INTERVIU. Radu Szekely, consilier al ministrului Educației: ”Evaluarea trebuie făcută altfel, la clasele I-III să nu mai dăm calificative. Ierarhizarea copiilor la vârsta aceasta este artificială”

9
Foto: SparkNews.ro

Radu Szekely, consilier pe probleme de strategie al ministrului Educației, explică, într-un interviu acordat SparkNews.ro, schimbările pe care Ministerul Educației le propune în structura sistemului de învățământ românesc. Radu Szekely a coordonat grupul de lucru care a elaborat viziunea ”Educația ne unește”, document pus în dezbatere publică, care modifică arhitectura sistemului de educație, dar și modul de evaluare a elevilor. Consilierul ministrului anunță că, în perioada următoare, scenariul propus de minister va fi discutat în cadrul unor întâlniri cu actorii principali implicați în actul educațional și, în funcție de amendamentele aduse, acesta se va aplica treptat, într-un orizont de timp ce ar putea avea ca punct final anul 2030.

Radu Szekely face precizări referitoare la redenumirea clasei pregătitoare, spune cum ar trebui să fie sistemul de evaluare în clasele I-III și ce presupune evaluarea socio-emoțională la finalul clasei a III-a. De asemenea, consilierul ministrului vorbește despre rolul consilierului de orientare profesională, cel care va lua locul dirigintelui din clasa a VII-a, despre admiterea la liceu și în ce ar consta proba de Creativitate de la Bacalaureat. Toate sunt propuneri, nu sunt bătute în cuie, precizează consilierul.

Radu Szekely a lucrat mult timp ca profesor în Finlanda și s-a întors în România pentru a se ocupa de acest proiect. Întrebat cum i se pare școala românească, după atâția ani petrecuți în străinătate, consilierul ministrului Educației a răspuns: ”În derivă.”

SparkNews.ro: Mulți au fost luați prin surprindere de lansarea viziunii ”Educația ne unește” și mulți s-au întrebat de când se vor aplica acele schimbări. Ce le răspundeți? De când se aplică?

Radu Szekely: ”Educația ne unește” a fost lansată ca o viziune în dezbatere, nu este ceva final. Este o viziune pe care ministerul o prezintă: unde ar trebui învățământul sau serviciul public de educație să ajungă până în anul 2030. Nu este ceva care se va aplica din 2020 ad litteram, 100%, ci se va recurge la o implementare etapizată în măsura în care viziunea aceasta se translatează în legi, pentru că viziunea nu este o lege. Acolo vrem să ajungem. Va urma acum dezbaterea publică, va fi organizată și în mod structurat, adică vor fi întâlniri la nivel de județe.

Au fost programate deja aceste întâlniri?

Da, există un calendar al doamnei ministru care va merge în țară în zilele de joi și vineri, în săptămânile ce urmează. Întâlnirile sunt organizate la nivelul a patru județe limitrofe sau apropiate și vor fi discuții cu directorii de școli, cu învățătorii, profesorii…

La aceste întâlniri vor fi discutate atât draftul noii Legi a educației, cât și această viziune, astfel încât noua lege să preia elemente din document?

Da, scopul este să vedem în ce măsură legea poate prelua din viziune și cum poate prelua. Primele 10 pagini din document sunt efectiv viziuni – care sunt valorile, principiile, cine contribuie la educație, ce rol are fiecare parte -, după care urmează 10 pagini de scenariu: un scenariu propus de minister de implementare a viziunii. Și scenariul acesta va fi dezbătut în perioada următoare pentru a transfera acele valori în realitate. Noi acest lucru propunem să se facă: aveți alte propuneri mai bune, vedem, le discutăm și, în final, scenariul respectiv va deveni lege, modificat în urma dezbaterilor publice, a propunerilor care vin de la actorii implicați, de la profesori, sindicate ș.a.m.d. Deci, nu este ceva bătut în cuie în momentul de față și nu pot să vă spun că se va implementa din toamnă pentru că nu este posibil. Cel mai probabil la începutul anului școlar 2020-2021, adică toamna următoare, vor începe să se implementeze treptat schimbările propuse.

Este posibil ca din anul școlar 2020-2021 să avem clasa I direct?

Este doar o renumerotare a claselor pentru a elimina conceptul de clasă 0 și clasă pregătitoare…

Dar ce a deranjat la această clasă pregătitoare? Ministrul a adus un argument legat de faptul că i se spune ”clasa 0”, însă pentru unii profesori nu a fost un argument suficient.

