Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, vineri, la Timișoara, la o dezbatere ce a avut loc la Universitatea de Vest, că ”situația de acum din educație, care este – păcat, dar trebuie să recunoaștem – dezastruoasă, nu mai poate continua”. Șeful statului i-a îndemnat pe studenţi să meargă să voteze la alegerile europarlamentare din 26 mai și să se implice în viața publică a României.
”În 2016, domnule rector, când am vorbit ultima dată aici, am încurajat studenții de atunci să participe la alegeri. Săptămâna viitoare veți avea din nou această ocazie, unii dintre dumneavoastră poate pentru prima dată. Este oportunitatea de a vă face vocea auzită în configurarea direcției țării noastre, precum și a Europei în ansamblul său. Vă încurajez să o faceți!
Deși, din multe puncte de vedere, Timișul este în fruncea țării, prezența la vot a fost o excepție regretabilă în ultimii ani. Astăzi ne confruntăm cu consecințele nefaste ale absenteismului.
Așa că, dragi studenți, mergeți la urne și apărați-vă interesele! Nu-i lăsați pe cei care promit mult, însă fac puțin, să vă frâneze dezvoltarea ca români și ca europeni! Mai mult, vă încurajez să vă implicați, pe mai departe, în viața publică a României”, a spus Klaus Iohannis, în cadrul dezbaterii „Become your best! – printr-un învățământ superior de calitate”.
Șeful statului a mai arătat că, în grupurile de lucru ale proiectului «România Educată», elevii și studenții au fost printre cei mai activi participanți: ”Au dat dovadă că se pot organiza și că pot veni cu poziții mai bine argumentate decât multe persoane care, teoretic, ar fi trebuit să aibă experiență în discutarea și elaborarea politicilor publice.”
”Sunt aici generații care merită toate șansele pe care le are de oferit Uniunea Europeană. Este inacceptabil ca țara noastră să rămână atât de mult în urmă, în condițiile în care trăim într-una dintre cele bune perioade istorice ale continentului nostru, cu oportunități extraordinare, care pregătesc o veritabilă revoluție a educației. Vorbim de noi programe de mobilitate, de voluntariat, de proiecte de cooperare între instituții din diferite state membre.
Mai este nevoie ca și cei care guvernează în România să înțeleagă faptul că situația de acum din educație, care este – păcat, dar trebuie să recunoaștem – dezastruoasă, nu mai poate continua. Dacă nu știu sau, și nu vor să facă lucrurile mai bine, atunci să plece și să lase locul altora care se pricep. Pentru că nu ei, ci românii sunt cei care vor plăti pentru aceste eșecuri”, a declarat Iohannis, la Universitatea de Vest.
Întrebare: În ce măsură în proiectul România Educată modelul german poate avea un impact pentru dezvoltarea României, având în vedere legăturile, cultura și valorile care deja ne leagă?
Președintele Klaus Iohannis: Eu trăiesc cu convingerea că pe toți ne leagă ceea ce numim generic valorile europene. Aceste valori sunt evident și de sorginte franceză, și de sorginte germană, și de sorginte italiană, și așa mai departe. Societatea pe care ne-o dorim, societatea europeană, se bazează pe cele mai bune și implicit, de multe ori și explicit, asumate dintre aceste valori, care, majoritatea dintre ele, s-au cristalizat în ultimii 300 de ani, cu un impact semnificativ nu numai din Revoluţia Franceză, ci și din Revoluţia de dincolo de Ocean și setul de valori și de principii pe care în ziua de astăzi considerăm că se află la baza unei societăți democratice. Aceste valori sunt asumate în întreaga Uniune Europeană. De aceea, cred că noi, românii care suntem pro-europeni și vrem să fim foarte bine integrați în Uniunea Europeană, ne-am asumat aceste valori, ceea ce urmează și suntem în curs a o face, câteodată cu sincope – de exemplu, acum avem o sincopă socială. Suntem în curs de a găsi metodele cele mai potrivite societăţii romanești de a le aplica concret.
După o lungă introducere să mă refer la întrebarea propriu zisă. Cred că avem nevoie de o școală românească. Nu sunt adeptul copierii bucată cu bucată a unui sistem educațional din altă parte. Ştiu că mulți și în cadrul dezbaterilor pe România Educată mi-au spus că sunt atâtea modele senzaționale, nu vreau să le numesc fiindcă toate sunt bune – dar noi nu putem să copiem ceva dintr-o altă societate. Societatea românească are specificul ei fiindcă avem baza, valorile europene, dar avem și valorile românești, avem tradițiile romanești și toate trebuie să fie incluse în modelul nostru, al școlii românești. Și asta îmi doresc!
