Școala este o bucurie pentru elevii învățătoarei Daniela Stana: Petreceri în clasă, matematică cu pufuleți și ”cutii” pentru citit

0
Foto: facebook.com/ Daniela Stana

Ce v-a plăcut cel mai mult la școală anul acesta? Este întrebarea pe care învățătoarea Daniela Stana le-a adresat-o elevilor săi de clasa I, la final de an școlar. Cel mai bun feedback pentru un profesor, după un an în care copiii au învățat prin joc, au fost provocați să iubească lectura, au mers în excursii și au dat petreceri în clasă și au învățat, cu ajutorul poveștilor, matematica și comunicarea. Așezați pe jos, micuții au parcurs în fotografii un întreg an școlar și și-au amintit de petrecerea în pijamale dedicată literei X, când au făcut și cozonac, de petrecerea hawaiiană, dar și de ziua în care au fost la ”doamna” acasă și s-au uitat împreună la un film. Daniela Stana le insuflă elevilor săi ideea că școala este o bucurie, face orele să fie altfel și are satisfacția că a reușit să îi facă pe micuți să îndrăgească cititul. Fiecare copil a creat o cutie, un loc în care stă să citească, fără să fie deranjat de nimeni. Chiar și acasă, cei mici se refugiază uneori în cutia lor de citit. 

Daniela Stana (foto) este învățătoare de 10 ani la Școala Gimnazială ”Adrian Păunescu” din Pitești. Are 38 de ani, predă la Clasa Învingătorilor, unde 31 de copii au parte de-o experiență altfel, în care învățătoarea i-a convins să vină cu bucurie la școală.

A început ca învățătoare la o școală de la sat, la 100 de km de Câmpulung, unde preda la dublu simultan. Avea elevi de clasa I, a II-a, a III-a, a IV-a și făcea naveta săptămânal. Era o școală mică, în care erau doar învățătoarea și educatoarea și, pentru că nu exista bibliotecă, Daniela Stana căra cărți cu rucsacul de acasă, din biblioteca personală, pentru a-i face pe copii să citească. Iubește cărțile și în școlile prin care a trecut, până să ajungă la Pitești, a dus acest dar al cititului.

La școala din Pitești, a lucrat mai întâi ca educatoare. A preluat o grupă în care se afla și fiul său cel mare și a dus-o până în clasa a IV-a. ”A fost o generație care a stat pe mâinile mele opt ani de zile. Au fost singurii mei ani ca educatoare, dar m-aș întoarce oricând pentru că mi-a plăcut foarte mult”, mărturisește Daniela Stana.

Amintirile unui an. Petrecerea în pijamale

Miercuri a fost ziua în care învățătoarea și-a provocat elevii întrebându-i ce le-a plăcut cel mai mult în clasa I. Petrecerea în pijamale este una dintre amintirile cele mai frumoase ale copiilor. O zi întreagă au învățat la școală, îmbrăcați în pijamale, s-au distrat și au făcut cozonac.

Toți au amintit de petrecerea noastră în pijamale care, de fapt, a fost o lecție de învățare a literei X. Cum mi-a venit acea idee? Anul acesta școlar a fost un an cu destul de multe provocări pentru ei. Erau cam aceleași exerciții – copieri, transcrieri, dictări, cam același ritm. Și am zis să sparg un pic monotonia, deși la noi nu prea a fost monotonie nici anul acesta, nici anul trecut, dar am simțit eu nevoia să fac altceva.

Petrecerea în pijamale a fost ideea mea încă de anul trecut, când am făcut prima dată această petrecere, iar anul acesta mă întrebau aproape săptămânal: Dar când vom veni în pijamale la școală? Și în ziua aceasta în care au fost îmbrăcați în pijamale – am venit inclusiv eu în pijamale – am învățat litera X. Am zis că este o literă mai excepțională, faptul că se citește cs sau gz, și în jurul ei am creat o poveste. Am avut un Magic Box din care ei extrăgeau tot felul de surprize. Literele au fost actori într-un teatru. Așa au învățat, pentru că sunt cuvinte, în mare parte, neologisme, cuvinte pe care ei nu le cunoșteau. Și atunci dându-le viață și alcătuind propoziții cu ele, și-au îmbunătățit și vocabularul și cumva au rămas imprimate în mintea lor”, povestește învățătoarea.

