Primul festival din curtea școlii: O poveste ”cool” creată de elevi și lecții de viață cu o profă de Biologie care crede în schimbare

Festivalul Ghibstock a ajuns anul acesta la a zecea ediție și a adus în curtea Liceului Teoretic ”Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca, în două zile, nu mai puțin de 10.000 de oameni. Ghibstock înseamnă muzică și distracție, dar și un eveniment caritabil, cu strângere de fonduri pentru o cauză aleasă de elevi, într-un festival organizat, propus și gândit de ei, cu ajutorul unei profesoare de Biologie care i-a susținut de la început și i-a încurajat să se implice în schimbarea comunității, să fie creativi și să se simtă bine la școală. Anda Culișir spune că tot ceea ce face împreună cu elevii săi este ”supercool”. Ne povestește cum a crescut festivalul de la an la an, plecând de la dorința de a avea o grădină a școlii mai frumoasă și ajungând la un proiect în care sunt ajutați copii care provin din medii vulnerabile. Vara aceasta, cu banii strânși la festival, profa de Bio și elevii săi vor merge cu 25 de copii într-o tabără educațională, planificată de liceeni până în cele mai mici detalii, existând chiar și un departament de bucătărie al proiectului: elevii sunt cei care gătesc.

Anda Culişir (foto) este profesoară de Biologie la Liceul Teoretic ”Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca și profesor MERITO 2018. Alături de elevii liceului, în urmă cu 10 ani, a pornit un proiect, devenit tradiție și unic în peisajul școlii românești, în care liceeni, profesori, tineri, părinți vin să asculte muzică și să se distreze. Trupe ca Vița de Vie sau Șuie Paparude au urcat pe scena de la Ghibstock, care este mai mult decât un festival. Este un proiect, construit în fiecare an într-un timp-record, de un grup de liceeni și profesoara lor, cu un buget mic, dar care a devenit o poveste de succes.

Ghibstock 2019, în cifre

Două zile, patru scene, 31 de artiști, 10.024 de oameni în curtea școlii.

195 de voluntari în spatele proiectului, 11.356 de ore de voluntariat, 44 de parteneri.

20 314 € strânși în cadrul festivalului pentru cauza caritabilă.

Două proiecte caritabile de implementat din fondurile strânse: Tabăra Ghibstock & Comunitatea.

Ghibstock este un festival care a crescut organic, de la ediție la ediție, spune Anda Culișir. În primul an, în curtea liceului au fost câteva sute de oameni, anul acesta s-a ajuns la 10.000. Un festival foarte mare pentru curtea unei școli, explică profesoara de Biologie.

Totul a început în 2009 când Anda Culișir a participat la un curs al Fundației Noi Orizonturi care viza deschiderea de cluburi de inițiativă comunitară în școli. Practic, prin intermediul acestor cluburi, se urmărește dezvoltarea copiilor prin proiecte în folosul comunității, ”ca metodă de educație prin experiență”. Așa a adus Anda Culișir ideea clubului Impact în școală, cel care se ocupă de organizarea festivalului.

”Noi analizăm comunitatea împreună cu copiii și găsim tot felul de nevoi la care copiii răspund cu un proiect care este complet ideea lor și implementat de ei. Eu sunt acolo să îi ajut pentru a-și duce la bun sfârșit proiectul. De fapt, eu sunt un facilitator: creez contexte de educație prin proiectul pe care l-au găsit ei”, explică profesoara de biologie.

Așa s-a născut Ghibstock. Se întâmpla în 2010, când elevii au vrut să amenajeze grădina din curtea școlii care fusese Grădină Botanică până acum 30-40 de ani, fiind lăsată în paragină și plină de fier vechi. ”Devenise un soi de ladă de gunoi pentru mobilierul vechi al școlii, nu mai erau bani de la administrația publică, de la școală, de la nimic și copiii au zis Hai să strângem bani și să o transformăm în clasă în aer liber”, povestește Anda Culișir.