Denumirea în sine este într-adevăr o problemă, poate psihologică, dacă ne gândim la faptul că ”Ești clasa 0… A, o facem așa, mai mult sau mai puțin în serios”… Însă argumentul principal a fost următorul: chiar dacă folosim termenul ”clasă pregătitoare”, clasă pregătitoare pentru ce? Că de fapt toată școala te pregătește. Nu poți să spui că te pregătește pentru școală pentru că ești deja în școală. Când era la grădiniță, puteai să spui că te pregătește pentru școală, dar, din moment ce s-a mutat la școală, ești deja în școală. În afară de asta, se schimbă puțin structura în scenariul propus: vor fi trei ani inițiali care sunt de fapt similari, ca și structură, clasei pregătitoare de acum. Adică se va lucra doar cu învățătoarea și se va lucra pe competențele-cheie, de bază.

Așadar în clasa I ar urma să se facă același tip de activități ca în clasa pregătitoare actuală? 

Da, se schimbă numărătoarea, se schimbă denumirea clasei pregătitoare în clasa I și tipul de activități care sunt definite acum pentru clasa pregătitoare se vor extinde pe primii trei ani. Adică, în primii trei ani de școală, copiii vor face activități care să îi pregătească pentru învățare pentru tot parcursul vieții, să li se descopere stilurile de învățare, să vadă fiecare ce talente, aptitudini are, unde învață mai ușor, unde învață mai greu și ideea este ca, până la clasa a III-a, să îi învățăm să citească, să scrie, să socotească și cam atât.

”Calificativele sunt evaluări sumative care nu spun foarte multe la o vârstă atât de fragedă. ”

Și cum va fi notarea? Se vor da calificative?

Evaluările se vor face altfel. Mi-e greu deocamdată să comentez asupra evaluărilor pentru că încă se discută și se va lua și de la public ceea ce dorește. Ideea este să se facă doar o evaluare narativă, continuă, formativă a copilului, adică să nu mai dăm calificative pentru că sunt evaluări sumative care nu spun foarte multe la o vârstă atât de fragedă. Deci, o evaluare formativă să vedem unde a ajuns și cum îl ducem mai departe. Pentru că un calificativ ”Foarte bine” nu spune foarte mare lucru, pe când dacă e o evaluare narativă, care descrie competențele…

Se face o evaluare la intrarea în prima clasă a copilului. Având în vedere că și grădinița devine obligatorie, copilul vine deja de acolo cu un profil și, pe profilul respectiv, își construiește învățătorul activitățile cu copilul astfel încât să-i aducă pe toți la același nivel de literație, de bază. Și nu ne mai interesează foarte mult notele, calificativele, ierarhizarea…

Am auzit mulți profesori din învățământul primar care spun că, dacă ar fi să schimbe ceva, acel lucru ar fi eliminarea calificativelor…

Ierarhizarea copiilor la vârsta aceasta este artificială. S-ar putea ca unul, în câteva săptămâni, să învețe mult mai mult decât altul și celălalt să învețe, în următoarele trei săptămâni, la fel de mult pentru că are o dispoziție psihologică care îi permite să învețe. Și atunci calificativele date la un interval de 3-4-6 săptămâni nu se justifică.

”Teste consacrate”, la evaluarea socio-emoțională de la clasa a III-a

Evaluarea socio-emoțională de la finalul clasei a III-a ce ar însemna practic? În ce ar consta și cum ar fi evaluat copilul?

Este o evaluare cognitivă, pe de o parte, și una socio-emoțională, pe de altă parte. Se evaluează nivelul de pregătire al copilului pentru învățare, dacă este gata să învețe ceea ce urmează să învețe, să i se dezvolte și celelalte competențe și, dacă nu este gata, să se intervină în perioada imediat următoare cu psihologi pentru a-l sprijini în procesul de învățare. Acesta este scopul evaluării socio-emoționale.

Dar cum se va face exact această evaluare socio-emoțională?

Pe partea cognitivă – scris, citit, socotit – este destul de clar și vrem să îi aducem pe toți la același nivel. Ideea este că, în clasele IV-V-VI care vor fi tot cu învățătorii, dar și cu profesori, învățătorul să lucreze în continuare mai intens pe competențele-cheie cu acei copii care au rămas în urmă și să îi aducă la același nivel. Dacă există diferențe și probabil că există. Copiii nu se dezvoltă în același ritm. Pe partea socio-emoțională, ne gândeam la baterii de teste consacrate care există și aici vor interveni consilierii școlari  și psihopedagogii cu baterii de teste prin care vor fi evaluate aceste competențe ale copiilor care îi ajută să învețe.

