Învățătoarea Mara Luana Rauca, despre viziunea MEN: ”Ni se flutură sub nas o adevărată utopie a ceea ce se dorește a fi noua educație”

2

În școli a început dezbaterea viziunii ”Educația ne unește”, propusă de Ministerul Educației, însă concluziile unor profesori, care au participat la astfel de discuții sau care au citit documentul, nu sunt tocmai favorabile propunerilor de schimbare. Unii vorbesc de ”un eseu idealist”, greu de aplicat în sistemul de educație românesc cu problemele pe care le are. Învățătoarea Mara Luana Rauca spune că aceste probleme nu se pot rezolva cu ”viziuni pe hârtie și vorbe în vânt” și, dacă s-ar aloca 6% din PIB, s-ar rezolva multe dintre ele. Învățătoarea crede că viziunea este ”o utopie” și atrage atenția asupra principalei probleme din sistem – subfinanțarea, dar vorbește și despre clasele supraaglomerate sau ”manualele pline de greșeli” și ”programele încărcate”.

”Oare educația aceasta ne unește?”, este întrebarea învățătoarei Mara Luana Rauca (foto), într-o postare pe Facebook, în care își exprimă punctul de vedere asupra viziunii ”Educația ne unește”, lansate de Ministerul Educației.

”În viziune se tot vorbește despre educația centrată pe elev, dar, zău, sunt doar vorbe. Profesorii o centrează într-acolo, dar fără bani o cam ia ba la stânga, ba la dreapta. Când vezi că în țările dezvoltate, acelea cu un învățământ performant, cadrele didactice au materiale puse la dispoziție și clase dotate cu mobilier modern, te ia durerea de cap. Tu, profesorul român, ești artist desăvârșit în a-ți crea aceste materiale sau a-ți toca salariul pentru a le procura. Ție nu-ți asigură nici ministerul, nici primăria confortul acestor necesități de care depinde în foarte mare măsură calitatea actului tău educațional”, scrie învățătoarea, referindu-se la subfinanțarea sistemului de educație românesc.

Mara Luana Rauca se mai întreabă cum poate fi centrată ”educația pe elevii înghesuiți în clase mici și fără condiții” și ”despre ce fel de centrare vorbim în școlile cu toalete insalubre în curte în care copiii își pierd viața”: ”Frigul din clase are legătură cu viziunea?”

”Manualele sunt la pământ, pline de greșeli și scrise într-un limbaj greoi, programele încărcate cu conținuturi care nu respectă particularitățile de vârstă ale elevilor. Dar se vorbește peste tot ca educația să fie centrată pe elev și pusă în slujba acestuia”, mai scrie învățătoarea.

Postarea integrală a învățătoarei Mara Luana Rauca:

Da, educația trebuie să ne unească, dar nu așa cu viziuni pe hârtie și vorbe în vânt, ci cu fapte concrete și cu rezolvarea urgentă a problemelor din sistem.

Ni se cere să dezbatem în școli viziunea propusă de minister și să transmitem în manieră scriptologică și fotografică ceea ce ne arde la suflet. Am citit și am ajuns la concluzia că ni se flutură sub nas o adevărată utopie a ceea ce se dorește a fi noua educație.

S-a gândit cineva de acolo sus că principala problemă a sistemului de educație este proasta finanțare? Dacă s-ar aloca 6% din PIB, s-ar rezolva multe dintre probleme. În viziune se tot vorbește despre educația centrată pe elev, dar, zău, sunt doar vorbe. Profesorii o centrează într-acolo, dar fără bani o cam ia ba la stânga, ba la dreapta. Când vezi că în țările dezvoltate, acelea cu un învățământ performant, cadrele didactice au materiale puse la dispoziție și clase dotate cu mobilier modern, te ia durerea de cap. Tu, profesorul român, ești artist desăvârșit în a-ți crea aceste materiale sau a-ți toca salariul pentru a le procura. Ție nu-ți asigură nici ministerul, nici primăria confortul acestor necesități de care depinde în foarte mare măsură calitatea actului tău educațional. Dar trebuie să fim eficienți indiferent de condiții. 