Când au calculat bugetul, au ajuns la suma de 8.000 de lei și și-au dat seama că nu au nicio șansă să-și pună proiectul în aplicare. După multe idei, propuneri și dezbateri, au ajuns la organizarea unui festival în curtea școlii. La realizarea lui au ajutat atunci și părinții, și directorul școlii: ”Un părinte a adus pavilioane și corturi de acasă. Altul a venit cu o dubă. Alții au adus fiecare câte o cutie de mici, am adus un grătar cu autobuzul 30 de la capătul cartierului și uite așa s-a născut festivalul ca un fundraising pentru proiectul nostru. În două săptămâni, l-am făcut și l-am numit Ghibstock de la Ghibu și Woodstock…”

În primul an, în curtea școlii au fost câteva sute de oameni, își amintește Anda Culișir. ”Impactul a fost extraordinar pentru că, fără să ne dăm seama, făcând festivalul, am atins o altă nevoie a comunității elevilor, la care noi nu ne gândeam. Faptul că ei își doresc de fapt să vină la școală. Ei își doresc să vină să se distreze la școală, să se simtă bine la școală, să vadă școala ca un mediu creativ, în care ei să se poată exprima și unde să învețe lucruri practice. Petreceau mai mult timp la școală decât acasă organizând festivalul. Și așa de fain a fost încât toată lumea ne-a îndemnat să mai facem. Și de atunci, în fiecare an, pe lângă multe alte proiecte pe care le facem în folosul comunității, copiii își aleg o cauză, în care cred și pe care o dezbat câteva luni înainte, și pentru cauza respectivă strângem bani la festival.”

Liceenii se ocupă de organizare, caută trupele, fac absolut tot, spune Anda Culișir. ”Copii de a IX-a, a X-a și a XI-a reușesc să realizeze un festival pe care, în mod normal, îl fac adulții, timp de un an, lucrând la el și fiind plătiți timp de opt ore pe zi. Noi, de obicei, prin februarie ne apucăm să îl organizăm și până în mai este gata. Cam două luni ne ia, dar cu o muncă titanică în spate, cu un nivel de responsabilizare foarte mare”.

În total, în jur 50 de elevi ai liceului s-au implicat anul acesta în organizarea festivalului, dintre care 25 reprezintă nucleul dur, cei care sunt cei mai activi și sunt coordonatori de departamente. ”Și alături de ei, în jur de 100 de voluntari din alte școli care ajută chiar în timpul festivalului. Am mers pe ideea că noi avem ocazia să avem o școală faină, o direcțiune deschisă la minte care vede avantajele unui astfel de model educațional și am vrut să le dăm posibilitatea și copiilor din alte școli să vină să voluntarieze la festival.”

Anul trecut, Anda Culișir, a deschis împreună cu elevii Asociația Blană pentru gestionarea fondurilor. De ce Blană?  ”Pentru că tot ce facem noi este foarte blană și cool! Pentru că este asociația copiilor. Ei și-au dorit, este numele dat de ei”, spune, râzând, profesoara de Biologie. La ediția de acum o lună, s-au strâns peste 20.000 de euro, după ce 10.000 de oameni au venit să vadă ”spectacolul” liceenilor de la Ghibu, cu patru scene și multe activități distractive.

Citește și Anda Culișir, o profesoară pentru o generație altfel: ”Noi ne distrăm în timp ce învățăm. E fain să înveți, e un lucru extraordinar”

De-a lungul timpului, pe scena main a festivalului au urcat trupe consacrate precum Vița de Vie sau Șuie Paparude, iar anul acesta au răspuns invitației CTC, Argatu’, Cred că sunt extraterestru… Unul dintre cele mai atrăgătoare locuri din curtea liceului a fost chiar grădina creată de elevi în primul an, unde, în timpului festivalului, a fost amenajată zona Silent Disc cu ”80 de perechi de căști, emițătoare, cu DJ, oameni care schimbă canalele și dansează de nu mai pot”. ”Pe lângă asta, activități, escape room, VIAR, tot ce vrei și nu vrei”, spune Anda Culișir.

”Este un festival în toată regula, organizat cu un buget extrem de mic, dar noi suntem mega-creativi… Tot mobilierul din curtea școlii, băncuțele, noi le facem, din paleți. Noi construim, noi vopsim… Standul de Info Point și standul de Beauty Corner unde se fac codițe, freze, sclipici, machiaje tot noi le construim din bârne, din lemne… Am învățat și să tâmplărim, practic.