Unde sunt consilieri școlari, pentru că nu există în toate școlile…

Aici este o altă chestiune care va trebui rezolvată. Noi am identificat niște nevoi și aceasta este o nevoie reală. Copiii nu învață sau nu își dezvoltă anumite competențe nu pentru că nu au capacitatea intelectuală, ci pentru că există bariere și factori psihologici și emoționali care îi împiedică să se dezvolte. Și atunci, trebuie intervenit și la nivelul acesta. În momentul de față, se intervine ad-hoc acolo unde învățătorul constată că ar putea să fie o problemă. Prin aceste testări, vrem să ne asigurăm că toți copiii au aceeași șansă, să li se descopere nu doar problemele, dar și și factorii motivaționali, adică ce poate să îi ajute să învețe. Nu sunt psiholog, dar există teste psihologice și psihopedagogice care pot ajuta. Pe aceasta ne bazăm.

”Tranziția de la clasa a IV-a la V-a, cea mai dificilă etapă pentru copii”

Din ceea ce spuneți, înțeleg că învățătorul este păstrat până la clasa a VI-a pentru a exista o continuitate și pentru a lucra cu elevii, în funcție de rezultatele de la această evaluare de la clasa a III-a…

În afară de acest lucru, tranziția de la clasa a IV-a la V-a, în momentul de față, este considerată cea mai dificilă etapă din dezvoltarea copiilor pentru că ei se atașează emoțional de o persoană care, practic, le-a fost alături în fiecare zi, vreme de 5 ani. Și, dintr-odată, persoana aceea nu este înlocuită de nimeni pentru că profesorii nu au timpul necesar să stea cu copiii la clasă să se atașeze emoțional și este un vâltoare din care copiii ies afectați emoțional și psihologic. Și atunci, pentru a facilita tranziția, pentru a o face mai ușoară, învățătorul continuă până la clasa a VI-a și intră, treptat, profesorii pe discipline, nu doar pe limbi străine, cum presa a preluat din discursul doamnei ministru. Ea a dat doar un exemplu acolo. Aceștia intră treptat, la toate disciplinele, până când rolul învățătorului dispare. Și atunci rolul învățătorului în anii 4-5-6 va fi de sprijin și acțiune remedială cu copiii care au rămas în urmă – să îi aducem pe toți la același nivel și, pe de altă parte, avem profesor de sprijin la clasă, atunci când se predă o altă materie, istoria să spunem.. Având în vedere că învățătorul își cunoaște copiii foarte bine îl ajută și pe profesor să lucreze cu ei mai bine.

Un scenariu inspirat din modelul finlandez

Toată această arhitectură a sistemului de învățământ este inspirată de afară, bănuiesc…

Parțial, da. Un model similar funcționează în Finlanda și este bazat și pe etapele de dezvoltare psihosocială a copilului. Între 6 și 12 ani este copilăria mare. După 12 ani începe pubertatea și atunci intrăm într-o cu totul altă discuție: trebuie să le dăm drumul copiilor, să-și iasă din matcă, să se descopere altfel, învățarea este mai puțin directivă, trebuie să îi lăsăm pe ei să aleagă… Dar până la clasa a VI-a, putem să mergem pe învățarea aceasta directivă. Noi știm ce trebuie să învețe, care este nivelul funcțional de competențe pe care trebuie să îl aibă și îi dirijăm astfel până când vor trece în clasa a VII-a și vor avea doar profesori și începe consilierea profesională…

Aici începe un alt ciclu…

În propunere se numește ciclul secundar inferior, dar se poate numi gimnazial. Nu prea are importanță, e o denumire. I-am spus secundar inferior ca să corespundă cu denumirile care există în Uniunea Europeană, dar poate fi denumit clasic, gimnazial… Și acolo copiii trebuie să fie cât de cât stăpâni pe propriile emoții în așa fel încât să și le gestioneze și să aleagă ce vor: ”îmi place mai mult partea umanistă, îmi place mai mult matematica sau lucrul manual”. Și atunci vor fi consilieri de carieră care să îi ajute. Ideea mea a fost ca acești consilieri de carieră să preia rolul dirigintelui. Ei ar lucra cu clasa, ar avea și ore specifice de consiliere, dar vor fi și diriginții claselor astfel încât să cunoască copiii. În acest fel, luăm și de pe profesor povara dirigenției care, de multe ori, înseamnă hârtii…

Dispare dirigintele și apare consilierul de orientare profesională… Câți astfel de consilieri să fie într-o școală?

