O școală bună este acea școală în care fiecare copil progresează în raport cu rezultatele anterioare și cu mediul socio-cultural din care provine, spunea recent, într-un interviu, Anca Tîrcă, specialist în educație. Acum, la final de examene naționale, în avalanșa de ierarhii și topuri de 10, mesajul Ancăi Tîrcă se îndreaptă către această idee – ce înseamnă o școală bună și se adresează atât părinților, cât și profesorilor și directorilor de școală.
”Iată răspunsul meu pentru tot felul de discuții referitoare la evaluarea națională și alte examene, la tot felul de ierarhii și topuri ale școlilor și județelor în funcție de notele de 10 primite, la faptul că notele contează sau nu, că trebuie să avem sau nu examene în sistem.
Dacă ești părinte și constați că al tău copil a progresat și e fericit, stai liniștit, ești în școala potrivită. Dacă ești profesor și fiecare elev al tău are rezultate mai bune decât acum un an, înseamnă că ți-ai făcut bine treaba. Dacă ești director și ai monitorizat tot anul evoluția elevilor și modul în care se produce învățarea la clase și ai intervenit acolo unde era nevoie de mai bine, înseamnă că ai fost un bun manager și ai condus o școală bună”, a scris Anca Tîrcă pe blogul personal.
Ce este o școală bună?
”Este o definiție pe care eu o dau și o tot repet pentru că mi se pare foarte bună și m-aș bucura dacă, la un moment dat, în România, am ajunge la un consens în privința aceasta: ce este o școală bună? Dacă întrebăm părinții ne spun un lucru, dacă întrebăm inspectoratul ne spune că o școală bună este cea care are rezultate la examene și la olimpiade școlare.
Eu cred așa: o școală bună este acea școală în care FIECARE copil progresează în raport cu rezultatele anterioare și cu mediul socio-cultural din care provine. Aceea este o școală bună, pentru că altfel nu vor fi școli bune decât marile licee în care se intră cu media 9-9 și ceva. Școlile în care un copil face progres de la 4 la 5, care este un progres extraordinar și un efort foarte mare din partea profesorului, sau de la 5 la 6, în care un copil a venit timid și fără încredere în sine și, în școală, a căpătat această încredere și a învățat să lucreze cu ceilalți, acelea sunt școli bune. Școala în care vine un copil care are un talent și școala i-l descoperă, aceea este o școală bună.
Altfel, o școală de sat sau un liceu tehnologic în care se întâmplă aceste lucruri niciodată, cel puțin la noi, nu va fi socotită o școală bună. Măcar aici să ajungem să fim de acord: ce înseamnă o școală bună, către ce tindem cu politicile educaționale, cu demersurile noastre ale tuturor la firul ierbii. Eu cred în această reformă la firul ierbii”, explica Anca Tîrcă, într-un interviu acordat BiziLive TV, în luna aprilie.
Citește și:
- Anca Tîrcă: ”Schimbarea în educație are un singur nume: dragostea. Dacă vrei să faci, se poate”
- Grădina școlii, ca o sală de clasă în aer liber. Locul unde poți face ora de matematică, de limbă și literatură sau de științe
Sunt întru totul de acord cu tine, ANCA.Dar există părinti si părinti,dascăli si dascăli si scoli si scoli.Am lucrat în sistem,am fost profesor,director si părinte…M-am aplecat cu dragoste spre elevi,spre cunoastere,spre deschiderea aripilor copiilorAm încurajat si am sustinut performanta,imaginatia,creativitatea , curiozitatea ,promovănd noul,frumusetea în găndire si tot ce am crezut că este binevenit elevilor,scolii,cadrelor didactice,părintilor si nu numai…Azi,cu tristete văd că totul capătă o altă formă,un alt continut.Sunt din mediul rural,dintre munti,din neasemuita Bucovină si cu străngere de inimă afirm că în sistem,ierarhic nu prea mai există verticalitate,transparentă,interes sau dăruire pentru deschiderea de noi orizonturi în materia cenusie a elevilor.Se merge prea mult pe permisivitate fără a păsi înainte,pe multe preocupări scolare si extrascolare ,fără nici un scop precis,Doar să treacă timpul si să îi distrăm,să-i cocolosim pe copii ,să le luăm locul părintilor,să ne jucăm…Închidem ochii în fata unor dascăli recomandati de unii si de altii,în fata unor directori care vorbesc urăt ,care spun că la ei este puterea,în fata unor femei de servici care se cred directori si care suplinesc unele cadre didactice,etc.Si atunci mă întreb spre ce ne îndreptăm,ce le facem copiilor,ce căutm la catedră.