Și tot în acea zi, ca să fie cu totul o poveste, copiii au făcut cozonac la școală. ”În timp ce noi citeam pe jos, învățam litera X, cozonacul creștea în cuptor. La petrecere trebuia și ceva dulce și am zis să fie un dulce sănătos, preparat chiar de noi. Ne-a ajutat o mămică.  Am avut și învățare multisenzorială: mirosea a cozonac, în clasă era multă culoare pentru că toți au venit în pijamale, cu păturici, cu pernuțe, cu papucei… Și pentru că era o activitate de întreaga zi, am recapitulat și figurile geometrice într-un mod inedit. Pentru că toți eram așezați în cerc, au refăcut mișcările de modelare ale cozonacului pe spatele colegilor. Noi, de anul trecut de la pregătitoare, avem ideea aceasta de mindfulness la școală. De aici mi-a venit și ideea cu școala e bucurie. Au masat colegii pe spate și în timp ce masau, desenau cu degețelul figuri geometrice pe care trebuiau să le recunoască. Și ca la orice petrecere în pijamale, a fost și bătaie cu perne, am și cântat…”

Petrecerea hawaiiană

Mergând pe linia poveștilor de la pregătitoare, aproape pentru fiecare literă studiată în clasa I, învățătoarea a creat ceva special. ”Anul trecut, când au învățat literele de tipar, am pornit de la Omida mâncăcioasă, pentru că așezam pe perete, cu fiecare literă învățată, un nou cerculeț, un nou corp al omidei.

Anul acesta, cam așa a fost povestea. Poate nu pentru fiecare literă, dar, în mare parte, fiecare literă a avut o poveste în jurul căreia am petrecut noi ziua respectivă, tot în ideea aceasta de a nu face același lucru, de a nu a avea doar transcrieri, doar dictări…” Așa a fost organizată și petrecerea hawaiiană, inspirată de la clasa unei alte învățătoare, dedicată literelor W și Q, când atmosfera din clasă a fost una a veseliei, cu copiii purtând ghirlande la gât și învățând prin jocuri și activități distractive.

Copiii, acasă la învățătoare

Înainte de vacanța de iarnă, copiii au mers acasă la învățătoare și este unul dintre momentele de care își amintesc cu plăcere. Atunci au colindat și au văzut împreună filmul ”Expresul polar”. ”Ei sunt extrem de curioși.. Eu tot le spun să aruncăm din camerele noastre televizoarele. Și chiar este amuzant pentru că primul pe care au vrut să îl vadă a fost dacă în camera băieților mei este televizor… Pentru că eu tot le spun că nu este bine să stea la televizor și că de preferat este să citim o carte. Au venit în ultima zi de școală înainte de vacanța de iarnă, ne-am strâns toți și am văzut ”Expresul polar”. Au fost tare încântați. Chiar și astăzi și-au amintit de lucrul acesta: când am fost la doamna acasă pentru că am avut cele mai bune floricele, cel mai bun cozonac…  De fapt, am vrut să le arăt că ceea ce le spun și fac. Le spun să avem biblioteci în cameră și să punem preț pe carte… Și era și ideea aceasta de a fi ca într-o familie. Este una dintre cele mai frumoase amintiri ale lor”, spune învățătoarea.

”Spitalul de urgență” și pufuleți, la ora de Matematică

Jocul nu lipsește în nicio zi din clasa Danielei Stana. ”Pentru că sunt mici și sunt pe ciclul acesta de achiziții fundamentale”, explică învățătoarea. ”Și am chestia aceasta în minte: întotdeauna ceea ce trăiești, ceea ce simți tu pe pielea ta, ceea ce încerci tu cu mânuțele tale cu adevărat este învățare pentru toată viața.”