Este o propunere. Acum să vedem… V-am spus, noi am identificat niște nevoi, trebuie să găsim resursa umană și este foarte clar că, în momentul de față, nu sunt suficienți consilieri în România ca să poată prelua dintr-odată sarcinile acestea. E nevoie de pregătire… Aam înțeles că Universitatea din București are pregătit un masterat pentru consiliere în școli, inclusiv specializare pe orientare în carieră. Dar va dura până vom avea un corp de consilieri suficient de mare ca să preia rolul acesta. Dar, treptat, poate până în anul 2030, reușim să ajungem la nivelul acesta de implementare.

Tot în document apare ideea de lider educațional care să conducă școala. Este o funcție similară celei de director de astăzi?

Da, este similară, dar este un lider educațional care are niște competențe speciale. Va exista un program special de Masterat, pe care sper ca universitățile să îl înceapă cât de curând și vom discuta despre conținuturi. Ideea este să poată fi o persoană care să ralieze în jurul școlii comunitatea și să știe să creeze o rețea cu agenții economici, cu ONG-urile și să se ocupe exclusiv de această parte, să îi degrevăm de obligația de a preda și să lucreze exclusiv pe administrație, management și dezvoltarea școlii. Să seteze o direcție pentru școala respectivă, să dezvolte o cultură organizațională… Starea de bine este punctul final. Rolul lui este să se asigure că toată lumea se simte bine, vine la serviciu cu plăcere, nu se tem unii de alții, părinții de profesori, profesorii de copii, copiii de profesori.

Admiterea la liceu, în scenariul propus de MEN

După clasa a IX-a, urmează Evaluarea Națională. Cum se va face admiterea la liceu?

În mod normal, ar trebui să se facă după aceleași principii ca și până acum pentru că funcționează. Repartizarea computerizată funcționează și nu văd de ce am schimba.

În Finlanda cum este?

Este similar. Finlanda a introdus sistemul computerizat de repartizare după România. Ce va conta la calcularea mediei de admitere în liceu este Evaluarea Națională, notele din ultimii trei ani (clasele VII-IX) într-un anumit procent, dar nu s-a discutat încă procentul, și ne gândim la o modalitate de a cuantifica recomandările consilierilor de carieră, în așa fel încât să aibă o influență, un impact asupra repartizării la licee.

Standarde de evaluare, la clasă

Dar ce nu ar fi o variantă mai bună examenul de admitere la liceu? Cel puțin la nivelul părinților se comentează că aceste medii V-VIII sunt umflate…

Suntem și noi la curent cu aceste discuții… Din moment ce există o astfel de problemă, trebuie să o corectăm. Sistemul de repartizare funcționează și este echitabil. Trebuie să corectăm modul de evaluare în școli astfel încât o notă dată în București, la o școală foarte bună, sau în Sibiu sau în Cluj să fie echivalentă cu aceeași notă dată oriunde, unde poate profesorii sunt mai generoși cu notele…

Și atunci se propune ca evaluarea să fie mult mai standardizată. Vor fi niște standarde de evaluare, pe fiecare disciplină, itemi obiectivi și transparenți de evaluare pentru fiecare disciplină, concepuți de ISE și CNEE, și profesorii vor trebui să facă evaluarea folosind acei itemi obiectivi. Deci nu mai dau lucrări de control așa cum vor și nu își mai fac propriile criterii de evaluare, ci vor trebui să folosească aceste standarde. Și, în momentul în care dă o notă de 8, nivelul de pregătire și cunoștințe al copilului trebuie să corespundă standardului definit de Consiliul de Evaluare. Cumva, uniformizăm și omogenizăm evaluarea și asta va dura o vreme, nu se va întâmpla peste noapte. Și este normal să existe, în anii următori, o perioadă de pregătire a profesorilor pentru că schimbările sunt majore.

Proba care va viza ”competențele de viață”

Bacalaureatul. Au existat foarte multe reacții în privința acelei probe de Creativitate. În ce ar consta? Ce materii ar intra în această probă?

Este o probă care evaluează nivelul de maturitate al elevului, al absolventului. Era vorba că se scoate Geografia. Nu. Foarte probabil în proba respectivă vor exista sarcini sau itemi de evaluare care fac referire la geografie sau folosesc cunoștințele de geografie și competențele dezvoltate pe disciplina respectivă. Mi-e greu să vă spun acum, pentru că nu am definit-o total.

Dar din nou, am identificat o nevoie: copiii ies din școală și nu sunt stăpâni pe propria viață, nu au competențele necesare pentru a-și gestiona viața. Și atunci proba respectivă va viza aceste competențe de viață, pe care trebuie să le ai ca un om matur, inclusiv creativitatea, felul în care rezolvi probleme creativ. Și vreau să dau un exemplu de Geografie: ești într-un loc unde ești pierdut, nu îți mai merge Google Maps pe telefon și trebuie să te orientezi în spațiu ca să ieși din situația respectivă. Și acolo folosești cunoștințe de geografie, de orientare în spațiu, matematică pentru a calcula… se pot rezolva niște probleme complexe. Existe niște teste standardizate la nivel mondial, care se folosesc inclusiv la Comisia Europeană. Evaluează viitorii angajați pe baza unor asemenea teste. Nu sunt publice, dar există exemple.

