noțiune pe care elevii nu o cunosc.

Ieșirea de pe șină

S-a întâmplat la ora de comunicare, unde o literă ”necunoscută”, apărută într-o propoziție formulată de un copil, a răsturnat lecția zilei. Sau la matematică, când copiii de clasa I au aflat ce este o fracție, pornind de la o pizza pe care au mâncat-o împărțind-o în două. ”Să știți că nu mi-e teamă, după atâția amari de ani de carieră, să abandonez subiectul pregătit dacă elevii sau situațiile problematice create în clasă îmi oferă un subiect care cred că ar fi mult mai eficient”, spune Oana Bogdana Bucșa.

”Când simt, fac ce simt”, adaugă învățătoarea care merge dincolo de manual și care spune că cei care nu fac acest lucru ”sunt prea băgați pe șină”: ”Și eu am fost. Soțul meu spunea: Sistemul acesta v-a băgat pe șine, ca niște trenulețe sunteți. Și sunteți speriate ca de bombe și băgate pe șine. Și eu am ieșit de pe șină. Sunt un trenuleț liber. Nu mi-e teamă de nimic.”

Oana Bogdana Bucșa spune răspicat că există ”teamă în învățământ” pentru că este ”o mare problemă” dacă depășești programa, dacă nu ți-ai urmat programa… ”Credeți-mă, chiar nu mă doare capul. Dacă eu simt că, în momentul acela, este oportun să fac treaba aia, păi o fac, poate să pice Guvernul… Mi-e indiferent. Poate să vină cine vrea și să mă condamne pentru că eu am gândit lecția în felul acela.”

Ore pe muzica lui Edvin Marton

”Eu mă duc foarte mult pe dezvoltarea copiilor ca oameni – completează învățătoarea din Șelimbăr – și le spun mereu că am mare încredere în ei. Este nevoie de multă implicare și de responsabilitate. Dacă tu stai cu ochii pe ceas, să rupi ușa, nu faci nicio brânză.”

Copiii știu de la învățătoarea lor că pot reuși în tot ceea ce fac, iar despre ”trebuie” și ”așa trebuie”,  învățătoarea este categorică: ”Nu tot ce trebuie trebuie. Eu am de gând să nu mai trebuiască tot ce știam că trebuie. Și mă simt un om atât de liber. Nu pot tot timpul, dar le-am spus cu subiect și predicat copiilor că sunt lucruri care trebuie, lucruri care nu trebuie și că ai voie să spui că Acum n-aș prea vrea să fac asta…”

Pe de altă parte, tot procesul de predare-învățare se derulează într-o atmosferă relaxată, în care copiii ascultă și lucrează adesea pe muzică, având deja preferințe muzicale. ”Ascultăm Mozart, Vivaldi, Edvin Marton. Doamna ne place muzica în care este cu prietenul lui, patinatorul – Aia să ne-o puneți!”  Învățătoarea își amintește de modul cum a desfășurat orele anul trecut, când copiii erau în clasa pregătitoare. Inspirată de orarul personalizat creat de o învățătoare din Bacău, a făcut în fiecare zi ”o altă zi”. Într-o săptămână, copiii aveau ”o zi a camerelor secrete”, o zi a ceaiului de lectură, o zi a experimentelor, iar vinerea era ziua dansului: ”10 minute ne rupeam și dansam… Dansam și eu, și doamnele de serviciu mai veneau… Nu vă puteți imagina ce impact a avut.”

O altă activitate care le-a plăcut celor mici a fost ”borcanul cu nuci”, cu ajutorul căruia erau răsplătite comportamentele frumoase. La finalul săptămânii, copiii puneau câte o nucă dacă ”regulile de comportament au fost ținute”, iar când se umplea borcanul, primeau o surpriză. În timp, în borcan au ajuns și ouă de ciocolată, dar și mesaje personalizate din partea învățătoarei care i-au surprins plăcut pe copii.

”Ce pot face eu pentru acest copil?”

Oana Bogdana Bucșa este de 22 de ani la catedră. Este la a doua generație la școala din Șelimbăr, după ce, ani la rândul, a făcut naveta la Săliște sau în diferite școli din mediul rural, unde a predat și la clase simultane.

”Sunt călită. Am văzut de toate și am lucrat cu tot felul de copii. Concluzia mea este următoarea: Te uiți la copilul din fața ta și te gândești ce pot eu să fac independent de program, cerințe, manual, inspectorat, auxiliare, minister… Ce pot eu să fac pentru acest copil ca el să fie adaptabil social, ca eu să îl instrumentez să învețe așa cum poate el, ca potențialul lui, atât cât este, să fie vizibil și să se ridice până acolo unde este posibil să se ridice.

