Anca Dediu, învățătoarea care a creat Clasa spiridușilor: ”Aș vrea să îi pot surprinde zilnic pe copii, să îi fac să iubească școala”

0

Fotografia de mai sus am primit-o de la o cititoare. Așa am ajuns în ”Clasa Spiridușilor” a învățătoarei Anca Dediu, de la Școala Gimnazială din comuna Cudalbi, județul Galați. O clasă cu un decor de poveste, ales chiar de învățătoare, în care copiii învață prin joc, se distrează și nu se plictisesc. Anca Dediu își surprinde mereu spiridușii cu povești și activități care îi fac să vină cu drag la școală.  Reamenajarea sălii a fost ideea învățătoarei care ne povestește cum a pictat pereții și a lipit autocolant pentru a crea un spațiu colorat pentru copiii de la clasa pregătitoare.

Povestea ”Clasei Spiridușilor”

Clasa în care urma să își primească Anca Dediu elevii de la clasa pregătitoare, în toamna anului trecut, era una obișnuită, clasică, cum sunt cele mai multe săli din școlile românești. Învățătoarea a vrut însă un altfel de spațiu pentru cei 14 copii care intrau pe băncile școlii.

În primul rând, contează pentru mine cum arată spațiul în care învăț. Trebuie să mă reprezinte. Nu sunt adepta unor pereți albi care ”să-i ajute pe elevi să se concentreze”. Am auzit și astfel de remarci. Clasa pregătitoare urmărește să facă legătura între grădiniță și școală. Mereu mi-au plăcut sălile de clasă de la grădiniță, așa că am ales să transform sala într-un loc în care copilul să se simtă în siguranță, relaxat”, ne povestește Anca Dediu.

Învățătoarea a hotărât cum va reamenaja sala și ce decor va folosi după ce a aflat că anul acesta va avea mai puțini elevi în clasă, după o serie de 28 de elevi.

Acum urma să am 14 și mă tot gândeam ce temă, simbol să-mi aleg pentru viitorii școlari. Și aici e o discuție lungă: pro și contra denumirii clasei pregătitoare. Foștii elevi au fost ”albinuțe”, dar ce vor fi noii mei elevi? Ideea a început să prindă contur încă de la începutul verii, chiar dacă abia luasem vacanță. M-am gândit la ”spiriduși” pentru că, nu de multe ori, așa îi vedem pe copii: năzdrăvani, jucăuși, curioși, plini de energie.

Am studiat auxiliarele pe care mi le alesesem și, urmărind unitățile de învățare, fiecare copil a devenit ”un anume” spiriduș care avea în stăpânire un ținut. Apoi am început să gândesc decorul. Am început căutările pe internet, am salvat imagini, am modificat, am mărit, am imprimat, am laminat, am decupat, am asamblat și am obținut 14 spiriduși pe care să îi așez pe pereții clasei”, își amintește învățătoarea.

Încă de anul trecut, învățătoarea solicitase școlii renovarea sălilor în care urmau să învețe cele două clase pregătitoare din acest an școlar, precum și dotarea acestora cu mobilier, covoare, canapele și draperii. Școala a trmis o cerere către Primărie, iar, la sfârșitul lunii august, s-au dat bani, dar ”doar pentru dotare”.

”Am mulțumit și am comandat mobilier, canapele, mochetă și draperii. Au venit mult după începerea școlii, cel puțin mobilierul a depășit cu mult termenul de livrare promis. Pentru că nici bani si nici timp pentru renovare nu aveam, am improvizat. Am luat autocolant pentru lambriu, am pictat pereții și am folosit covorul pe care l-a donat o mămică pentru fosta clasă. M-au ajutat angajații școlii acolo unde nu am putut să o fac singură. M-ar fi ajutat și părinții dacă le-o ceream, dar am ales sa fie o surpriză si pentru ei”, spune Anca Dediu.