Ideea este că se face cu foarte puțini bani. În Silent Disco, standul pentru căști arată super fain. Este ca o căsuță pe care am luat-o de la Metro. Fusese un stand de atârnat cârnați, șuncă și slănină… Absolut totul este reutilizat, reconfigurat și transformat în altceva, într-un mod foarte creativ”, ne spune Anda Culișir.  Există și sponsori, dar sumele nu sunt foarte mari. Trupele cântă gratis, iar, din parteneriate și sponsorizări, se plătesc transportul, cazarea, sunt cumpărate lemnele pentru standuri și se fac materialele de promovare.

Tabără pentru copii din medii defavorizate: ”Educația este o chestie foarte cool” 

Cauza aleasă de liceeni, la ediția din acest an, constă în două proiecte: Tabăra Ghibstock și Comunitatea. Tabăra, care a mai fost organizată și în trecut, este una educațională, care se adresează copiilor proveniți din medii defavorizate, din sate de lângă Cluj-Napoca. 25 de copii vor merge, alături de 25 de liceeni, în tabăra Ghibstock.

”Noi organizăm această tabără de la 0. Noi, adică eu și copiii. Practic, îi lansez într-o nouă provocare, în organizarea unui nou proiect comunitar. De aceea, este foarte important pentru noi ca toate cauzele pentru care strângem bani să fie implementate de noi, în parteneriat cu alții, nu să strângem banii și să-i dăm. Ideea este că, dacă tot am făcut rost de resursele acestea și copiii sunt foarte responsabili de bănuții aceștia pentru că ei i-au strâns, atunci să facă un proiect și să se asigure că l-au făcut atât de bine cum nu și-au putut imagina”, explică Anda Culișir.

Pentru această tabără, liceenii sunt împărțiți pe departamente, fac research, caută locul unde se va merge și ce posibilități dă locul respectiv, caută cazare, transport, propun activități… ”Copiii fac absolut tot, fac și dosarul de excursie că trebuie ditai dosarul… Avem chiar și departamentul de mâncare. Ei trebuie să se gândească ce le dăm de mâncare copiilor, stabilesc meniul și bugetul… Stau până la 5 dimineața în bucătărie și fac mâncare pentru 60 de oameni. Practic pentru ei, acesta este contextul de învățare.”

Tabăra reprezintă o adevărată lecție de viață atât pentru cei mici cât și pentru liceeni. ”Exersăm viața adulților, de fapt”, explică profesoara. Scopul este ”să luăm niște copilași care au părinți alcoolici sau au încă zece frați acasă, care nu sunt băgați poate în seamă sau poate stau toți într-o singură cameră, copii care sunt corigenți ori repetenți și să le arătăm că educația, chiar dacă nu în cadrul școlii, este o chestie foarte cool. Că asta te poate ajuta pe tine să ieși din mediul acela.

Cum reușim să îi învățăm asta? Printr-un fir roșu al activităților educaționale, pe care îl luăm din primul moment în care ne întâlnim cu ei și până în momentul în care îi lăsăm acasă și ce facem cu ei după. Încercăm să îi facem să se simtă împuterniciți în comunitățile lor, să-și dea seama de faptul că dacă ești sărac nu este nicio problemă. Tu poți să faci față multor chestii pentru că tu contezi.”

Totul este gândit în cel mai mic detaliu, iar în tabără au loc treasurehunt-uri, activități de cunoaștere, de aventură, jocuri de încredere, activități care ”îi transformă”, spune Anda Culișir: ”La un moment se creează niște joculețe care le dau un context celor mici să își aleagă câte un frate mai mare dintre elevii mei și cumva rămân pereche pentru toată excursia respectivă. Și atunci se creează relații foarte faine: cel care este a XII-a, care este rocker, ajunge să aibă grijă de un copil de a VII-a. Și atunci motivația lor este foarte mare. Când văd cât de tari sunt cei de la liceu își doresc să ajungă și ei la fel. Această tabără îi transformă foarte mult.” Tabăra se încheie cu discuții libere și cu un feedback. ”Șoferul trebuie să aștepte după noi vreo două ore că se plânge… Și nu mai pot să plec cu ei acasă. Plâng și ei, plâng și ai mei, plâng și eu… Copiii mari ajung să se simtă extrem de responsabili: Nu pot să cred ce fain este copilul ăsta și când m-am dus acolo, profa lui a zis că e nasol și că se bate, dar e un copil extraordinar și acum eu îl trimit înapoi, în lumea din care a venit și mă simt ca un criminal…”