Ce pot face eu pentru ca el să devină un adult responsabil… șofer de tir, vânzătoare la colțul străzii, gunoier, profesor universitar, orice ar fi el, dar să aibă coloană vertebrală, să știe să își facă treaba așa cum trebuie, cap-coadă, care este treaba lui, să știe să lucreze în echipă, să nu își dorească să își asume un succes doar personal, să știe că succesul colectiv este cel mai dulce succes. Să fie săritor, să fie prietenos, amabil și să știe că vorbele pot să doboare mai mult decât o piatră. Eu când mă uit la un copil, asta gândesc: ce pot face eu pentru acest copil? Așa cum este el, așa cum este mediul din care vine el…”, mărturisește învățătoarea Oana Bogdana Bucșa.

Despre generațiile actuale de copii și schimbarea profesorilor:

”Părinții sunt foarte importanți. Dacă noi suntem așezați, dacă noi suntem cumpătați, dacă noi am fost cu ei și suntem cu ei dincolo de cuvinte, atunci ei sunt tihniți. Sunt așezați, sunt calmi, nu au nimic de urlat… Copilul nu simte nevoia să lovească, nu simte nevoia să spună o vorbă urâtă, chit că primește o atenție, dar nu atenția pe care o aștepta el. Dacă ei sunt tihniți, vin liniștiți la școală.

Dacă noi la ciclul primar ne mai ocupăm de roata din față, inteligența emoțională, la gimnaziu, foarte puțini dascăli mai dau doi bani pe așa ceva și îi tratează de pe înălțimea soclului pe care se cațără cu aroganță și cu superioritate. Or, lucrăm cu altă generație de copii, a funcționat cu unii, nu mai funcționează cu alții. Copiii aceștia au altă personalitate, copiii aceștia sunt digitali nativ și au nevoie de experiențe interesante. Eu dacă nu folosesc tabla interactivă, nu facem glume sau jocuri… Eu trebuie să fiu tare interesantă și folosesc dublă energie pentru a preda o lecție pe care am predat-o și cu 5 ani în urmă. Pentru că vorbim de altă structură cognitivă.

Copiii aceștia au altă structură cognitivă decât cei de acum 5 ani. Și atunci dacă acești profesori de la gimnaziu nu reușesc să se adapteze, rezultatul este acesta: copii dezinteresați, copii care spun că mai bine studiază acasă un ceas decât să piardă la școală șapte ceasuri și să vină acasă și să le trebuiască meditații pentru că nu pricep nimic. Automat se strică atmosfera în familie pentru că majoritatea părinților nu știu să gestioneze astfel de situații. Ori dau vina pe profesor, ori iau copilul în balon. În ambele cazuri, are de pierdut copilul.

Ce mă îngrijorează pe mine: deja ne apropiem de o generație care vor fi ei părinți și acei copii care vor fi părinți vor educa ei copiii în maniera aceasta. Toată lumea zice schimbare, să vină schimbarea… Lasă, domne, schimbarea! Schimbarea vine din tine! Ai luat o decizie? Fă altceva! Nu mai aștepta șapte mii de materiale de la școală, de la stat, de la Guvern, de la inspectorat, de la director… Nu mai aștepta multifuncționale și imprimante color! Fă ceva, fii creativ, fii cu ei, fii pentru ei, fii empatic, fii aplecat spre doleanțele lor! Atunci când te întreabă, sari într-un picior de bucurie că te întreabă, nu-i spune că tu ai de predat ora… Asta mă supără cel mai tare: Nu pot să îți răspund pentru că eu am de predat lecția. În ce constă lecția ta dacă nu în a lămuri un copil care a îndrăznit să ridice mâna sus? Ce altceva mai bun ai tu de făcut pe lumea asta?”

Foto: Oana Bogdana Bucșa 

Citește și: 

• Învățătoarea din Bacău care a creat un orar personalizat pentru elevii săi: ”Cred în învățarea bazată pe bucurie mai mult decât în orice altă strategie”
• Emoțiile unei învățătoare în fața surprizei pregătite de elevii săi și de părinți: ”Astea sunt momentele care contează foarte mult” VIDEO
• Învățătoarea din Brașov care predă ”inteligența emoțională”. Oana Oana crede în schimbarea la firul ierbii și în educația cu ”dragoste pentru copii”