Dar această probă există și în alte țări?

Ca atare, nu. Suntem relativ originali aici…

Ideea vă aparține?

Ideea a fost a doamnei ministru și am discutat-o împreună. Inițial, fusese doar o probă de Creativitate, dar având în vedere că voiam să introducem și o probă care să măsoare competențele acestea de a trăi independent, le-am combinat într-o singură probă. Este o propunere, așteptăm idei să vedem cum s-ar putea realiza în baza acelorași profiluri de absolvire pe care le-a dezvoltat ISE. Eu cred că este foarte posibil, pentru că aceste competențe se testează în viața de zi cu zi, atâta doar că nu au fost pus niciodată în niște itemi de evaluare.

Un răspuns pentru profesorii de geografie ar fi că la această probă s-ar regăsi și Geografia…

Da, dar este foarte posibil să se regăsească și între opționalele de profil. N-a dispărut. Pe schema repectivă, dvs. ați văzut niște exemple. Unde scrie Fizică, Chimie, Biologie, putea să se mai adauge și Geografie… Pur și simplu, au fost niște exemple date din profilul respectiv.

A fost și întrebarea de ce Matematica nu apare la Bac T sau unde este Informatica…

Există o probă de Științe, care inițial se chema STEM. Științe înseamnă inclusiv Matematică. Este vorba de transdisciplinaritate. Am vrea să ne îndreptăm către o predare interdisciplinară și un învățământ interdisciplinar. Ideea de discipline separate, care se predau în cutia lor, fără legătură cu altele, dispare la nivel european. E un model învechit și noi nu funcționăm așa: acum folosim numai cunoștințe de geografie, acum folosim numai cunoștințe de matematică. Le combinăm întotdeauna și atunci școala ar trebui să îi pregătească să combine aceste discipline și, din acest motiv, încercăm, prin transdisciplinaritatea examenelor, să evaluăm aceste competențe. Pe urmă, ele trebuie introduse în predare, în demersul educațional, nu putem cere să se facă acest lucru doar la evaluare. Trebuie să ne asigurăm că profesorii în învățământul liceal și gimnazial lucrează pe principiile acestea ale transdisciplinarității, ale învățării fenomenologice.

Educația ne unește vs România educa

Dvs. ce feedback ați primit de la profesori după lansarea acestei viziuni?

Cu câteva excepții pe care le-am văzut pe Facebook, feedback-ul a fost pozitiv. Fiecare a avut ceva de corectat, dar feedback-ul a fost pozitiv: în sfârșit există o viziune a sistemului, coerentă…

Mai există și una la Cotroceni.

Dar să știți că nu este diferită. ”România educată” m-a inspirat mult, doar că există și acolo foarte multe scenarii propuse și, la un moment dat, trebuie făcută o alegere, pentru că nu le poți face pe toate. Dezbaterea publică, organizată de Președinție, a servit ca un bun feeder de informații pentru noi. Eu, personal, le-am citit pe toate și multe se regăsesc și aici, poate formulate altfel…

Dar nu ar fi normal ca cele două documente, cele două grupuri de lucru să se așeze la aceeași masă pentru a se ajunge la o soluție acceptată de toată lumea?

Sigur că da, sunt de acord și nu cred că există, nici de o parte și nici de alta, o reticență în acest sens. Atâta doar că avem calendare oarecum diferite. După cum se știe, există un acord semnat între Guvern și sindicate potrivit căruia legile ar fi trebuit puse în dezbatere până la 31 martie… Ideea a fost să nu ajungem în situația să discutăm despre virgule în textul legislativ și cuvinte pe ici, pe colo, ci să lansăm o viziune și să spunem ce vrem să facă învățământul românesc. Pentru că apoi este mai ușor de translatat de juriști în lege. Doar trebuie să ne punem de acord asupra unui scenariu, cum vrem să facem educația în România.

Am înțeles că draftul noii legi este gata.

Aș vrea să vă spun că este, într-adevăr, gata. Există articole, propuneri, dar nu modalități de a transpune această viziune în lege. Noi am prefera să discutăm pe documentul acesta, să vedem unde vrem să mergem și dacă există susținere pentru scenariul propus sau cum s-ar putea modifica acest scenariu.

