Învățătoarea din Brașov care predă ”inteligența emoțională”. Oana Oana crede în schimbarea la firul ierbii și în educația cu ”dragoste pentru copii”

2
Foto: facebook.com

”Dacă am ales să fim profesori să o facem cu dragoste pentru copii. Nu mai simțim că ne place, mergem altundeva, pentru că noi nu lucrăm cu obiecte, noi lucrăm cu oameni.” Sunt cuvintele unei tinere învățătoare din Brașov, care face o educație altfel și crede că în meseria de profesor este nevoie de pasiune, determinare și mult zâmbet. Oana Oana este ”prietena” elevilor, într-o clasă în care ”nu se țipă” și cu ore în care se pune accent pe inteligența emoțională. Învățătoarea a avut chiar un opțional în acest sens cu elevii din generația trecută și îl va relua. Este un profesor care predă interdisciplinar, nu ”se ține de orar”, dar se asigură că, la finalul unei zile, a atins toate obiectivele și competențele propuse. În timpul liber, Oana Oana desfășoară ședințe mamă-tată-copil și spune că nu este adepta competiției. Notele primite de copii sunt confidențiale, iar elevii au învățat că o notă nu reflectă tot timpul ceea ce știi.

Oana Oana (foto) are aproape 32 de ani, este la catedră de 10 ani și predă la Școala nr. 13 din Brașov. Anul acesta, este învățătoare la clasa pregătitoare pe care a numit-o ”Clasa zâmbăreților”. Numele l-a ales pentru că este un profesor ”tot timpul cu zâmbetul pe buze”, dar și inspirată de ideea unor jurnaliști care spuneau, la un moment dat, că ”dacă s-ar inventa o metodă de predare prin zâmbet”, cu siguranță învățătoarea ar excela. Copiii o strigă pe nume și îi spun exact așa:”Oana Oana”, povestește amuzată învățătoarea.

Oana Oana a ales să fie învățătoare din pasiune. Nu a terminat liceul pedagogic, deși și-ar fi dorit, și este absolventă de liceu la Filologie. Și-a dorit însă foarte mult să învețe copiii: ”A fost visul meu de când eram mică”. A urmat facultatea la Brașov și aici a descoperit subiectul ”inteligenței emoționale” pe care l-a adus, ca dascăl, la clasă.

Opționalul ”Inteligență emoțională”

Acum doi ani, când elevii din generația trecută erau în clasa a III-a, învățătoarea a desfășurat opționalul ”Inteligență emoțională” și, dacă ar putea, l-ar transforma într-o  disciplină de bază, obligatorie. La aceste ore, copiii au avut parte de adevărate lecții de viață, în care au învățat cum să se comporte și să reacționeze în situații-limită, pornind de la exemple din viața lor. ”Când aveau o tristețe, o teamă, un moment de furie, discutam. Niciodată nu le-am dat teorie, nu le-am spus ce este inteligența emoțională și hai să scriem pe tablă, în caiete… Niciodată. Studiam cazuri concrete”, povestește învățătoarea. Așa au ajuns copiii să afle și să discute despre cele  trei tipuri de comportamente: pasiv, atunci când taci și accepți ceea ce ți se întâmplă, chiar și jigniri, cel agresiv și, calea de mijloc, cea potrivită, asertivul.

”Inteligența emoțională am legat-o de asertivitate pentru că nu se poate una fără cealaltă și, timp de 5 ani, de câte ori intervenea ceva, ne aduceam aminte cum trebuie să reacționăm în situația respectivă. Nu este ușor. Reluam situații concrete și îi puneam să reacționeze cum cred ei pe moment și apoi cum ar trebui să răspundă și să formuleze un răspuns asertiv. Le venea foarte greu, dar au învățat că dacă pun un ton potrivit, dacă se pun în locul celuilalt și spun celuilalt ce au simțit, lucrurile stau altfel. Nu toți înțeleg din prima zi, dar important este să fii consecvent.

A fost o oră pe săptămână, dar copiii știu că opționalul acela este pe întreaga viață. Pe de altă parte, doar teoretic a fost un an de zile, pentru că, în realitate, acesta a fost integrat în toate celelalte ore. Noi discutam în fiecare zi”, spune Oana Oana.