Romania Educată vrea să genereze bazele unui mare program pentru școala românească de mâine, și ca să nu apară pe urmă alte întrebări prea tehnice, nu îmi doresc o reformă a sistemului românesc, cel puțin nu dintre acelea de care am avut până acum –fenomenul întreg l-am numit reformita sistemului românesc. Eu îmi doresc să discutăm atât cât este nevoie, până când știm ce vrem pentru România de mâine, pentru generațiile de mâine, dar care, pe urmă, ne permite să creăm o baza foarte solidă, pe care se poate realmente construi România secolului XXI. Sunt foarte bucuros că avem rezultate bune, foarte bune, din multele dezbateri care s-au purtat deja până acum.
Ca sa nu rămână cineva cu impresia greșita: eu nu vreau sa avem mâine o lege care reflectă aceste dezbateri. Eu vreau să avem un concept care să-l definitivăm într-o formă care este pe urmă uşor de transpus în legislație, împreună cu toți actorii din sistem și mă bucur că în sală văd reprezentanții tuturor actorilor în sistem – nu numai studenți, elevi, dăscăli, și sindicate, și antreprenori, și ambasadorii care vin cu inputul țărilor lor. Aceste chestiuni au nevoie de foarte mult timp … Știu că unii își pierd repede răbdarea: „Domnule, ori faci o lege, ori o lași balta!” Nici nu fac lege acum, nici nu o las baltă. Dar să finalizăm proiectul!”
Întrebare: România Educată înseamnă și educație onestă și corectă. Eu vreau să vă întreb despre un fenomen care întunecă fața frumoasă a universităților românești – fenomenul plagiatelor. Ce facem cu asta? Există niște mecanisme care, însă, nu funcționează. Există o mulțime de cazuri publice verificate, verificabile de plagiat în universități, ba chiar în fruntea unor universități se află oameni care au comis furt, dar Consiliul Național de Etică le ignora, nu le cercetează, nu se întâmplă nimic. Nu există consecință. Care este mecanismul la care v-ați gândi dacă mâine ați putea să reglați acest lucru?
Președintele Klaus Iohannis: Mecanismul există. El se numește autonomie universitară. Foarte simplu. Însă până când acest mecanism se auto-întrenează, cred că este nevoie și de un pic de ajutor din partea statului. Și, aici, cred că găsim principala problemă și cumva bănuiesc că la asta ați vrut să ajungeți cu întrebarea. Vedeți că plagiatul nu există numai la noi, există și în altă parte. Dar, în altă parte, vorbesc de democrațiile consolidate, dacă despre un politician apare discuția că ar fi plagiat, el pleacă din politică. Nu vreau să dau acum nume ale unor politicieni, unii chiar cu o carieră briliantă în politică care, dintr-o dată s-au oprit și au plecat. Nu a fost nevoie de nimeni să le spună să se retragă dacă sunt hoți. Noi trăim momentan într-o formă de sincopă. La noi hoții s-au cocoțat în vârful statului și acest lucru a fost posibil și datorită toleranței prea mari a societății și a mediului universitar față de plagiat. Fiindcă plagiatul este o formă de hoție. Dacă este tolerată, concluzia politicienilor este că și mai mult este tolerată și se poate. Și acum, din păcate, avem dovada că la noi, momentan, se poate sau s-a putut. Sper să se termine acest „s-a putut” cât mai repede.
Problema, probabil știți, a apărut de fapt în anii 90, când, din inițiativa unor cadre universitare, foarte mulți politicieni au fost atrași spre universități, idee bună s-ar putea spune. Doar ca să fie atractiv pentru politicieni li s-a oferit pe tavă un doctorat sau două. Foarte repede au observat unii politicieni că acest lucru se poate face și fără sa facă ei nimic, li se livrează și lucrarea, aproape că și dezbaterea li s-a livrat. Și aici universitățile au tras frâna de mână foarte târziu. Evoluția este mai complexă, de lungă durată și nu poate fi rezolvată, din păcate, doar spunând „OK, să se termine cu plagiatul” fiindcă lucrurile, între timp, s-au complicat. Părerea mea, am mai spus-o și o mai spun: cine a plagiat să rămână fără titlul obținut și fără beneficiile obținute din plagiat, dar acest lucru nu trebuie să îl facă nici poliția, nici procurorii, acest lucru trebuie să îl facă universitatea care a emis titlu respectiv, dacă vorbim, sigur, de titluri universitare. Dacă vorbim despre altceva, sunt alte instituții care trebuie să intervină. Dar până când nu ajungem la acest mecanism de auto-curățire, problema nu se rezolvă. Ați văzut că se tot plimbă comisiile de etică, comisiile de verificare, unii ajung în funcții de conducere care vor să se urmărească chestiuni, alții nu vor să se urmărească. Eu cred că este interesul intim al universităților să-și respecte statutul și eliminând nu plagiatul, plagiatorii.