S-a discutat foarte mult despre bacalaureatul diferențiat și de felul în care dau acces la învățământul superior. Săgețile acelea din schemă creează flexibilitate între profiluri. Dacă un absolvent de la un program de studii vocaționale vrea să urmeze filieră socio-umanistă sau de științe aplicate poate să dea un alt BAC. Ne gândim chiar la posibilitatea ca probele de specialitate, în afara probelor comune, un elev să poată să le dea pe toate. Dacă vrea să ia un Bacalaureat complet și este în stare, să poată să o facă. Nu vrem să închidem pe cineva undeva într-o cutie în care să rămână pentru tot restul vieții. Flexibilitatea este foarte mare în ceea ce privește acea schemă de bacalaureat.

Anul remedial, organizat în anumite școli

Se propune și acel an remedial. Ministrul Educației a spus că nu este un an de repetenție…

Nu, nu este. În momentul în care termină clasa a IX-a și au rezultate slabe la examenul de Evaluarea Națională, să le dăm șansa elevilor să facă un an suplimentar pentru a recupera decalajele. Nu se va face în toate școlile, vor fi anumite școli care vor avea dreptul de a organiza acest an suplimentar, nu se vor face toate disciplinele de clasa a IX-a, se va lucra pe disciplinele unde este nevoie de acțiune remedială, la fiecare copil în parte.

Va fi un mod de predare-învățare și mai individualizat decât până la clasa a IX-a. Nu este obligativitate, este o șansă. Elevii nu sunt obligați să meargă dacă nu și-au luat examenul. Dar eu zic că este o schimbare pozitivă. Mulți, neavând șansa aceasta, se duc pe o filieră care nu îi interesează. Și având în vedere că există obligativitatea învățământului până la 18 ani, nici nu poți să îi lași să stea acasă un an de zile ca să încerce anul viitor să intre la un alt liceu.

Școala românească, ”în derivă”

După atâția ani petrecuți în străinătate, în Finlanda, cum vi se pare școala românească?

În derivă. Pentru că am impresia că nu există o direcție, un căpitan. Nu mă refer la o anumită persoană, mă refer la un concept: mergem toți și tragem în aceeași direcție ca să ridicăm școala. Școala este, după părerea mea, într-o criză, într-o criză teribilă de încredere. O văd și în mass-media, o văd discutând și cu părinții, și cu învățătorii, cu profesorii. Nu au încredere în nivelul politic, în cei care iau decizii referitoare la direcția școlii. Părinții nu au încredere în profesori, profesorii nu au încredere în colegii lor, există și imaginea aceasta care s-a creat: nu mai avem nevoie de școală, oricum numai unii ajung să facă ceva și restul nimic. După părerea mea, școala ar trebui să pornească de la ideea că toți copiii au șansa de a ajunge în același punct.

Și cum poate fi scoasă școala din derivă?

În primul rând, și de acolo și titlul acesta de ”Educația ne unește”, este ideea să găsim acea viziune, acel ideal care să motiveze pe toată lumea. Fiecare să se regăsească în el. Și atunci, indiferent cine ar veni să conducă nava, cine ar fi căpitanul, până la urmă echipajul ar fi mereu același, ar merge înainte. Dar trebuie să pregătim și echipajul. Îmi dau seama că, după mulți ani, în care profesorii au fost sufocați de birocrație, de hârtii, există și teama aceasta că nu știi ce se va întâmpla peste 1 an, 2-3… Aceasta nu ar trebui să fie preocuparea principală a unui profesor. Copilul, elevul de la clasă ar trebui să fie. Toate celelalte activități anexe și adiacente ar trebui să susțină activitatea sa cu copilul. Atâta vreme cât nu o face nu îi văd rostul.

Credeți că puteți schimba puțin lucrurile?

Cred că da, altfel nu m-aș fi apucat de treabă. În general, să știți, unde m-am adus și am lucrat, m-am dus cu ideea că pot schimba și am încercat să schimb și, în marea majoritate a cazurilor, am și reușit. Există deschidere cel puțin la nivel politic, din câte am discutat, pentru a schimba fundamental lucrurile. Există inclusiv dorința de a finanța pentru a moderniza învățământul, vedem și partea cu digitalizarea care este de fapt parte a ceea ce urmează a se întâmpla, pentru că autonomizează profesorul, îi dă voie să  folosească resurse educaționale deschise, fără să îl mai limiteze la un anumit manual. Există opțiunea de a folosi orice de pe internet pentru a susține demersul educativ.