Notele, știute doar de elev și părinți

Generația care a urmat opționalul de ”inteligență emoțională” este acum în clasa a V-a, iar copiii vin fericiți să îi spună învățătoarei că sunt lăudați de profesori. În cei cinci ani în care i-a avut elevi, învățătoarea nu a spus niciodată în clasă ce note a obținut fiecare copil. Fiecare și-a știut nota lui și, pentru că lucrurile aveau să se schimbe în gimnaziu, i-a pregătit pentru asta. ”Eu le-am spus tot timpul că, din clasa a V-a, lucrurile vor sta altfel: <Voi cinci ani ați învățat să vă respectați, ați învățat că sunteți diferiți, ați învățat să îl acceptați pe celălalt și să îl ajutați, în clasa a V-a nu o să fie un șoc pentru voi>. Și tot discutând lucrurile acestea, acum au venit la mine și mi-au spus: <Domnișoara, să știți că domnii profesori vă imită și nu strigă notele tare și nu ne înjosesc…>

Mi-a plăcut că au preluat și profesorii lucrul acesta și acolo unde profesorii noi nu fac asta, copiii au învățat că nu trebuie să râdă unul de celălalt, că o notă proastă nu înseamnă o etichetă pusă unui coleg, că este posibil să ai niște momente mai proaste, să fi trăit ceva neplăcut sau să nu fii pregătit pentru ziua respectivă, dar poți repara”, explică învățătoarea.

Deși părinților li s-a părut, la început, neobișnuit faptul că notele sunt confidențiale, până la urmă au înțeles și au văzut că este mult mai bine, povestește învățătoarea. Însă, nu toți profesorii sunt așa. ”<Cum să nu spun, dar trebuie să spun, să îl ridic în slăvi pe cel care a reușit și pe cel care nu a reușit să îl pun la punct!> Încă mai există mentalitatea aceasta tradițională pe care am trăit-o și noi când am fost copii și nu ne-a fost bine”, constată cu amărăciune învățătoarea din Brașov.

Schimbarea de la firul ierbii

Tot ceea ce face învățătoarea la ore merge spre ideea de schimbare în educație, o ”schimbare în bine, o îmbunătățire”, precizează Oana Oana, pentru că ”schimbări tot trăim”:

”Schimbarea aceasta în bine pornește de la firul ierbii. Toată lumea așteaptă să vină de sus, să ni se spună de la minister că de astăzi, gata, facem așa. Nu, noi suntem cei care trebuie să dovedim că se poate, așa se poate face schimbarea. Cu cât suntem mai mulți cei care gândim la fel și acționăm așa cum gândim, cu atât putem să facem mai multe, să mișcăm și muntele din loc. Chiar se poate acest lucru, văd în jurul meu… Eu eram foarte închisă și păstram doar pentru mine ceea ce fac. Apoi am zis că degeaba fac eu – sunt sigură că nu sunt numai eu, sunt multe colege deosebite pe care le avem în toată țara – dar important este să mediatizăm pentru a se vedea că se poate, să încurajăm și să arătăm că nu este nevoie de un ministru care să schimbe lucrurile de sus. Ce facem dacă deciziile nu vin de acolo, de sus? Așteptăm? Nu putem.”

Despre prietenie și o educație altfel

La clasă, învățătoarea are o regulă simplă: nu se țipă și, ori de câte ori este nevoie, ”numărăm până la trei, ne ridicăm în picioare, scuturăm mânuțele, le punem pe nas, pe urechi, pe cap și revenim la lecție”. ”Un simplu cuvânt pe care i-l spui unui copil poate să creeze ceva acolo, în mintea lui, și să nu îl facă să se simtă cum ar trebui”, spune Oana Oana.

Aflată acum la început de drum cu o nouă generație, învățătoarea și-a propus să îi convingă și pe ”zâmbăreți” să vină cu drag la școală, așa cum s-a întâmplat și cu foștii elevi. Cum a pornit? ”În primul rând, le-am spus că eu sunt pentru ei cea mai bună prietenă. Încerc să fiu atât de bună așa cum este mama lor pentru ei. Momentele acestea care par atât de simple, o îmbrățișare sau faptul că stai de vorbă cu ei, înseamnă foarte mult.”

Pe de altă parte, printr-o educație altfel, chiar și prin ore în aer liber. Copiii au învățat, de pildă, zilele trecute, despre anotimp și luna în care suntem la o plimbare în parc. Elevii mai mari, din seriile trecute, au ajuns la concluzia că fiecare lucru învățat la școală poate să îi ajute în viață. Învățătoarea a încercat tot timpul să facă orele cât mai atractive. La ora de română, deveneau scriitori: ”Le dădeam posibilitatea să scrie ei o poveste, pornind de la ceea ce am discutat la clasă.” La Matematică, se lucra în echipe.

”Îi puneam să se ajute unul pe celălalt, să simtă că deja au devenit mari și nu mai au nevoie de mine. Și cu practică, multă practică. De ce am nevoie să învăț asta? Ei îmi spuneau pentru ce și unde întâlnesc situațiile respective. Știți cum este? Educația aceasta altfel pleacă de la atitudinea pe care o ai tu, ca profesor, în fața unui subiect pe care trebuie să îl predai. Dacă tu te arăți extrem de încântat de ceea ce faci, copilul percepe ca atare. Atitudinea profesorului trebuie să fie de… ”wow”. Să arăți că tu ești acolo pentru ei. Atitudinea face totul ”, spune Oana Oana.