Lucrurile nu se opresc însă aici. Ca și la edițiile trecute, liceenii vor merge în satele copiilor pentru a da viață unor noi proiecte. ”Creează niște emoții superputernice, o racordare la cazurile sociale foarte puternică, o dorință  puternică de a rezolva problemele într-un fel sau altul și, de aceea, proiectul are o continuare. Ținem legătura cu ei, mergem la școala lor și gândim un proiecțel pe care putem să îl facem tot împreună pentru comunitatea lor.”

Anda Culișir își amintește de experiența cu elevii de la Căianu. În curtea școlii exista o toaletă, o latrină care nu mai era folosită, iar jumătate din terenul de sport era acoperit cu un morman imens de cenușă. Cei mici își doreau vestiar și un teren unde să se poată juca:  ”Le-am zis: Da, copii, cum să nu.. Dacă ideea vine de la voi, da, facem. Am analizat situația și ne-am împărțit pe roluri: noi am făcut rost de mașină de presiune și de spălat, de var, de lemne, iar ei au făcut rost de căruțe de la toți vecinii ca să cărăm toată cenușa la groapa de gunoi a satului. Și au venit cu unchi, cu mătuși, cu ei înșiși, cu cine ce-o putut, și am lucrat trei zile în noiembrie. Mare parte din cenușă am aruncat-o în toaleta aceea de am astupat-o. Am retencuit-o, am renovat-o, am pus țigle, am pictat-o super frumos, am pus uși și acum este folosită ca vestiarul școlii din Căianu, iar terenul de sport este folosibil.”

Inspirați de colegii lor mai mari, copiii din Căianu au vrut și să ei să ajute la rândul lor. Profesoara povestește că, la o lună, elevii au sunat-o și i-au spus că vor să strângă bani pentru niște copii orfani din satul vecin. Au rugat femeile din comună să facă palanețe, plăcinte specifice zonei, au primit aprobare de la director să le dea autobuzul școlii, au convins-o pe una dintre diriginte să-i însoțească și au venit la Cluj, să vândă, într-o pauză, plăcinte în Ghibu, pentru a strânge bani pentru orfani. ”Chiar a funcționat, a fost așa un bulgăre de zăpadă la care dai drumul pe deal în jos și care crește… Sunt niște transformări foarte mari și importante… Acum toți copiii ăia din Căianu sunt în Cuj, la facultate o mare parte din ei… ”

Acești copii din mediile defavorizate, conchide Anda Culișir, trebuie ajutați să devină puternici, alături de profesorii de acolo care ”luptă la firul ierbii” și care, de multe ori, sunt demoralizați, existând ”un soi de frustare și blocaj”. ”Acest lucru este important pentru noi: să creăm speranță, motivație și împreună cu ei să facem ceva în comunitate.”

De altfel, Anda Culișir crede în nevoia de schimbare a sistemului de educație românesc.

Ce părere are despre sistemul actual și cum crede că se poate produce schimbarea, aflați din partea a doua a articolului, pe care o vom publica mâine. Tot atunci, despre ora de Biologie desfășurată de Anda Culișir, de ce lecțiile sunt altfel, ce metode folosește și ce înseamnă să te distrezi și să înveți în același timp.

Foto: facebook.com/Ghibstock

Citește și:

• Ce ar face un profesor MERITO dacă ar fi ministru al Educației. Lucian Oprea: ”Aș elimina orice ingerință a politicului”
• Profesoara care s-a întors în satul natal și scrie povești împreună cu elevii săi: ”Schimbarea pornește de la fiecare dintre noi”
• Adriana Bălaj, profesoara care face Istoria să fie ”fun”. Elevii săi au organizat alegeri prezidențiale și au făcut campanie electorală
• Adriana Bârcean, o profesoară care s-a mutat la țară, predă engleza la Simultan și îi învață pe copii că viața este faină
• Antoneta Împușcatu, directoarea care a desființat cancelaria și face naveta zilnic la școală: Trei lucruri pe care le-ar schimba în educație