La ora de Matematică, copiii au fost doctori la Spitalul de urgență, o lecție în care au învățat ordinea efectuării operațiilor: ”Am zis noi că Matematica este ca la spitalul de urgență. Apar problemele, tu trebuie repede să citești, să scrii diagnosticul, adică expresia matematică, să știi de unde să apuci problema, și apoi ordinea efectuării: mai întâi, parantezele – ele sunt urgențele medicale – și apoi adunările și scăderile.”

Când au venit cu pufuleții la ora de Matematică, copiii au construit casa lui Pinocchio și au realizat corpuri geometrice: ”Am vrut să înțeleagă diferența între figuri geometrice și corpuri geometrice pentru că este dificil pentru ei. Atunci au putut să vadă că, de fapt, corpurile sunt în spațiu”.

Lectură în livada școlii

Pe tot parcursul anului școlar, învățătoarea Daniela Stana a pus mare accent pe lectură. În clasă au venit scriitori: Mihaela Coșescu, Andreea Micu, Vali Slavu, Patricia Lidia. Toți au devenit prietenii clasei: ”Sunt o împătimită a lecturilor, mai ales a cărților scrise de autori contemporani, cu care am devenit prieteni între timp. Mihaela Coșescu a ținut un atelier la noi în clasă. Andreea Micu este prima noastră prietenă, Vali Slavu, Bianca Mereuță cu ”Coronița”, care ne-a inspirat în ultimelele noastre activități, Patricia Lidia, cu ”Aventuri în lumea lui Brâncuși…”

Elevii Danielei Stana au ore de citit și afară, în livada școlii, ca și cei din generația trecută, numai că, anul acesta, povestește învățătoarea, din cauza vremii, nu au reușit să iasă atât de mult să citească. Copiii au creat însă niște cutii speciale pentru citit.

”Când am recapitulat figurile geometrice, am realizat niște cutii de citit. Mi-am adus aminte că, atunci când eram mică – eram patru frați – îmi doream locșorul meu unde să citesc, unde să nu mă deranjeze nimeni. Și mi-a venit ideea aceasta cu o cutie. Mărturisesc că am avut și ajutorul părinților care răspund cu ”da” tuturor nebuniilor care îmi trec mie prin minte. Fiecare copil a avut ca sarcină să facă o cutie în care el să încapă. A decorat-o cum a vrut și am ieșit și am citit. Părinții spun că ei chiar continuă acasă să mai citească în cutia aceea. Mi-am promis că îmi fac și eu o cutie pentru că îmi doresc să fiu iar copil”, spune râzând învățătoarea.

Astăzi, la serbarea de final de an școlar, organizată în parcul din apropierea școlii, în care și părinții au fost provocați să se joace, elevii au lansat cartea clasei: ”Au scris o carte la sfârșitul clasei pregătitoare, cu impresii, și acum a urmat cartea la sfârșitul clasei I. Fiecare copil cu fotografii, cu desene, ce și-ar dori el să citească în clasa a IV-a când va primi toate cărticelele. Chiar este feedback-ul cel mai potrivit pentru mine ca învățătoare pentru că mi-e drag să citesc.”

De ce școala e o bucurie…

Sunt momente în care copiii spun, mai în glumă, mai în serios, că ”școala este o închisoare, o pușcărie”, povestește Daniela Stana, și de aceea a vrut să le inducă ideea că ”școala chiar este o bucurie”: ”Este o bucurie să îți găsești prieteni, este o bucurie calea aceasta a învățării, chiar dacă uneori pare dificilă, pune piedici, te provoacă să fii mai răbdător, să fii perseverent… De aici, a venit ideea de școala cu bucurie”.

Cât de mult se bucură copiii din clasa sa de școală o arată povestea Karinei, o fetiță care nu vrea vacanță: ”Ne despărțeam până mâine doar, în curtea școlii, iar ea s-a prins cu mânuțele de zidul școlii și a început să plângă că ea nu vrea să vină vacanța. Și eu și mami cu greu am desprins-o de acolo: ar vrea o vacanță de câteva zile, dar să nu stea toată vacanța acasă… Cred că școala e bucurie, nu? Dacă nu vor să plece de la școală… Citeam odată că, până la urmă, copiii vin la școală să se bucure, să socializeze, să se valideze ca persoane, iar partea asta cu predarea-învățarea ne revine nouă, profesorilor.”

