Gabriela Șerban este învățătoare în Ploiești și este creatoarea ”Clasei de poveste”. Consuela Colțan predă în București și a devenit cunoscută pentru ”Școala marionetelor”. Două învățătoare care ”scriu” povești la clasă pentru a-i face pe elevi să se implice, să învețe mai ușor și să vină cu drag la școală. Gabriela Șerban și Consuela Colțan au fost invitatele Corinei Popa, fondator al ”Școlii de gramatică”, într-o emisiune BiziLiveTV, din care am selectat câteva gânduri, idei despre meseria de profesor și despre ceea ce înseamnă școala altfel.
Corina Popa: ”Pentru noi, catedra este sfântă pentru că, oricâte griji am avea, oricâte probleme am întâmpina, orice ar fi în spate, trebuie să rămână dincolo de ușa clasei pentru că avem 35 de priviri ațintite asupra noastră și trebuie să fim acolo pentru ei, trebuie să renaștem odată cu fiecare dintre ei și să îi ajutăm să se descopere. Descoperindu-se pe ei, ajung să îi descopere și pe ceilalți.”
Bucuria de a învăța și lucrurile făcute cu iubire
Consuela Colțan: ”Copiii vin la școală cu bucuria de a învăța și cu multă curiozitate. Nu știu ce se întâmplă pe parcurs… Dispare sau se estompează, dar noi am vrea ca această bucurie să se mențină cel puțin până în clasa a IV-a și chiar mai departe.”
Gabriela Șerban: ”Din iubire și cu iubire, lucrurile se vor construi. Nu cred că procesul de învățare poate funcționa într-o stare de disconfort și, dacă funcționează, funcționează pe un termen scurt. Dar este un proces de învățare superficial care nu va dăinui în timp. Dacă el este însă bazat pe un etaj emoțional stabil, pe o dorință de a cunoaște cât mai mult, pe o stare de bine creată din inimă și cu inimă, sunt convinsă că învățarea poate fi profundă și va ajuta și în următoarea etapă, cea a gimnaziului.”
Norocul unei meserii
Corina Popa: ”Venim la clasă cu iubire, prin iubire ajungem să dăruim bucurie, iar această misiune ne-ar conduce să prețuim meseria pe care avem norocul să o avem, căci catedra e sfântă.”
Gabriela Șerban: ”Suntem niște oameni norocoși pentru că avem fericirea de a trăi zi de zi alături de niște suflete foarte sincere. (…) Povestea noastră nici măcar nu este despre noi, este despre copii. Noi suntem doar cei care înlesnesc pentru acești copii un proces de învățare care trebuie să fie profund, sigur, curat și care, dacă este încorporat într-o prăjitură dulce și frumoasă, cu puține emoții și sentimente, nu are cum să nu fie un proces productiv.”
”Măștile, inutile în fața copiilor”
Corina Popa: ”Copiii realizează că, atâta timp cât le transmiți bucurie, cât ai de unde dărui, înseamnă că există acolo un preaplin, oricum l-am numi… Ați vorbit despre fericire, despre bucurie… Nu cred că înțeleg ei poveștile filosofice din spate, dar simt, vorbim despre o intuiție. Nu-i putem minți. Nu putem spune că profesorul la catedră este un actor care intră într-un rol. Și un actor trebuie să evite manierismul, prefăcătoria, apoi un profesor care trebuie să lase măștile deoparte pentru că sunt inutile… Ne chinuim câteodată atât de mult să construim scuturi și măști și se dovedesc inutile în fața copiilor.”
Școala este acasă
Gabriela Șerban: „Noi, învățătoarele, suntem niște profesori mai speciali și spun asta, nu ca pe o laudă, ci, pur și simplu, pentru că noi avem privilegiul de a trăi zilnic cu o altă familie de-a noastră. Noi trăim cu acești copii care fac parte din viața noastră, noi nu putem juca un rol. Pe lângă sinceritate, copiii au și o capacitate de analiză foarte profundă a lucrurilor, iar partea aceasta de a trăi jumătate din zi cu ei, de a-i vedea când sunt triști, când sunt bucuroși, toate ne fac să fim niște oameni norocoși. Noi mergem acasă. Noi când mergem la școală, nu suntem la job, nu suntem actori… Meseria acesta înseamnă, în primul rând, să îți pese. Meseria mea este despre ei (n.red. – despre copii), nu despre mine.”
Atingerea competențelor, în spatele poveștilor
Gabriela Șerban: ”Proiectele nu sunt făcute doar de dragul de a crea o stare de confort și de bine. Noi, până la urmă, nu suntem animatori de petrecere, noi suntem mentori, suntem poate primele modele, după doamna educatoare, în viața copiilor. De la noi pleacă un proces de învățare. Și nu doar de la noi, pentru că nu mai suntem profesorul unic. Știm foarte bine că, astăzi, copiii sunt la un click distanță de informații. De aceea, pentru că nu suntem profesorul unic, noi trebuie să construim niște lecții care să aibă o structură foarte clară în atingerea competențelor. Este ceea ce ne motivează: să creăm lucruri care, în spatele imaginii frumoase, are un obiectiv clar și precis: atingerea competenței școlare.”
O lecție învățată de copii la școală
Consuela Colțan: ”Visul poate deveni realitate dacă credem în el, dacă muncim foarte mult să îl realizăm și dacă avem încredere în noi. Trebuie să ne urmăm visul, pentru că, până la urmă, se va îndeplini.”
Dacă elevii greșesc…
Consuela Colțan: ”Avem voie să greșim. Copiii mei au voie să greșească și învățăm din greșeli. (…) Acel caiet impecabil este un mod de a-i face pe copii să fie ordonați în tot ceea ce fac, să fie organizați… De aici vine ordinea și în gândire, și în ceea ce pun pe hârtie. Și chiar dacă greșim, nu este nicio problemă. Deși mulți copii sunt perfecționiști și vor să fie totul impecabil….”
Puteți urmări AICI întreaga emisiune cu cele două învățătoare.
Citește și:
- Ceainăria din clasă. Învățătoarea care și-a invitat elevii la un ceai și turtă dulce de ziua lui Eminescu FOTO&VIDEO
- Clasa de poveste a învățătoarei Gabriela Șerban. Copiii au fost actori în povestea lui Creangă și au învățat cu ajutorul ”pânilor”