Părinții au avut totuși rolul lor în reamenajarea clasei: au cumpărat pernele pe care copiii stau la diferite activități și coșurile de plastic în care își țin rechizitele. ”La sfârșitul anului școlar, copiii își vor lua acasă și coșurile și pernele. Cum au reacționat copiii când au văzut clasa ? Au fost super încântați! S-au ”căutat” și s-au ”găsit” pe pereți”, spune Anca Dediu.


Clasa în care copiii învață prin joc: ”Ce urmăresc? Să evit monotonia”

Dacă urmărești imagini din timpul orelor, jocul și distracția sunt prezente peste tot în procesul de învățare. Despre activitățile de la clasă și ce rezultate au, dar și despre ceea ce ar schimba în sistemul nostru de învățământ și ce mesaj ar avea pentru ministrul Educației. ne povestește Anca Dediu:

SparkNews.ro: Folosiți tot felul de jocuri în procesul de învățare, cum este ”Prindem Muște”. Ce rezultate au aceste metode de predare/învățare, în mod evident mai atractive? Învață copiii mai ușor, sunt mai interesați?

Anca Dediu: Jocul e primordial la vârsta lor. Nici nu realizează că ei, de fapt, învață în timp ce se joacă. Când aud cuvântul ”joc” atitudinea lor se schimbă total. Încerc acolo unde se poate să ”mă joc”. Folosesc mult și jocurile pe calculator sau diverse aplicații pe telefon pentru a-i ajuta să înțeleagă și să rețină mai ușor.

Sunteți de acord cu ideea că procesul de învățare, în primii ani de școală, trebuie să fie unul distractiv?

Susțin chiar această idee! Pentru mine cel mai bun feedback pe care l-am primit de la elevi a fost atunci când îi auzeam spunând: ”Ce grozav m-am distrat azi la școală!”, ”A fost cea mai tare zi din viața mea!”, ”Pot să mai rămân? Nu vreau acasă!”. Nu îți vine sa crezi cum niște elevi de clasa a IV-a se pot supăra că nu reușesc să iasă la tablă să rezolve exerciții kilometrice doar ca să îmbrace halatul de doctor și să ”opereze” pacientul aflat în stare critică. Exercițiul e chiar pacientul cu pricina.

Ne puteți da exemple și de alte activități non-convenționale pe care le-ați avut la ore?

Încerc mereu să vin cu ceva cu care să îi atrag pe elevii mei. Uneori reușesc, alteori nu. Asta e cea mai mare provocare a meseriei noastre. Să ne reinventăm veșnic! Sunt multe exemple care îmi vin acum în minte. Am preferat însă mereu să las imaginile să vorbească în locul meu, de aceea am ales să postez activitățile mele cu elevii, poate le sunt utile și altora, așa cum și eu mă inspir din munca multor colege talentate care aleg să ne împărtășească din activitatea lor.

Ați avut o activitate intitulată ”Cana mea cu ceai”. În ce a constat și care a fost scopul acesteia?

”Cana mea cu ceai” a pornit de la o fișă. Predasem sunetul ”c” și literele ”c, C” și am vrut să le pregătesc o fișă pentru citit. Sunt copii isteți și reușesc să citească. În timp ce le pregăteam fișa, m-am gândit că nu ar fi rău chiar să servim o ceașcă cu ceai. Astfel le-am cerut să aducă la școală cana lor preferată, eu am adus apă fierbinte, pliculețe de ceai, zahăr și biscuiți și am servit împreună ceaiul de dimineață, descoperind și cuvintele din ”cana” de pe fișă. Eram îmbrăcați cu ii pentru că urma să avem și un spectacol cu toată școala cu ocazia zilei de 1 Decembrie.

Ce urmăriți prin acest tip de activități și ce spun elevii, cum reacționează?

Ce urmăresc cu aceste activități? Să evit monotonia. Aș vrea să îi pot surprinde zilnic pe copii, să îi provoc, să îi fac să iubească școala.

”Dăm teme cât putem să verificăm și să corectăm. Nu au rost dacă nu sunt verificate!”

Dvs. dați teme copiilor? Înțeleg că sunt învățători care dau teme și la clasa pregătitoare.