Și cred că dacă reușim să dăm, în primul rând, profesorilor încrederea în sine înapoi că ei pot să își facă meseria bine și îi lăsăm să și-o facă bine și, pe de altă parte, cu toată durerea pe care aș simți-o spunând-o, eliminăm din sistem pe cei care nu își fac datoria bine și nu o fac din dorința de a educa copiii, de a ridica nivelul lor de educație, vom reda treptat încrederea în sistem a societății și a sistemului în societate. Dar este un proces de lungă durată.


Radu Szekely este consilier al ministrului Educației din luna februarie a acestui an. A fost profesor de engleză și limba română în Sibiu până în anul 2000, iar în 2003 a absolvit cursurile Universității din Turku, Finlanda. A predat în Finlanda, dar și în alte țări, la mai multe colegii, universități și centre educaționale. Este consultant în Comisia Europeană pentru Educație și Cultură, președinte al Coaliției Naționale pentru Migrație din Finlanda și membru al Comisiei de Educație a Consiliului Local din Turku, Finlanda. De asemenea, a lucrat ca Director de Dezvoltare Internațională la EPFF France in Marsilia. Este unul dintre fondatorii Școlii Finlandeze Sibiu. 

Citește și:

Aici puteți citi documentul: ”Educația ne unește – Viziune asupra viitorului educației în România” 

9 COMENTARII

  1. Evaluare narativa?! Ne plac mult cuvintele pompoase, nu?
    Luam modele din alte tari, doar de forma. Sunt atâtea probleme in sistemul de învățământ… Cei care propun tot felul de schimbări nu știu cu adevărat cum sunt elevii, ce vor, ce simt.

  2. Pe hârtie totul e frumos, doar practica ne va omorî. Copii cresc, se schimba… vin alții. Profesorii rămân aceeași, cu aceleași concepții de „debut”. Anul trecut, prof de mate de la școală băiatului meu a lipsit 3 săptămâni și nu l-a înlocuit nimeni, pe motiv de boala! (i s-a descoperit un diabet). Apoi din cauza aceluiași profesor s-a desființat o clasa întreaga în scoala, deoarece stilul abuziv de predare i-a făcut sa caute înțelegere la alte scoli. Și poveștile despre acest cadru didactic pot continua. La a doua teza din primăvară, băiatul meu a avut 2 episoade de pavor nocturn…Da! Solutiile de învățare pe care le propuneti trebuie sa includă și schimbarea de mentalitate a unor profesori grandomani și abuziv!
    În rest.. cinste celor care își fac meseria cu dăruire și pricepere!…

  3. DOMNUL PROFESOR NU STIE CA GEOGRAFIA ESTE O ȘTIINȚĂ INTERDISCIPLINARA!!!!!!!!!!!!!!!
    SĂ MAI MEARGĂ PRIN ȘCOLILE ROMÂNESTI!NU CUNOSC SITUAȚIA DIN ȘCOLI, DAR VOR SISTEMUL FINLANDEZ, PE CARE NU LA MAI ADOPTAT NIMENI ÎN EUROPA.STIȚI CAȚI BANI ALOCĂ FINLANDA PENTRU ASTA SI CU CÂTI ELEVI SE LUCREAZĂ LA CLASA?

  4. Suna bine in teorie. Imi place mai ales ideea de a nu mai fi calificative in primii trei ani. Nu-si au rostul, copiii nu le inteleg, parintii le vad doar ca pe niste ierarhizari inutile. Ma intreb, totusi, daca aveti de gand sa scoateti limbile straine, religia, sportul predate de profesori in primii ani? Ar fi un mare regres si nu cred ca parintii ar accepta!