Efectivele de elevi la clase sunt peste limita normală și iar ne uităm peste gard la popoarele spre care visăm cu ochii deschiși și salivăm la eficiența educației lor. Vrem și noi ca ei, dar clasele noastre sunt formate din 20, 30, 40 de elevi cu un singur educator sau învățător care trebuie să fie fresh și mereu cu zâmbetul pe buze. Oare cum centrăm educația pe elevii înghesuiți în clase mici și fără condiții? Despre ce fel de centrare vorbim în școlile cu toalete insalubre în curte în care copiii își pierd viața? Frigul din clase are legătură cu viziunea? Așa o fi normal să se desfășoare activitățile? Sunt doar câteva întrebări pe care ni le punem cu toții.

Manualele sunt la pământ, pline de greșeli și scrise într-un limbaj greoi, programele încărcate cu conținuturi care nu respectă particularitățile de vârstă ale elevilor. Dar se vorbește peste tot ca educația să fie centrată pe elev și pusă în slujba acestuia.

O altă problemă o reprezintă dezinteresul elevilor față de școală. Lipsa unor reguli clare și a unor măsuri coercitive a condus în timp la accentuarea acestui fenomen. Mulți părinți se declară depășiți și apelează tot la profesori pentru a remedia această problemă. Însă profesorul nu poate să facă nimic, fiindcă are mâinile legate. Modelele pe care le au elevii din ziua de azi contribuie cu vârf și îndesat la lehamitea pe care o resimt. Școala nu mai reprezintă un ideal, căci în ziua de azi dacă ai bani, nu trebuie să ai cultură generală. Iar dacă nu îi ai, te pot întreține părinții până la 40 de ani fără probleme sau poți să intri în grupuri infracționale ca să-ți faci rost de tot ce ai nevoie. Respectul, bunul-simț, asumarea responsabilității pentru propriile fapte, munca susținută pentru câștigarea traiului nu mai reprezintă valori care să-i atragă pe tinerii români. Non-valorile sunt la mare căutare din păcate. Distrugându-ne copiii ne-au distrus viitorul. 

Dacă aș fi elevă acum și eu m-aș sătura să mă zbat. Poate că m-aș revolta în sinea mea fiindcă nu am un manual care să mă îndrume și să mă atragă. Poate m-aș revolta că la mine în clasă este gălăgie fiindcă profesorul este depășit din cauza obrăzniciei sau a agresivității unor colegi de-ai mei. Aș vrea să învăț, dar nu sunt lăsată. Poate m-aș revolta și pentru că nu avem psiholog în școală și nici profesor de sprijin la fiecare oră ca să dea o mână de ajutor colegilor care au nevoie.

Poate m-aș revolta și pentru că suntem mulți și înghesuiți și ne este frig iarna și nu avem parte de materiale așa cum au elevii finlandezi. Poate m-aș revolta pentru că nu ieșim de pe băncile școlii cu un bagaj de cunoștințe care să ne folosescă în viață, că nu ne mai place să citim și să ne căutăm adevărurile în cărți. Sau poate m-aș închide în mine și aș fi la fel ca ceilalți, poate aș lua-o pe o cale greșită fiindcă părinții mei sunt adânciți în stres și probleme și nu mai au timp să mă asculte. Poate aș îngroșa și eu rândurile celor care abandonează școala. Poate aș pleca și eu afară ca să-mi fie mai bine. 

Cu siguranță dacă aș fi elevă acum nu aș simți deloc că educația este centrată pe mine. M-aș simți un simplu cobai care merge la școală și nu se mai regăsește pe sine în învălmășeala reformelor repetate la care sunt supusă. 

Oare educația aceasta ne unește?”

Citește și:

2 COMENTARII

  1. Educația ne INVRAJBESTE
    La nivel județean a fost dezbătut documentul rand cu rand, pagina cu pagină.

    Oare domnul Szekely citește aceste rapoarte?

    Prima concluzie
    Importam forme fără fond dintr-un sistem de educație care nu produce nimic concret.
    2. Finanțarea per elev în Finlanda e de 12 ori mai mare.
    3. Mutarea centrului pe activități practice și extrașcolare presupune sume uriașe
    4. Scoaterea evaluării la anumite discipline va ierarhiza disciplinele inducând ideea că unele sunt utile
    altele nu.
    5. Perfecționarea la grămadă a profesorilor (aici nu se vorbește de individualizare ) va perpetua nivelarea performanțelor didactice.
    6. Un consilier de cariera poate decide unilateral viitorul școlar al unui copil.
    7. Bacalaureatul îngustează opțiunile educaționale
    9. Liderul educațional poate fi oricine urmează un master de 3 semestre, fara nicio legătură cu activitatea didactică.
    10. Facem grădinițe sportive dar scoatem sportul 3 ani de la ciclul primar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here