Temele sunt necesare. Acest lucru nu lasă loc de discuție. Doar aflat singur în fața unei teme, copilul vede cât de bine a înțeles ce i s-a predat. Nu sunt adepta temelor la clasa pregătitoare, dar, recunosc, că la fiecare literă învățată, le-am pregătit o ”cărticică” a literei respective pe care o iau să o facă acasă. Dar nu e tragedie dacă e uitată acasă sau nu a făcut-o. O primesc vineri și o aduc luni.

În general, credeți că se dau prea multe teme?

Nu cred că se dau prea multe teme, dar cred că sunt prea multe obiecte la care se dau teme. Dacă, în clasa I, elevul are de făcut teme doar la limba română și la matematică, ajunge în clasa a IV-a să aibă teme chiar și la religie. Dăm teme cât putem să verificăm și să corectăm. Nu au rost dacă nu sunt verificate! Dăm teme după puterea elevilor și nu a părinților, vecinilor, rudelor! Până și un proiect ia mai mult timp decât o temă obișnuită.

”Aș scoate în primul rând notarea”

Ce vă deranjează cel mai mult în sistemul nostru de învățământ și ce ați schimba?

Dacă aș putea să schimb ceva aș scoate în primul rând notarea. E așa de bine la clasa pregătitoare fără evaluari, fără calificative! Mi-ar plăcea să nu mai fiu nevoită să-mi împart sala de clasă cu altă ”clasă”. În majoritatea școlilor, se învață în două sau chiar trei schimburi. Dacă fiecare colectiv de elevi ar avea propria sală de clasă nu vor mai fi nevoiți să ”care” atâtea în ghiozdane, vor fi mult mai ”atenți” cu ”clasa lor”, își vor aduce contribuția la amenajarea sălii, dar si la păstrarea mobilierului și a altor obiecte de inventar.

Aș mai vrea să petrec mai mult timp cu elevii mei. Dacă aș împrumuta ceva de la ”sistemele de-afară”, aș dori programul lor. Elevii să stea la școală până la ora 15 și teme să primească doar în weekend.

Este greu să ”faci școală” la sat?

Nu este greu sa faci școală ”la sat”. Cel puțin nu în școala mea și în satul meu. Ne bucurăm de o școală dotată, de sprijin din partea Primăriei și de respectul părinților. Poate copiii de aici nu pot avea acces ușor la unele activități care se pot face doar la oraș, dar se pot juca fără grijă toată ziua în aer liber. Îmi aduc aminte de o discuție avută cu o fetiță care locuiește la oraș. Avea 9 ani. Când am întrebat-o ce face ea în timpul liber mi-a spus că nu prea are așa ceva. După ore mergea la un after school, apoi ajungea acasă unde își aștepta părinții care ajungeau destul de târziu și nu o mai puteau însoți în parc. Singură nu avea voie. M-am întristat…

După 18 ani de învățământ, cu experiențe, bănuiesc, frumoase, dar și mai puțin frumoase, ați avea un mesaj pentru ministrul Educației? Ce i-ați transmite?

Aș vrea să nu ne mai bulverseze cu atâtea schimbări. Există o lege pe care nu o prea respectă nimeni. Bună, rea trebuie aplicată și respectată. Nu ai cum să mulțumești pe toată lumea! Aș avea totuși o sugestie. Se încearcă integrarea copiilor cu CES în școlile de masă. Eu susțin acest lucru acolo unde chiar se poate, dar cu tot ceea ce trebuie făcut ca această integrare să aibă succes: în primul rând, acele persoane calificate – ”shadow” – care să îi însoțească permanent pe acești copii, săli special amenajate pentru ei – sunt activități la care pot participa alături de colegii lor, dar la altele se lucrează ”om la om” -, material didactic adecvat și multe altele…

Mai multe fotografii, dar și clipuri din Clasa Spiridușilor puteți vedea aici


Dacă știți Povești din școală – proiecte derulate de copii și de profesorii lor sau povestea unor copii/profesori care v-au impresionat – vă așteptăm să ne scrieți pe stiri@sparknews.ro sau în secțiunea ”Știrea ta!”

Citește mai multe Povești din școală:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here