  5. Intentia e buna, interviul luat imi spune ca da, domnul are experienta si expertiza, insa nu putem transpune modele din alte tari .De ce? La noi ,in sistem exista copii, adulti analfabeti,si acestia exista datorita conditiilor socioumane, financiare , existentiale etc.Ma refer la copii care abandoneaza sistemul din diferite motive, lipsa educatiei si conditiei sociale din familii, apoi imposibilitatea financiara a acestora de a-si trimite copiii la scoala, apoi rusinea ca unii copii cu dizabilitati marginalizati, rusinati de handicap si imposibilitatea intelectuala, financiara, medicala etc a familiei de a-i ajuta.Lucrez in sistem prescolar.Nu exista grupe cu efective care sa-ti permita sa te concentrezi pe individualizarea invatarii.De ce? Efectivele sunt mari ca sa acopera salariile impuse de costul standard.O prostie…inscriem copii ca sa avem salarii.Lucram cu ” gramada” ca asa TREBUIE. Ce calitate, pe cine mai intereseaza.Se nasc tot mai multi copii cu CES. In loc sa previi, sa angajezi specialisti in sistemul educatiei timpurii, mai bine, ( din lipsa banilor si a posturilor blocate) pastrezi un logoped si un consilier scolar cu norme imposibile, ca nr. de copii. Daca fiecare gradinita cu PJ. ar avea specialisti in preventie, recuperare, echipa cu educatoarele, s-ar ajunge ca in ciclurile primare si mai departe sa putem vorbi de incluziune si integrare, cu economii pe costuri socio-umane.Ori, la aceasta data ,si in aceste documente, nu se discuta despre importanta educatiei timpurii, despre calitate, nevoi educationale, parcurs educational.Da, intentia exista, obligativitatea acestui segmnet, dar cum…..marginalizandu-l, varandu-l sub pres, nerecunoscand statutul unei educatoare care mai are inca vreo 3 specializari ( psihopedagogie speciala, psihologie, asistenta sociala), facute din dorinta de dezvoltare profesionala, cunoastere si ajutor pentru tot mai multi copii in deriva.Asta despre echipa multidisciplinare , care ar trebui sa existe pe acest segment de varsta, atat de important!Despre curriculum.Nici acum, dupa multi ani de plecare a grupei pregatitoare nu avem un curriculum prescolar adaptat vremurilor.2-6 ani. Da, legea spune ca , copiii de 2-3 ani pot fi inscrisi si la gradinita.Parintii pleaca la servici, au nevoie, fiind beneficiari indirecti, de servicii educationale. Nu au toti loc in cresa, dar la gradinita, nefiind puericultori, nefiind ingrijitoare suficiente ( vezi cost standard), nu-i primesti.Noi vorbim de sanse egale, de nediscriminari etc….Suntem nu numai in deriva, dar si haotici.Totul se rezuma la lipsa viziunii, a realitatii din sistem, la strategii si legi mereu modificate.In defavoarea tuturor.Vorbim de dascali intrati in sistem , „pregatiti” ca vai de ei.Isi rezolva adeverinte de practica prin tot felul de superfugii, sunt tot mai slab pregatiti, unde mai pui ca prin lege , in primul an de invatamant isi dau definitivatul.Vai de noi!! Nu stiu sa faca o planificare, nu cunosc psihologia copilului prescolar cu particularitatile de varsta .Nu au abilitati de comunicare eficienta, elevata cu familia, etc. Cred ca ar fi cazul sa-si obtina definitivatul dupa 2-3 ani de stagiu practic, sub monitorizare stricta din partea mentorilor consacrati/recunoscuti si confirmati la clasa/grupa.Vorim de un termen nou ” lider educational”.Dupa mine, acesta, care acum e numit director sau manager trebuie sa fie ” liderul competentelor profesionale” Dar ce te faci cand , ca peste tot, aproape e numit si sustinut politic. Ar fi cazul sa se numeasca director educational, iar langa el sa existe un manager .Stim ce se intampla la un audit. Un director educational nu are competente economico-financiare etc…., ca sa fie raspunzator de aceste aspecte.Degrevarea directorilor de gradinita, la noi, a dus la dorinta acestora, ca dupa 20-30 ani de directiune sa nu mai stie/vrea sa lucreze la grupa.Cred ca si aceste mandate trebuie limitate.Nu pot fi pe viata sefi, plafonati, dictatoriali, fara sa demonstreze ca ar putea tine o lectie model in fata subordonatilor /debutantilor.Unde mai pui ca ei, directorii nu au inteles ca ,gradinita deserveste comunitatea, si nu vor sa le vina in intampinare, nici macar cu ce ar putea d.p.d.v. al ofertei educationale.Despre evaluarea prescolarilor: avem fise de evaluare impuse de minister, contin vreo 16 pagini /copil, pe domenii de dezvoltare, cu indicatori, insa se completeaza formal. Colegele au de trecut date cand observa comportamentul, culori ( 3 la numar) etc…O prostie ce nu este relevanta, utila, clara nici pentru educatoare, parinte, invatatoare.Tot ce e stufos si complicat, ce iti ia o gramada de timp, avand 30 copii in grupa, dar, care, repet nu sunt veridice. Se trec acolo date si cand copilul a lipsit de la gradi, doar sa fie….ca asa TREBUIE.Va spun in calitate de metodist si mentor,facand inspectii, verificate si confirmate de catre educatoarele , autoare de formal.

  6. Sunt de acord cu evaluarea narativă dacă e doar orală . Expui părintelui tot ce ai constatat, acesta ia la cunoștință si semnează.
    Daca nu, atunci iar ne dam foc la valiză singuri, in sensul ca va trebui sa scrie la compuneri până ni se epuizează bateriile …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.