Povestea unui festival. O concluzie, după trei zile petrecute alături de profesori: ”În educație, încă mai există speranță”

0
Foto: SparkNews.ro

Festivalul Educației a adus la Timișoara profesori care cred în schimbare și care vor să demonstreze că școala se poate face altfel, cu metode noi, adaptate generațiilor de astăzi. Învățători, profesori de gimnaziu sau de liceu au venit să se cunoască, să împărtășească experiențe, să învețe și au plecat, spun ei, mai ”energizați” și mai ”bogați”. Într-o atmosferă caldă, încărcată cu multe povești, proiecte și idei, festivalul a adus inspirație, creativitate și bucuria multora de a duce la clasă un alt mod de predare, cu lecții care să trezească interesul copiilor și plăcerea de a veni la școală. 

Este important să investim în noi și să căpătăm încredere în noi”. A fost unul dintre primele lucruri spuse pe scena Festivalului Educației, organizat de Asociația ”Inițiativă în educație”, care și-a propus un schimb de bune practici, răspândirea de idei și crearea unei comunități care se implică în mod real în schimbare.

Profesori veniți să ”învețe” și oameni dornici să împărtășească metode și strategii pentru o școală altfel în România au umplut o sală din Timișoara, din care au răzbătut ”puterea lui împreună” și dorința de a face o educație de calitate.

Pe scena festivalului de la Timișoara au urcat oameni cu povești despre comunitățile din care fac parte, despre proiecte derulate în școli, dar și cu propuneri de reinventare a lecțiilor. Există o ”Școală a celor 7 petale”, la clasă poate fi aplicat ”Jocul păcii mondiale”, iar elevii sunt încurajați să citească în moduri cât mai atractive pentru ei. Într-un proiect desfășurat în mai multe școli din țară, ”Citește după cei 7 ani de acasă”, am văzut elevi citind în spații neconvenționale, pe treptele școlii, în troler și chiar într-o sală de judecată. Am descoperit de asemenea profesori care cred cu adevărat în relația cu părinții. O profesoară de română din Timișoara a creat un Club al părinților și a deschis, alături de colegi voluntari, un after school gratuit, în care vin și elevi de liceu pentru a lucra cu cei mai mici, din ciclul primar. ”Munciți foarte mult cu părinții!”, a fost sfatul unei profesoare.

Pe aceeași scenă au fost relatate și povești despre cum copiii învață programare de la voluntari, dar și inițiative ale părinților ori ale unor oameni din zona non-guvernamentală care susțin, prin diferite proiecte, educația, școala ori vin în ajutorul copiilor care provin din mediile defavorizate.

Și am mai văzut multă conectare între profesori. O zi la festival a însemnat și un ”joc” pentru cunoaștere și energizare. Așa cum trebuie să se întâmple și într-o sală de clasă. Un joc în urma căruia s-a ajuns la concluzia că acolo unde există pasiune, există și energie, iar energia poate fi transpusă în ore dinamice, creative, cu metode care îi implică pe elevi și nu-i lasă să se plictisească.

Din atelierele festivalului…

O călătorie printre atelierele organizate în cadrul festivalului a scos la iveală faptul că, în școala românească, învățarea se poate face și altfel. Facilitatori veniți din diferite orașe au transformat atelierele festivalului în adevărate săli de clasă, în care profesorii au învățat, au făcut schimb de experiențe, au exersat metode de predare și au aflat cum se pot schimba ei pentru a produce o schimbare la clasă.

La atelierul ”Îndrăznesc nonformal la clasă”, susținut de profesoara de engleză, Adriana Bârcean, profesorii au intrat în sală în pași de dans și, într-o explozie de stare de bine, au fost provocați să descopere ”nonformalul” la clasă.

Învățătoarea Consuela Colțan a venit de la București cu ”Școala marionetelor” și a transformat întâlnirea într-o adevărată scenă de teatru, în care profesorii au fost actori, s-au ”jucat” și au experimentat noi metode de predare.

”Joaca cu folos” i-a adus pe profesori în fața unei învățătoare din mediul rural, Anca Dediu, care face magie la clasă, cu multe jocuri și activități educaționale, într-un spațiu prietenos, creat chiar de învățătoare.

Despre puterea inteligenței emoționale s-a discutat la atelierul învățătoarei Claudia Badiu, o întâlnire cu povești și experiențe ale unor profesori care vor să intre cu bucurie la clasă, pe care să o transmită și elevilor lor.

”Emoțiile duc la lucruri magice!” A spus-o Anca Simion, o învățătoare din Cluj-Napoca, absolventă de liceu de muzică și pianistă, care le-a vorbit profesorilor despre starea de bine a elevilor prin emoții și muzică. Pe un fond muzical în surdină, a fost experimentată starea de bine, într-o ”oră” care a debutat în aer liber.

Tot Anca Simion a ”predat”, alături de profesorul de matematică din Reșita, Ovidiu Bădescu, ”mentalitatea deschisă”, un atelier în care s-a explicat ce înseamnă mentalitatea deschisă în educație și cum poate să se schimbe fiecare profesor în parte.

La atelierul susținut de Mădălina Hodorog s-au inventat metode de predare. Grupați în echipe, profesorii au fost provocați să creeze și să propună metode, pe baza câtorva obiecte, ca piesele de Lego sau… un ghem, scotch și hârtie. Pentru câteva zeci de minute, dascălii au fost elevi, au exersat și, la final, au ales metoda cu care vor merge la clasă și pe care o vor aplica. Informațiile pot fi prezentate și învățate și altfel decât ”cu creta”, a fost ideea de la care a pornit Mădălina Hodorog.

