Andreea Gabriela Tudor este eleva din Brăila care acum, doi ani, a pictat scara blocului în care locuiește. La doar 16 ani, adolescenta a vrut să dea culoare pereților roși de vreme, să le dea un aer de prospețime și a reușit. De atunci, Andreea a realizat multe picturi murale, chiar și în școlile și grădinițele din oraș. Crede cu tărie în ideea de școală colorată, cu săli de clasă vesele și primitoare, mai ales pentru cei mici. Andreea și-a descoperit pasiunea pentru pictură la 4 ani, de-a lungul timpului a obținut numeroase premii și a participat la multe expoziții. Săptămâna trecută a terminat Liceul de Arte ”Hariclea Darclee”, acum este în plin examen de Bacalaureat și se pregătește pentru admiterea la Facultatea de Arte din Galați. După 12 ani de școală, Andreea crede în nevoia unei schimbări în sistemul de educație românesc. ”Valoarea și puterea de schimbare a unei societăți stau în educație și tineret. Învățământul este important pentru că pregătește viitorul țării, iar noi suntem generația care vrea o nouă Românie – una mai bună!”, este mesajul pe care îl transmite Andreea, la final de liceu.
În vara lui 2017, timp de două săptămâni, Andreea a realizat picturile din scara blocului și a captat atunci atenția multor oameni. La doi ani, proiectul ei încă răzbește pe paginile de internet. Ce a determinat-o să se apuce de o asemenea lucrare, ce proiecte a mai avut, cum își dorește să fie orașul în care trăiește și cum ar trebui să fie școala românească, ce planuri are și cum vede sistemul de educație sunt întrebări la care Andreea a răspuns într-un interviu pentru SparkNews.ro.
SparkNews.ro: Ce te-a determinat să pictezi holul blocului în care locuiești? Și cât timp ți-a luat?
Ideea de a picta scara blocului a venit din dorința pe care am avut-o încă de când eram copil de a înfrumuseța orașul meu, Brăila. Fiind mai degrabă atrasă de natură decât de culorile sumbre ale orașului, am dorit să aduc un strop de prospețime și culoare în mediul în care locuiesc. Astfel, în vara anului 2017, am început cu pași mici, anume cu scara blocului unde locuiesc. Inițial, am pictat pereții etajului meu, iar apoi, la cererea vecinilor am extins pictura și spre etajul superior.
Dintotdeauna am fost pasionată de flori, acestea regăsindu-se în foarte multe dintre lucrările mele. De aceea, nu pot spune că este surprinzător faptul că și pentru pereții etajului meu am ales tot o compoziție cu flori. Pentru realizarea picturii murale am folosit vopseluri acrilice, iar, ca durată, proiectul s-a întins până la două săptămâni de lucru. În unele zile, am lucrat chiar de dimineață până seara târziu. Libertatea pe care am avut-o în alegerea tematicii a făcut ca totul să fie un joc al culorilor.
Ce au spus vecinii când au văzut pereții colorați?
Unii vecini au fost plăcut surprinși de ideea mea – așa cum am menționat deja, câțiva m-au solicitat pentru a picta și palierul lor, alții au rămas indiferenți. În mare, reacțiile oamenilor au fost pozitive, în special după aparițiile în mass-media. Anul acesta, ideea mea a fost preluată de către o fundație care dorește să înfrumusețeze blocurile din Galați, iar acest lucru mă bucură foarte mult.
Ai mai avut astfel de proiecte, cu picturi murale? Intenționezi să mai ai altele?
Da, sigur, de ce nu? Eu sunt mereu deschisă către noi proiecte și provocări, iar picturile murale reprezintă o ocazie de a-mi stimula imaginația. Pentru fiecare spațiu trebuie găsită o altă abordare în funcție de tematica aleasă și efectul pe care doresc să îl obțin prin pictură. În ultimii ani, am avut mai multe proiecte de picturi murale, atât în Brăila, cât și în alte orașe.
Din perspectiva artistului, cum ar trebui să fie orașul în care locuiești? Se poate în România?
Nu cred că răspunsul meu vine tocmai din perspectiva artistului, însă consider că simțul civic al cetățenilor și curățenia sunt unele dintre punctele forte ale orașelor prospere. Da, se poate și în România. Din punctul meu de vedere, primul pas este să se conștientizeze necesitatea artei în viețile oamenilor, iar apoi totul va veni de la sine. Cu toate că proiectele artistice sunt, în general, costisitoare, ele pot fi implementate și în țara noastră și se poate observa cu bucurie că deja au început să înmugurească astfel de idei.
La liceul unde ai învățat, tu, colegii ați avut proiecte prin care să înfrumusețați școala?
Liceul meu reprezintă una dintre instituțiile brăilene în care am prezentat numeroase lucrări de-a lungul timpului. Am reușit să înfrumusețez școala în care învăț atât prin expoziții personale, cât și prin participarea la expoziții colective. De asemenea, și holurile sunt decorate cu picturi murale realizate de colegi mai mici sau mai mari.
Contează spațiul colorat într-o școală?