La orice oră și materie, învățătoarea creează povești și, mai mult decât atât, predă integrat, interdisciplinar: ”Încerc pe cât posibil să nu mă țin de orar. Dacă acum, la ora de română, putem lega ceva de matematică sau de muzică sau de orice altceva, nu-i nimic, abordăm subiectul respectiv și este o predare integrată. Nu îmi place să fiu pe ceas, dar obiectivele, competențele pe care le am în ziua respectivă să le pot atinge. Ating astfel încât ei să nu simtă rigiditatea în ceea ce facem.”

”Ședințele” mamă-tată-copil

Orele de dezvoltare personală sunt desfășurate tot în jurul ideii de inteligență emoțională, iar copiii de clasa a IV-a au citit, anul trecut, cărți despre ceea ce trebuie să faci când ți-e frică sau îți ieși din fire și au discutat toate aceste lucruri în clasă. Învățătoarea a mers și către părinți cu aceste ”lecții”: ”Un băiețel mi-a spus că el a început să fie asertiv, dar <Ce facem când vine mama supărată de la serviciu și țipă sau tata este nervos, nu ar fi bine să le spuneți și lor de asertivitate?>

Ne întâlneam după-amiaza cu părinții, o dată pe lună, și îi împărțeam pe echipe: echipa pasivă, echipă agresivă, echipa asertivă și le dădeam situații concrete din familie… Un tătic mi-a spus: <Mă duc acasă și îi spun soției că am învățat să fiu asertiv și ea se tot rățoie la mine. Nu mai bine o chemați pe ea?> Și așa au luat naștere ședințele mamă-tată-copil. Și acolo se rezolvă orice, într-adevăr… Îți mănâncă timp pentru că trebuie să te întâlnești cu fiecare mamă, tată, copil, dar nu îmi pare rău nicio secundă pentru că acolo, în familie, poți să rezolvi toate problemele.”

Proiectul ”Ajută-mă să devin inteligent emoțional”

Oana Oana va face opționalul de inteligență emoțională și cu cei mici din Clasa zâmbăreților. ”Am început deja acest lucru și pun în aplicare”, spune învățătoarea. ”Și chiar dacă nu îmi place hârțogăraia, îl fac pentru că deja este în firea mea și mă definește. Este ceva care nu ar trebui să fie doar opțional.” De altfel, învățătoarea este implicată și într-un proiect educațional pe această temă, derulat în mai multe școli din țară – ”Ajută-mă să devin inteligent emoțional”. ”Am vrut să încurajez și să promovez această idee și am atras parteneri de la grădinițe până la facultate, inclusiv Inspectoratul. Anul școlar trecut, au participat cadre didactice din toată țara, am realizat chiar și o carte pe baza articolelor primite de la profesori, ”Ajută-mă să devin inteligent emoțional. Exemple de bune practici”, care va fi publicată pe site-ul meu pentru a o putea descărca oricine. Este o sursă foarte bună pentru cine vrea să lucreze… activități pentru toate vârstele.” Proiectul se va desfășura și anul acesta, fiind înscris în calendarul activităților la nivel județean.

”Dacă nu îți place ceea ce faci, fă altceva, nu mai rămâne lângă copii!”

Dorința cea mai mare a învățătoarei Oana Oana este ca fiecare profesor să își facă meseria cu pasiune și ”să nu mai aștepte”: ”Știu că este birocrație mare și că avem foarte multe de făcut, dar, totuși, dacă am ales să facem asta, să o facem cu dragoste pentru copii. Dacă nu mai simțim că ne place, să mergem altundeva, pentru că noi nu lucrăm cu obiecte, noi lucrăm cu oameni. Eu am tot spus că nu sunt de acord cu titularizarea pentru că ți-ai luat titularizarea, timpul trece, leafa merge, nu contează ce faci, rămâi acolo, nu te mișcă nimeni de pe scaun. De aceea trebuie să arătăm că se poate.

”Atunci când ești pasionat, poți să schimbi lumea chiar dacă ești tânăr, chiar dacă ești în vârstă. Important este să știi că tu lucrezi cu oameni pe care îi formezi pentru o societate aflată într-o continuă schimbare. Și dacă nu îți place ceea ce faci, repet, fă altceva, nu mai rămâne lângă copii!”, este mesajul transmis de tânăra învățătoare colegilor de breaslă.

Foto: facebook.com/Oana Oana

Întâlnirea de dimineață, în Clasa Zâmbăreților:

Citește și:

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here