Cum poate fi predată istoria într-un mod plăcut, și nu prin memorare ori prin lecții lungi, plictisitoare, dictate ori scrise pe tablă, s-a discutat la atelierul Adrianei Bălaj, profesoară de istorie. Jocul, corelarea cu viața cotidiană, munca în echipă, feedback-ul, predarea interdisciplinară și dezvoltarea inteligenței emoționale sunt ingredientele care ar trebui să se regăsească la ora de istorie și care îi vor ajuta pe copii să descopere această disciplină.

Atelierele Festivalului de la Timișoara au adus în atenție și alte metode și abordări educaționale, de la cele de comunicare nonviolentă sau de pedagogie muzicală, până la leadership-ul în managementul școlar (un atelier adresat directorilor), dar și ceea ce înseamnă mindfulness pentru profesori.

Despre lucruri noi, ”frici”, inspirație și energizare

Ce spun profesorii despre atelierele la care au participat? I-am întrebat pe câțiva dintre ei, iar feedback-ul lor demonstrează că Festivalul de la Timișoara nu a reprezentat un eveniment de bifat pe hârtie și atât.

Alexandra Daniela Popescu, învățătoare: ”Am participat la trei ateliere super faine din toate punctele de vedere. Am venit la acest festival cu atât de multe așteptări, curiozități și mi-au fost depășite. Nu credeam că se poate întâmpla. De la primul atelier al doamnei Colțan de unde am învățat că fiecare dintre noi, cei care lucrăm cu cei mici, suntem niște actori la clasă. La atelierul doamnei Dediu de unde am învățat cât de frumos și cu câtă ușurință putem transmite informații prin joc, iar la atelierul doamnei Simion am fost uimită cât de energic a fost totul și cât de repede ne-a transmis și nouă starea dânsei. Pe lângă aceste ateliere minunate, m-am bucurat enorm să cunosc cadre didactice care îmi împărtășesc aceleași idei, dar mai ales aceleași „frici”. Fiind cadru didactic în primii ani la catedră, mă întreb mai mereu: „Oare fac bine ceea ce fac?”, „Oare am făcut tot ce am putut?” Și aici mi-am dat seama că nu sunt singura care are aceste frământări. Am descoperit oameni minunați, care fac lucruri extraordinare pentru copii. Am plecat de la festival plină de speranță și cu foarte multe idei. La anul, sper să ajung și la celelalte ateliere la care nu am participat anul acesta.”

Pamela Popa, profesoară de engleză: ”Mi se pare că tot ce s-a întâmplat acolo a fost energizant. Cred că este nevoie din când în când sa ne batem singuri pe umăr și să ne încurajăm ca să mergem mai departe și simt că festivalul fix asta a făcut. Ne-a adunat împreună pe mai mulți profi (ne)buni, motivați și entuziaști și cred că, în timp foarte scurt, am reușit să împărtășim din experiențele și energia noastră. Mi-a plăcut ce a zis una dintre fete, la finalul workshop-ului cu Mădălina – Nao care este secretară la o școală, nu profesoară – că încă mai există speranță, că vede profesori chiar interesați de elevi și de ce să le ofere. Îmi place să fim speranța.”

Monica Toader, învățătoare: ”Sunt bucuroasă și mulțumită că am avut această oportunitate și nu am ratat-o. M-am întâlnit cu oameni care-mi sunt modele, cu care eu colaborez de ceva timp. Am cunoscut și oameni minunați implicați în ceea ce fac. A fost un weekend petrecut cu folos… Inspirație, bune practici în scopul creșterii calității educației. Educația poate crește un om, transforma o comunitate și schimba lumea.”

Tabita Bucur, învățătoare: ”Atelierele mi-au adus inspirație pentru primul an. Am învățat tehnici de comunicare nonviolentă care mă ajută la managementul clasei, jocuri care mă ajută să prezint informația într-un mod captivant pentru copii și exemple de creara a unor situații de învățare care transmit o stare de bine. Pe lângă asta, am cunoscut oameni pasionați de ceea ce fac și mă simt motivată să aplic ceea ce am învățat la clasă, să creez o atmosferă cât mai plăcută pentru învățare și să particip în continuare la evenimente de genul acesta.”

”Există învățare acolo unde avem interacțiune”

La final de festival, după trei zile în care am văzut și liceeni veniți să cunoască modele care îi pot inspira și am asistat chiar și la momente artistice susținute de elevi, un lucru a devenit cert. Prin dialog și împreună, în educație se pot întâmpla lucruri bune, iar ele trebuie răspândite. Andrada Mazilu, președintele Asociației ”Inițiativă în educație”,  o învățătoare care investește timp și energie în promovarea educației și în crearea unei comunități pentru educație, spune că tot ceea ce simte este ”o bucurie de nedescris”:

”Activitățile au fost valoroase pentru participanți, oamenii au învățat lucruri noi și au plecat de la festival cu tolba plină de speranță. Există învățare acolo unde avem interacțiune și am simțit că acea comunitate despre care vorbeam în prima zi a mai crescut pe parcursul acestor două zile. Echipa inEDU și voluntarii au depus o muncă uriașă. Răsplata noastră a fost feedback-ul primit de la participanți, îmbrățișările de final, gândurile bune. Au fost persoane care ne-au contactat pentru a deveni ulterior voluntari și membri în ONG. Le sunt recunoscătoare facilitatorilor și celor care ne-au împărtășit din cunoașterea lor, partenerilor și celor care ne-au susținut. Acest festival a fost făcut de comunitate, pentru comunitate în comunitate. Promit că vom reveni și cu a doua ediție.”

Foto: SparkNews.ro

SparkNews.ro va relata, în perioada următoare, câteva dintre inițiativele și proiectele prezentate la Timișoara, dar și povești ale unor profesori care au participat la festival.

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.