Un spațiu educațional plin de culoare are, categoric, un efect pozitiv asupra felului în care copiii percep ideea de școală. Tocmai, de aceea, eu cred că este esențial ca sălile de clasă să fie vesele și primitoare, în special în grădinițe și în școli generale, când copiii încep să se formeze. În Brăila, eu am reușit deja să înfrumusețez pereții câtorva grădinițe și școli prin picturi murale.
De când pictezi? Cum ți-ai descoperit această pasiune?
Pasiunea pentru pictură am descoperit-o încă de la vârsta de patru ani, cu ajutorul mamei mele care m-a înscris la cursul de pictură de la Palatul copiilor și elevilor. De atunci, pictez continuu, oriunde și pe orice suport. Încerc să-mi diversific cât mai mult lucrările. Pe lângă picturile pe pânză și carton, ilustrațiile de carte și fotografia, în ultimii ani am început să pictez și pe îmbrăcăminte și încălțăminte, piese de mobilier și obiecte decorative. Realizez chiar și body painting, ceea ce, trebuie să recunosc, la început a fost o mare provocare pentru mine.
Înțeleg că ai participat la Olimpiade, la expoziții. Ai obținut premii…
Într-adevăr, așa este. Încă de mică am participat atât la concursuri de desen și pictură, cât și de cultură generală. Despre mine, pot spune că sunt o fire ambițioasă, iar participarea constantă la competiții m-a făcut să îmi doresc să fiu din ce în ce mai bună. Fiecare premiu obținut m-a motivat să continui pe acest drum.
Legat de olimpiadele școlare, am participat la Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane și la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Arhitectură și Istoria Artelor – secția: pictură de șevalet. Pot spune că aceste experiențe sunt unele dintre cele mai frumoase din toată perioada liceului. Mereu mi-a făcut plăcere să mă implic în diverse activități extrașcolare, proiecte de voluntariat, expoziții.
Pe lângă cele nouă expoziții personale pe care le-am avut, am prezentat lucrări și în expoziții colective, cea mai importantă fiind participarea, pentru a doua oară, la Expoziția-Concurs “Carmen Sylva”, ce poate fi vizitată până la sfârșitul lunii iunie la Castelul Pelișor din Sinaia.
Ce vei face după terminarea liceului? Te tentează ideea să pleci din țară?
Acum că am terminat liceul, bineînțeles, următorul pas este universitatea. În 2011, am avut un an de experiență în Franța, însă momentan nu mă mai tentează ideea de a pleca din țară. Așadar, m-am gândit să mă înscriu la Facultatea de Arte din cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați, la secția de pictură. Niciodată nu putem ști ce ne oferă viața, așa că sunt deschisă ca, după finalizarea studiilor, să mă stabilesc în afara țării. Momentan, mă bucură faptul că unele dintre lucrările mele fac parte din colecții private din străinătate.
Dacă ne poți dezvălui planul tău cel mai îndrăzneț, visul tău…
Cu toții avem visuri, planuri și dorințe. Unele se împlinesc, altele nu. Viața de artist nu poate fi trăită după un plan prestabilit, așa că eu încerc să mă perfecționez și să mă organizez pentru a duce la bun sfârșit planurile pe termen scurt și mediu: examenul de bacalaureat, admiterea la facultate, expoziții… mai multe nu vă pot dezvălui momentan pentru că în artă totul este spontan.
Revenind la școală, cum ți se pare sistemul de educație românesc?
Asigurarea calității învățământului este principalul factor ce poate îmbunătăți societatea în care trăim. Valoarea și puterea de schimbare a unei societăți stau în educație și tineret. Învățământul este important pentru că pregătește viitorul țării, iar noi suntem generația care vrea o nouă Românie – una mai bună! 
În școală trebuie să găsim modele, oameni care să ne inspire, care să ne poată ajuta să răspundem la întrebările ce ne frământă. Profesorii trebuie să fie oameni pasionați de educație și entuziasmați de ideea că, în mâinile lor, stă puterea de a modela caractere și de a ridica noi generații. După doisprezece ani de școală, pot spune exact ce ne dorim noi, elevii: vrem proiecte nonformale și dinamice, în care accentul să cadă pe relațiile interumane. Avem nevoie de ateliere creative, programe online, cursuri de dezvoltare personală, activități practice și ușor accesibile chiar și pentru copiii din mediul rural. Vrem să fim altfel, vrem ca societatea în care trăim să fie altfel.
Știu că va veni o zi în care vom spune că toate eforturile noastre nu au fost în zadar, însă, pe final, am un singur lucru de zis legat de sistemul educațional românesc: toți cei ce acceptă nedreptatea se fac vinovați de suferința copiilor care nu au altă șansă de realizare decât școala.
Lucrări semnate de Andreea. Câteva dintre operele unui copil care a muncit și își dorește un oraș mai frumos, o școală mai atrăgătoare, o țară mai bună:
Pe Andreea o găsiți pe pagina sa de Facebook. Aici veți regăsi multe dintre lucrări, de la tablouri și obiecte decorative până la picturi realizate pe încălțăminte și îmbrăcăminte.
Foto: Andreea Gabriela Tudor
Citește și:
- Picturi murale în clasă. Elevii unui liceu din Constanța și-au transformat sala în care învață într-un loc ”mai special”
- Elevii unui liceu din Focșani au donat prin SMS pentru primul spital de oncologie pediatrică, într-un flashmob organizat în curtea școlii