După un an școlar, învățătoarea rămâne cu imaginea unui copil plângând lângă zidul școlii, căruia îi place la școală, dar și cu satisfacția că ”fiecare copil a trecut o carte, faptul că am reușit să îi fac să privească cu bucurie o carte și nu ca o pedeapsă”: ”Citesc cu mare plăcere, ne-am făcut prieteni din scriitorii de literatură contemporană… Săptămâna trecută am plecat la Târgu Jiu, pe urmele lui Brâncuși, în excursie, alături de părinți. Înainte am citit cartea Patriciei Lidia care este de fapt o poveste, în care personaje sunt sculpturile lui Brâncuși. Și am refăcut tot acel drum din carte.”

”Am avut niște sticluțe cu visuri. Acolo mi-am notat, anul trecut, ca visuri să îi fac să socotească, să citească, să respecte regulile clasei, să fie prietenoși. Am reușit toate aceste lucruri”, mai spune învățătoarea, care le pregătește copiilor și o tabără de lectură, acasă la o colegă, în casa de la țară.

La film: Guvernul copiilor

Anul școlar s-a încheiat și cu provocarea unui film. Învățătoarea i-a dus pe copii să vadă ”Guvernul copiilor”: ”Este atipic pentru ei să meargă la film și să nu vadă acțiune, ei care sunt obișnuiți cu efecte speciale, cu eroi… Îi pregătisem din clasă și inițiasem ideea că vom vorbi și noi despre problemele României, despre cum putem schimba noi lumea în care trăim. Au prins ideea filmului, iar, în clasă, am continuat și am întrebat cum ne vedem noi peste 10 ani. Toți se văd muncind, lucru care m-a bucurat enorm, unii au spus că vor face shaorma, un băiețel a spus că peste 10 ani i se va spune tată…”, ne spune Daniela Stana.

Copiii au multe soluții pentru problemele lumii, trebuie doar să le ascultăm. Pot părea fantezii, dar din aceste fantezii se naște o lume nouă, după chipul și asemănarea lor, a reprezentanților acestei generații. Pentru elevii mai mari, acest film este un exercițiu de argumentare și de gândire critică pentru că ei își doresc oameni care să îi asculte, profesori care să îi iubească…”

Școala românească, peste 10 ani. Dorințele unui profesor

Dar un profesor cum vede școala peste 10 ani, ce își dorește? ”Îmi doresc să predau într-o școală schimbată, care să corespundă așteptărilor copiilor. Cred că toți profesorii simțim nevoia aceasta a schimbării, dincolo de viziuni, de programe, și cred că am început toți schimbarea înaintea ministerului. Văd o școală cam cum o fac eu, cu bucurie.

Mi-ar plăcea ca în școala mea să existe un laborator ludic, unde copiii chiar să aibă ocazia să se joace cu diverse obiecte muzicale, să vadă o imprimantă 3D… Dar poate lucrurile acestea vor fi posibile peste 10 ani, deși noi suferim că cerem, cerem și nu reușim să facem o sală de sport.

Cam așa văd lucrurile. O școală în care realmente să se investească ca să poți să faci educație pentru acest secol. Noi, profesorii, clar am pornit schimbarea pentru că nu am putea altfel. De sus, așteptăm investiții reale și chiar investiții în formarea profesorilor.

Eu mi-am schimbat foarte mult modul de a vedea lucrurile mergând la formări, pe banii mei. Am întâlnit profesori pe care îi știam din cancelariile virtuale și mi-am dat seama că nu sunt singură pe drumul acesta, suntem mai mulți și acest lucru îți dă încredere și puterea să mergi mai departe. Generațiile acestea sunt altfel și din ce în ce vin generații mai cu sclipici. Trebuie să ne schimbăm pentru ei.”

Școala, prin ochii copiilor: De Ziua Învățătorului, elevii din clasa Danielei Stana au fost provocați de cartea ”Copilul din carte” să deseneze școala. Ce au scris copiii: ”Școala e bucurie”, iar pe ferestre se regăsește cuvântul ”fericire”:

Foto: facebook.com/ Daniela Stana

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.